TAR(1) Manualul GNU TAR TAR(1)

tar - un instrument pentru arhivare

tar {A|c|d|r|t|u|x}[GnSkUWOmpsMBiajJzZhPlRvwo] [ARG...]

Utilizarea în stilul UNIX

tar -A [OPȚIUNI] -f ARHIVĂ ARHIVĂ...

tar -c [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar -d [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar -r [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar -t [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

tar -u [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar -x [-f ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

Utilizarea în stilul GNU

tar {--catenate|--concatenate} [OPȚIUNI] --file ARHIVĂ ARHIVĂ...

tar --create [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar {--diff|--compare} [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar --delete [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

tar --append [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar --list [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

tar --test-label [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [ETICHETA...]

tar --update [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [FIȘIER...]

tar {--extract|--get} [--file ARHIVĂ] [OPȚIUNI] [NUME-MEMBRU...]

Această pagină de manual este o scurtă descriere a GNU tar. Pentru o discuție detaliată, inclusiv exemple și recomandări de utilizare, consultați Manualul GNU Tar disponibil în format texinfo. Dacă cititorul info și documentația tar sunt instalate corect pe sistemul dumneavoastră, comanda

info tar

ar trebui să vă permită accesul la manualul complet.

De asemenea, puteți vizualiza manualul folosind modul info din emacs(1) sau îl puteți găsi în diverse formate online la adresa

În cazul în care apar discrepanțe între această pagină de manual și manualul Manualul GNU Tar, acesta din urmă va fi considerat sursa care are autoritate.

GNU tar este un program de arhivare conceput pentru a stoca mai multe fișiere într-un singur fișier ("o arhivă") și pentru a manipula astfel de arhive. Arhiva poate fi fie un fișier obișnuit, fie un dispozitiv (de exemplu, o unitate de bandă magnetică (tape drive), de unde și numele programului, care vine de la tape archiver), care poate fi localizat fie pe o mașină locală, fie pe o mașină aflată la distanță.

Opțiunile pentru GNU tar pot fi date în trei stiluri diferite. În stilul tradițional, primul argument este un grup de litere de opțiune și toate argumentele ulterioare furnizează argumente pentru acele opțiuni care le solicită. Argumentele sunt citite în aceeași ordine ca și literele de opțiune. Toate cuvintele din linia de comandă care rămân după ce toate opțiunile au fost procesate sunt tratate ca argumente fără opțiune: nume de fișiere sau de membri ai arhivei.

De exemplu, opțiunea c solicită crearea arhivei, opțiunea v solicită ca operația să se efectueze cu informații detaliate despre ce se realizează, iar opțiunea f primește un argument care stabilește numele arhivei pe care se operează. Următoarea comandă, scrisă în stilul tradițional, ordonă lui «tar» să stocheze toate fișierele din directorul /etc în fișierul de arhivă etc.tar enumerând în mod detaliat fișierele care sunt arhivate:

tar cfv etc.tar /etc

În stilul UNIX sau cu opțiuni scurte, fiecare literă de opțiune este precedată de o singură liniuță, ca în cazul altor instrumente de linie de comandă. Dacă o opțiune are un argument, argumentul o urmează, fie ca un cuvânt separat în linia de comandă, fie imediat după opțiune. Cu toate acestea, în cazul în care opțiunea are un argument opțional, argumentul trebuie să urmeze litera opțiunii fără niciun spațiu alb intermediar, ca în -g/tmp/snar.db.

Orice număr de opțiuni care nu primesc argumente pot fi grupate împreună după o singură liniuță, de exemplu -vkp. O opțiune care preia un argument (indiferent că este obligatoriu sau opțional) poate apărea la sfârșitul unui astfel de grup, de exemplu -vkpf a.tar.

Exemplul de comandă de mai sus scris în stilul cu opțiune scurtă ar putea arăta astfel:

tar -cvf etc.tar /etc
sau
tar -c -v -f etc.tar /etc

În GNU sau stilul cu opțiuni lungi, fiecare opțiune începe cu două liniuțe și are un nume semnificativ, format din litere minuscule și liniuțe. Atunci când este utilizată, opțiunea lungă poate fi abreviată la literele sale inițiale, cu condiția ca acest lucru să nu creeze ambiguitate. Argumentele pentru opțiunile lungi sunt furnizate fie ca un cuvânt separat în linia de comandă, imediat după opțiune, fie separate de opțiune printr-un semn egal, fără spații albe intermediare. Argumentele opționale trebuie să utilizeze întotdeauna cea din urmă metodă.

