uname(2) | System Calls Manual | uname(2) |
NUME
uname - obține numele și informații despre nucleul curent
BIBLIOTECA
Biblioteca C standard (libc, -lc)
SINOPSIS
#include <sys/utsname.h>
int uname(struct utsname *buf);
DESCRIERE
uname() returnează informații de sistem în structura indicată de buf. Structura utsname este definită în <sys/utsname.h>:
struct utsname { char sysname[]; /* Numele sistemului de operare (de exemplu, „Linux”) */ char nodename[]; /* Nume în cadrul rețelei de comunicații la care este atașat nodul, dacă există */ char release[]; /* Versiunea sistemului de operare (de exemplu, „2.6.28”) */ char version[]; /* Versiunea sistemului de operare */ char machine[]; /* Identificatorul tipului de hardware */ #ifdef _GNU_SOURCE char domainname[]; /* Numele de domeniu NIS sau YP */ #endif };
Lungimea matricelor dintr-o struct utsname este nespecificată (a se vedea NOTE); câmpurile sunt terminate cu un octet nul („\0”).
VALOAREA RETURNATĂ
În caz de succes, se returnează zero. În caz de eroare, se returnează -1, iar errno este configurată pentru a indica eroarea.
ERORI-IEȘIRE
- EFAULT
- buf nu este valid.
VERSIUNI
Membrul domainname (numele de domeniu NIS sau YP) este o extensie GNU.
Lungimea câmpurilor din structură variază. Unele sisteme de operare sau biblioteci folosesc un cod fix de 9, 33, 65 sau 257. Alte sisteme utilizează SYS_NMLN sau _SYS_NMLN sau UTSLEN sau _UTSNAME_LENGTH. În mod clar, este o idee proastă să folosiți oricare dintre aceste constante; folosiți doar sizeof(...). SVr4 folosește 257, „pentru a da suport numelor de gazdă din Internet” aceasta este cea mai mare valoare care poate fi întâlnită în practică.
STANDARDE
POSIX.1-2008.
ISTORIC
POSIX.1-2001, SVr4, 4.4BSD.
Diferențe între biblioteca C și nucleu
De-a lungul timpului, creșterea dimensiunii structurii utsname a dus la trei versiuni succesive ale uname(): sys_olduname() (slotul __NR_olduname), sys_uname() (slotul __NR_olduname) și sys_newuname() (slotul __NR_uname). Primul a folosit lungimea 9 pentru toate câmpurile; al doilea a folosit 65; al treilea folosește, de asemenea, 65, dar adaugă câmpul domainname. Funcția de învăluire glibc uname() ascunde aceste detalii pentru aplicații, invocând cea mai recentă versiune a apelului de sistem furnizat de nucleu.
NOTE
Nucleul are încorporate numele, data versiunii, versiunea și tipul de mașină acceptat. În schimb, câmpul nodename este configurat de către administrator pentru a se potrivi cu rețeaua (acesta este ceea ce BSD numește istoric „hostname” și este stabilit prin sethostname(2)). În mod similar, câmpul domainname este configurat prin setdomainname(2).
O parte din informațiile despre utsname sunt, de asemenea, accesibile prin /proc/sys/kernel/{ostype, hostname, osrelease, version, domainname}}.
CONSULTAȚI ȘI
uname(1), getdomainname(2), gethostname(2), uts_namespaces(7)
TRADUCERE
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.
2 mai 2024 | Pagini de manual de Linux 6.8 |