modprobe adaugă sau elimină în mod
inteligent un modul din nucleul Linux: rețineți că,
pentru comoditate, nu există nicio diferență
între _ și - în numele modulelor (se efectuează
o conversie automată a caracterelor de subliniere). modprobe
caută în directorul de module „/lib/modules/`uname
-r`” toate modulele și alte fișiere, cu excepția
fișierelor de configurare opționale din directorul
„/etc/modprobe.d” (a se vedea modprobe.d(5)).
modprobe va utiliza, de asemenea, opțiunile de modul
specificate în linia de comandă a nucleului sub forma
<modul>.<opțiune> și listele negre sub forma
modprobe.blacklist=<modul>.
Rețineți că, spre deosebire de nucleele Linux
din seria 2.4 (care nu sunt acceptate de acest instrument), această
versiune de modprobe nu face nimic pentru modulul în sine:
activitatea de rezolvare a simbolurilor și de
înțelegere a parametrilor se face în interiorul
nucleului. Astfel, eșecul modulului este uneori însoțit
de un mesaj din nucleu: a se vedea dmesg(8).
modprobe se așteaptă la un fișier
„modules.dep.bin” actualizat, așa cum este generat de
instrumentul depmod corespunzător livrat
împreună cu modprobe (vezi depmod(8)). Acest
fișier listează de care alte module are nevoie fiecare modul
(dacă este cazul), iar modprobe îl folosește
pentru a adăuga sau elimina automat aceste dependențe.
Dacă sunt date argumente după
numele-modulului, acestea sunt transmise nucleului (în plus
față de orice opțiuni enumerate în
fișierul de configurare).
La încărcarea modulelor, numele-modulului
poate fi, de asemenea, o rută către modul. În cazul
în care ruta este relativă, aceasta trebuie să
înceapă în mod explicit cu „./”.
Rețineți că acest lucru poate eșua atunci
când se utilizează o rută către un modul cu
dependențe care nu se potrivesc cu baza de date
„depmod” instalată.
-a, --all
Inserează toate numele modulelor în linia
de comandă.
-b, --use-blacklist
Această opțiune face ca
modprobe
să aplice comenzile
blacklist din fișierele de
configurare (dacă există) și la numele modulelor. De
obicei, este utilizată de
udev(7).
-C, --config
Această opțiune suprascrie directorul de
configurare implicit „/etc/modprobe.d”.
Această opțiune este pasată prin intermediul
comenzilor install sau remove către alte comenzi
modprobe în variabila de mediu MODPROBE_OPTIONS.
-c, --showconfig
Afișează configurația
efectivă din directorul „config” și iese.
--dump-modversions
Afișează o listă de
informații privind versiunile modulelor, solicitate de un modul.
Această opțiune este utilizată în mod
obișnuit de către distribuții pentru a împacheta
un modul din nucleul Linux folosind „module versioning deps”
(dependențele de versiunea modulului).
-d, --dirname
Directorul rădăcină pentru module,
în mod implicit „/”.
--first-time
În mod normal, modprobe va reuși
(și nu va face nimic) dacă i se spune să introducă
un modul care este deja prezent sau să elimine un modul care nu este
prezent. Acest lucru este ideal pentru scripturile simple; cu toate acestea,
scripturile mai complicate doresc adesea să știe dacă
modprobe a făcut într-adevăr ceva: această
opțiune face ca modprobe să eșueze în cazul
în care nu a făcut nimic.
--force-vermagic
Fiecare modul conține un mic șir de
caractere care conține informații importante, cum ar fi
versiunile nucleului și ale compilatorului. În cazul în
care un modul nu se încarcă și nucleul se plânge
că „versiunea magică” nu se potrivește,
puteți utiliza această opțiune pentru a-l elimina.
Bineînțeles, această verificare există pentru
protecția dumneavoastră, așa că utilizarea acestei
opțiuni este periculoasă dacă nu știți ce
faceți.
Acest lucru se aplică tuturor modulelor inserate:
atât modulul (sau alias) din linia de comandă, cât
și modulele de care acesta depinde.
--force-modversion
Atunci când modulele sunt compilate cu
opțiunea CONFIG_MODVERSIONS activată, este creată o
secțiune care detaliază versiunile fiecărei
interfețe utilizate de (sau furnizate de) modulul respectiv.
Dacă un modul nu reușește să se încarce
și nucleul se plânge că modulul nu este în acord
cu versiunea unei anumite interfețe, puteți utiliza
opțiunea „--force-modversion” pentru a elimina
informațiile despre versiune în totalitate.
Bineînțeles, această verificare există pentru
protecția dumneavoastră, așa că utilizarea acestei
opțiuni este periculoasă dacă nu știți ce
faceți.
Acest lucru se aplică tuturor modulelor inserate:
atât modulul (sau alias) din linia de comandă, cât
și modulele de care acesta depinde.