Iată mai multe moduri de a scrie comanda dată de exemplu în acest stil:

tar --create --file etc.tar --verbose /etc
sau (abreviind unele opțiuni):
tar --cre --file=etc.tar --verb /etc

Opțiunile din toate cele trei stiluri pot fi amestecate, deși nu se încurajează să faceți acest lucru cu opțiunile vechi.

Opțiunile enumerate în tabelul de mai jos îi indică lui GNU tar ce operațiune trebuie să efectueze. Trebuie să se dea exact una dintre ele. Semnificația argumentelor fără opțiuni depinde de modul de operare solicitat.

Adaugă arhive la sfârșitul unei alte arhive. Argumentele sunt tratate ca nume de arhive care trebuie adăugate. Toate arhivele trebuie să aibă același format ca arhiva la care sunt adăugate, în caz contrar arhiva rezultată ar putea fi inutilizabilă în cazul implementărilor non-GNU ale lui tar. Rețineți, de asemenea, că atunci când se indică mai multe arhive, membrii din alte arhive decât prima vor fi accesibili în arhiva rezultată numai când se utilizează opțiunea -i (--ignore-zeros).

Arhivele comprimate nu pot fi concatenate.

Creează o nouă arhivă. Argumentele furnizează numele fișierelor care urmează să fie arhivate. Directoarele sunt arhivate recursiv, cu excepția cazului în care este dată opțiunea --no-recursion.
Găsește diferențele dintre arhivă și sistemul de fișiere. Argumentele sunt opționale și specifică membrii arhivei care trebuie comparați. Dacă nu se specifică, se presupune că este vorba de directorul de lucru curent.
Șterge din arhivă. Argumentele furnizează numele membrilor arhivei care urmează să fie eliminați. Trebuie să se dea cel puțin un argument.

Această opțiune nu funcționează în cazul arhivelor comprimate. Nu există o opțiune scurtă echivalentă.

Adaugă fișiere la sfârșitul unei arhive. Argumentele au aceeași semnificație ca pentru -c (--create).
Listează conținutul unei arhive. Argumentele sunt opționale. Atunci când sunt date, acestea specifică numele membrilor care trebuie listați.
Testează eticheta volumului de arhivă și iese. Atunci când este utilizat fără argumente, imprimă eticheta volumului (dacă există) și iese cu starea 0. Atunci când sunt date unul sau mai multe argumente în linia de comandă, tar compară eticheta volumului cu fiecare argument. Iese cu codul 0 dacă se găsește o potrivire, iar în caz contrar cu codul 1. Nu se afișează nici o ieșire, cu excepția cazului în care se utilizează împreună cu opțiunea -v (--verbose).

Nu există o opțiune scurtă echivalentă pentru această opțiune.

Adaugă fișiere care sunt mai noi decât copia corespunzătoare din arhivă. Argumentele au aceeași semnificație ca și în cazul opțiunilor -c și -r. Observați că fișierele mai noi nu înlocuiesc vechile lor copii din arhivă, ci sunt adăugate la sfârșitul arhivei. Arhiva rezultată poate astfel să conțină mai mulți membri cu același nume, care corespund diferitelor versiuni ale aceluiași fișier.
Extrage fișiere dintr-o arhivă. Argumentele sunt opționale. Atunci când sunt date, acestea specifică numele membrilor arhivei care urmează să fie extrași.
Afișează valorile implicite predefinite pentru diferite opțiuni ale lui tar și iese.
-?, --help
Afișează un scurt rezumat al opțiunilor și iese.
Afișează o listă de opțiuni disponibile și iese.
Afișează versiunea programului și informațiile privind drepturile de autor și iese.

Verifică numele dispozitivelor când se creează arhivele incrementale (implicit).
Gestionează noile copii de rezervă incrementale în format GNU. FIȘIER este numele unui fișier de instantanee, în care tar stochează informații suplimentare care sunt utilizate pentru a decide ce fișiere s-au modificat de la precedenta copie de rezervă incrementală și, în consecință, trebuie să fie din nou copiate. Dacă FIȘIER nu există la crearea unei arhive, acesta va fi creat și toate fișierele vor fi adăugate la arhiva rezultată (copia de rezervă nivel 0). Pentru a crea arhive incrementale de nivel N diferit de zero, trebuie să creați o copie a fișierului de instantanee creat în timpul creării copiei de rezervă de nivel N-1 și să-l utilizați ca FIȘIER.

La listare sau la extragere, conținutul real al FIȘIERULUI nu este inspectat, ci este necesar doar din cauza cerințelor sintactice. Prin urmare, este o practică obișnuită să se utilizeze /dev/null în locul acestuia.

Utilizează METODA pentru a detecta găurile din fișierele disperse. Această opțiune implică --sparse. Valorile valide pentru METODĂ sunt seek și raw. Valoarea implicită este seek cu revenire la raw atunci când nu este cazul.
Gestionează vechiul format GNU de copii de rezervă incrementale.
Nu termină cu un cod de ieșire diferit de zero dacă fișierele nu pot fi citite.
Stabilește nivelul de salvare pentru o arhivă creată în lista de arhivă incrementală. În prezent, numai --level=0 este semnificativ: acesta îi indică lui tar să trunchieze fișierul de instantanee înainte de salvare, forțând astfel o salvare de nivel 0.
Presupune că arhiva poate fi explorată. În mod normal, tar determină automat dacă arhiva poate fi explorată sau nu. Această opțiune este destinată utilizării în cazurile în care o astfel de recunoaștere eșuează. Ea are efect numai dacă arhiva este deschisă pentru citire (de exemplu, cu opțiunile --list sau --extract).
Nu verifică numerele dispozitivelor la crearea arhivelor incrementale.
Presupune că arhiva nu poate fi explorată.
Procesează numai a Na apariție a fiecărui fișier din arhivă. Această opțiune este valabilă numai atunci când este utilizată cu una dintre următoarele subcomenzi: --delete, --diff, --extract sau --list și atunci când se furnizează o listă de fișiere fie în linia de comandă, fie prin intermediul opțiunii -T. Valoarea implicită pentru N este 1.
Dezactivează utilizarea unor opțiuni potențial dăunătoare.
Stabilește ce versiune a formatului de dispersie trebuie să fie utilizată. Această opțiune implică --sparse. Valorile valide ale argumentului sunt 0.0, 0.1 și 1.0. Pentru o discuție detaliată a formatelor de dispersie, consultați Manualul GNU Tar, apendicele D, „Sparse Formats”. Utilizând cititorul info, acesta poate fi accesat executând următoarea comandă: «info tar 'Sparse Formats'».
Gestionează eficient fișierele disperse. Unele fișiere din sistemul de fișiere pot avea segmente care, de fapt, nu au fost scrise niciodată (destul de des, acestea sunt fișiere de baze de date create de sisteme precum DBM). Atunci când i se dă această opțiune, tar încearcă să determine dacă fișierul este dispers înainte de a-l arhiva și, în caz afirmativ, să reducă dimensiunea arhivei rezultate prin faptul că nu descarcă părțile goale din fișier.

Aceste opțiuni controlează acțiunile tar la extragerea unui fișier peste o copie existentă pe disc.

Nu înlocuiește fișierele existente atunci când extrage.
Nu înlocuiește fișierele existente care sunt mai noi decât copiile acestora din arhivă.
Păstrează legăturile simbolice existente către directoare când extrage.
Păstrează metadatale directoarelor existente.
Extrage toate fișierele în DIR, sau, dacă este folosit fără argument, într-un subdirector numit după numele de bază al arhivei (minus sufixele standard de compresie recunoscute de --auto-compress).
Suprascrie fișierele existente la extragere.
Suprascrie metadatele directoarelor existente când extrage (implicit).
Elimină în mod recursiv toate fișierele din director înainte de a le extrage.
Elimină fișierele de pe disc după adăugarea lor în arhivă.
Nu înlocuiește fișierele existente atunci când extrage, trece peste ele în mod silențios.
Elimină fiecare fișier înainte de a extrage peste el.
Verifică arhiva după scrierea acesteia.

Ignoră codurile de ieșire ale subproceselor.
Tratează codurile de ieșire diferite de zero ale proceselor-copii ca eroare (implicit).
Extrage fișierele la ieșirea standard.
Dirijează fișierele extrase către COMANDA. Argumentul este ruta de acces a unui program extern, opțional cu argumente de linie de comandă. Programul va fi invocat, iar conținutul fișierului extras îi va fi furnizat pe intrarea standard a acestuia. Datele suplimentare vor fi furnizate prin intermediul următoarelor variabile de mediu:
Tipul de fișier. Este o singură literă cu următoarea semnificație:
f	fișier obișnuit
d	director
l	legătură simbolică
h	legătură dură
b	dispozitiv de blocn
c	dispozitiv de caracter

În prezent, sunt acceptate doar fișierele obișnuite.