-f, --force
Încearcă să elimine din modul orice
informație de versiune care ar putea împiedica
încărcarea acestuia: aceasta este același lucru ca
și cum s-ar folosi atât
--force-vermagic cât
și
--force-modversion. Bineînțeles, aceste
verificări există pentru protecția dumneavoastră,
așa că utilizarea acestei opțiuni este periculoasă
dacă nu știți ce faceți.
Acest lucru se aplică tuturor modulelor inserate:
atât modulul (sau alias) din linia de comandă, cât
și modulele de care acesta depinde.
-i, --ignore-install, --ignore-remove
Această opțiune face ca
modprobe
să ignore comenzile
install și
remove din
fișierul de configurare (dacă există) pentru modulul
specificat în linia de comandă (orice module dependente sunt
în continuare supuse comenzilor stabilite pentru ele în
fișierul de configurare). Atât comenzile
install,
cât și
remove vor fi în prezent ignorate atunci
când se utilizează această opțiune, indiferent
dacă solicitarea a fost făcută mai exact doar cu una sau
alta (și nu cu ambele) dintre
--ignore-install sau
--ignore-remove. A se vedea
modprobe.d(5).
-n, --dry-run, --show
Această opțiune face totul, cu
excepția inserării sau ștergerii modulelor (sau a
executării comenzilor de instalare sau de ștergere) .
Combinată cu -v, este utilă pentru depistarea problemelor
la depanare. Din motive istorice, atât --dry-run, cât
și --show înseamnă de fapt același lucru
și sunt interschimbabile.
-q, --quiet
Cu această opțiune, modprobe nu va
afișa un mesaj de eroare dacă încercați să
eliminați sau să inserați un modul pe care
modprobe nu îl poate găsi (și nu este un alias sau
o comandă install/remove). Cu toate acestea, va returna
în continuare cu o stare de ieșire diferită de zero.
Nucleul folosește acest lucru pentru a căuta în mod
oportunist modulele care ar putea exista folosind
„request_module”.
-R, --resolve-alias
Afișează toate numele modulelor care
corespund unui alias. Acest lucru poate fi util pentru depanarea problemelor
legate de pseudonimele modulelor.
-r, --remove
Această opțiune face ca
modprobe
să elimine mai degrabă decât să insereze un modul.
Dacă modulele de care depinde sunt de asemenea nefolosite,
modprobe va încerca să le elimine și pe acestea.
Spre deosebire de inserare, în linia de comandă pot fi
specificate mai multe module (nu are sens să se specifice parametrii
modulelor atunci când se elimină module).
De obicei, nu există niciun motiv pentru a elimina
modulele, dar unele module cu erori necesită o eliminare. Este
posibil ca nucleul distribuției dvs. să nu fi fost construit
pentru a permite eliminarea tuturor modulelor.
-w, --wait=TIMP-AȘTEPTARE_MSEC
Această opțiune face ca modprobe -r
să continue să încerce să elimine un modul
dacă nu reușește din cauza faptului că modulul
este ocupat, adică dacă numărul de
referință nu este 0 în momentul în care se face
apelul. «modprobe» încearcă să elimine
modulul cu un timp de așteptare incremental între fiecare
tentativă până la timpul maxim de așteptare
în milisecunde trecut în această opțiune.
-S, --set-version
Stabilește versiunea nucleului, mai degrabă
decât să folosească
uname(2) pentru a decide
asupra versiunii nucleului (care dictează unde se găsesc
modulele).
--show-depends
Enumeră dependențele unui modul (sau
alias), inclusiv modulul însuși. Acest lucru produce un set
(posibil gol) de nume de fișiere de module, unul pe linie, fiecare
începând cu „insmod” și este utilizat de
obicei de distribuții pentru a determina ce module să
includă atunci când generează imagini initrd/initramfs.
Comenzile
install care se aplică sunt afișate cu prefixul
„install”. Nu execută niciuna dintre comenzile de
instalare. Rețineți că
modinfo(8) poate fi
utilizat pentru a extrage dependențele unui modul din modulul
însuși, dar nu știe nimic despre alias sau comenzi de
instalare.
-s, --syslog
Această opțiune face ca toate mesajele de
eroare să treacă prin mecanismul syslog (ca LOG_DAEMON cu
nivelul LOG_NOTICE) mai degrabă decât la ieșirea de
eroare standard. Această opțiune este, de asemenea,
activată automat atunci când ieșirea de eroare standard
nu este disponibilă.
Această opțiune este pasată prin intermediul
comenzilor install sau remove către alte comenzi
modprobe în variabila de mediu MODPROBE_OPTIONS.
-V, --version
Afișează versiunea programului și
iese.
-v, --verbose
Afișează mesaje despre ceea ce face
programul. De obicei,
modprobe afișează mesaje doar
dacă ceva nu merge bine.
Această opțiune este pasată prin intermediul
comenzilor install sau remove către alte comenzi
modprobe în variabila de mediu MODPROBE_OPTIONS.