Modul de fișier (permisiunile fișierului), un număr octal.
Numele fișierului.
Numele fișierului, așa cum este stocat în arhivă.
Numele proprietarului fișierului.
Numele grupului proprietar al fișierului.
Ora ultimei accesări. Este un număr zecimal, reprezentând secundele scurse de la „Epoca”. În cazul în care arhiva furnizează ore cu precizie de nanosecunde, nanosecundele sunt adăugate la marca temporală după un punct zecimal.
Data și ora ultimei modificări.
Data și ora ultimei schimbări de stare.
Dimensiunea fișierului.
UID-ul proprietarului fișierului.
GID-ul proprietarului fișierului.

În plus, următoarele variabile conțin informații despre modul de operare tar și despre arhiva care este procesată:

Numărul versiunii GNU tar.
Numele arhivei pe care o procesează tar.
Coeficientul de blocuri curent, adică numărul de blocuri de 512 octeți dintr-o înregistrare.
Numărul ordinal al volumului pe care tar îl prelucrează (setul dacă se citește o arhivă cu mai multe volume).
Formatul arhivei în curs de prelucrare. Unul dintre următoarele: gnu, oldgnu, posix, ustar, v7.
Opțiune scurtă (cu o liniuță de început) care descrie operația pe care o execută tar.

Păstrează data și ora de acces la fișierele transferate, fie prin restabilirea datei și orei după citire (METODA=replace, aceasta este valoarea implicită), fie prin nestabilirea datei și orei în primul rând (METODA=system).
Amână stabilirea datei și orei de modificare și a permisiunilor directoarelor extrase până la sfârșitul extragerii. Utilizați această opțiune atunci când extrageți dintr-o arhivă care are o ordine neobișnuită a membrilor.
Forțează NUME ca grup pentru fișierele adăugate. Dacă GID nu este furnizat, NUMEle poate fi, fie un nume de utilizator, fie un GID numeric. În acest caz, partea care lipsește (GID sau nume) va fi dedusă din baza de date de grupuri a gazdei curente.

Atunci când se utilizează cu --group-map=FIȘIER, afectează numai acele fișiere al căror grup proprietar nu este listat în FIȘIER.

Citește tabelul de traducere al grupului din FIȘIER. Liniile goale sunt ignorate. Comentariile sunt introduse cu semnul # și se extind până la sfârșitul liniei. Fiecare linie care nu este goală din FIȘIER definește traducerea pentru un singur grup. Aceasta trebuie să fie formată din două câmpuri, delimitate de orice cantitate de spațiu alb:
GRUPUL_VECHI GRUPUL_NOU[:GID_NOU]

GRUPUL_VECHI este fie un nume de grup valid, fie un GID prefixat cu +. Cu excepția cazului în care se furnizează GID_NOU, GRUPUL_NOU trebuie să fie, de asemenea, fie un nume de grup valid, fie un +GID. În caz contrar, atât GRUPUL_NOU, cât și GID_NOU nu trebuie să fie listate în baza de date a grupurilor de sistem.

Ca urmare, fiecare fișier de intrare cu grupul proprietar GRUPUL_VECHI va fi stocat în arhiva cu grupul proprietar GRUPUL_NOU și GID-ul GID_NOU.

Forțează mod (simbolic) SCHIMBĂRI pentru fișierele adăugate.
Stabilește „mtime” pentru fișierele adăugate. DATA-SAU-FIȘIERUL este fie o dată/ora într-un format aproape arbitrar, fie numele unui fișier existent. În acest din urmă caz, se va utiliza „mtime” a acelui fișier.
Nu extrage ora și data de modificare al fișierului.
Anulează efectul opțiunii anterioare --delay-directory-restore.
Extrage fișierele ca tine (implicit pentru utilizatorii obișnuiți).
Aplică masca de permisiuni a utilizatorului când se extrag permisiunile de la arhivă (implicit pentru utilizatorii obișnuiți).
Utilizează întotdeauna numere pentru numele utilizatorilor/grupurilor.
Forțează NUME ca proprietar pentru fișierele adăugate. Dacă UID nu este furnizat, NUME poate fi fie un nume de utilizator, fie un UID numeric. În acest caz, partea care lipsește (UID sau nume) va fi dedusă din baza de date de utilizatori a gazdei curente.

Atunci când se utilizează cu --owner-map=FIȘIER, afectează numai acele fișiere al căror proprietar nu este listat în FIȘIER.

Citește tabelul de traducere al proprietarului din FIȘIER. Liniile goale sunt ignorate. Comentariile sunt introduse cu semnul # și se extind până la sfârșitul liniei. Fiecare linie care nu este goală din FIȘIER definește traducerea pentru un singur UID. Aceasta trebuie să fie formată din două câmpuri, delimitate de orice cantitate de spațiu alb:
UTILIZATOR_VECHI UTILIZATOR_NOU[:UID_NOU]

UTILIZATOR_VECHI este fie un nume de utilizator valid, fie un UID prefixat cu +. Cu excepția cazului în care se furnizează UID_NOU, UTILIZATOR_NOU trebuie să fie, de asemenea, fie un nume de utilizator valid, fie un +UID. În caz contrar, atât UTILIZATOR_NOU, cât și UID_NOU nu trebuie să fie listate în baza de date a utilizatorilor sistemului.

Ca urmare, fiecare fișier de intrare deținut de UTILIZATOR_VECHI va fi stocat în arhivă cu numele proprietarului UTILIZATOR_NOU și UID-ul UID_NOU.

Stabileștepermisiunile fișierelor extrase la cele înregistrate în arhivă (implicit pentru superutilizator).
Încearcă să extragi fișierele cu același proprietar ca cel care există în arhivă (implicit pentru superutilizator).
Îi indică lui tar că lista de nume de fișiere de procesat este sortată în aceeași ordine ca și fișierele din arhivă.
Atunci când creează o arhivă, sortează intrările din directoare în funcție de ORDINE, care este unul dintre: none (niciuna), name (nume) sau inode (nod-i).

Valoarea implicită este --sort=none (niciuna), care stochează membrii arhivei în aceeași ordine în care este returnată de sistemul de operare.

Folosind --sort=name (nume) se asigură că ordinea membrilor în arhiva creată este uniformă și reproductibilă.

Utilizarea --sort=inode (nod-i) reduce numărul de căutări pe disc la crearea arhivei și, prin urmare, poate accelera considerabil arhivarea. Această ordine de sortare este acceptată numai dacă sistemul de bază furnizează informațiile necesare.

Activează suportul ACLs POSIX.
Dezactivează suportul ACLs POSIX.
Activează suportul de context SELinux.
Dezactivează suportul de context SELinux.
Activează suportul de atribute extinse.
Dezactivează suportul de atribute extinse.
Specifică modelul de excludere pentru cheile xattr. MODEL este un mode global (utilizează metacaractere), de exemplu, --xattrs-exclude='user.*', pentru a include doar atributele din spațiul de nume al utilizatorului.
Specifică modelul de includere pentru cheile xattr. MODEL este un model global (bazat pe metacaractere).

Utilizează fișierul arhivă sau dispozitivul ARHIVĂ. Dacă această opțiune nu este dată, tar va examina mai întâi variabila de mediu „TAPE”. Dacă aceasta este definită, valoarea sa va fi utilizată ca nume de arhivă. În caz contrar, tar va prelua valoarea implicită compilată. Valoarea implicită poate fi inspectată fie cu ajutorul opțiunii --show-defaults, fie la sfârșitul ieșirii comenzii tar --help.

Un nume de arhivă care are în el două puncte specifică un fișier sau un dispozitiv de pe o mașină aflată la distanță. Partea de dinaintea celor două puncte este considerată ca fiind numele mașinii sau adresa IP, iar partea de după ca fiind numele de acces la fișier sau dispozitiv, de exemplu:

--file=gazdă_la_distanță:/dev/sr0

Un nume de utilizator opțional poate fi prefixat la numele de gazdă, plasând un semn @ între ele.

În mod implicit, gazda de la distanță este accesată prin intermediul comenzii rsh(1). În prezent, este obișnuit să se utilizeze în schimb ssh(1). Puteți face acest lucru oferind următoarea opțiune de linie de comandă:

--rsh-command=/usr/bin/ssh

Mașina de la distanță trebuie să aibă instalată comanda rmt(8). În cazul în care numele său de rută nu se potrivește cu cel implicit al tar, puteți informa tar cu privire la numele de rută corect folosind opțiunea --rmt-command.

Fișierul arhivă este local chiar dacă are două puncte.
Rulează COMANDA la sfârșitul fiecărei benzi magnetice (implică -M). Comanda poate include argumente. Când este lansată, va moșteni mediul lui tar plus următoarele variabile:
Numărul versiunii GNU tar.
Numele arhivei pe care o procesează tar.
Coeficientul de blocuri curent, adică numărul de blocuri de 512 octeți dintr-o înregistrare.
Numărul ordinal al volumului pe care tar îl prelucrează (setul dacă se citește o arhivă cu mai multe volume).
Formatul arhivei în curs de prelucrare. Unul dintre următoarele: gnu, oldgnu, posix, ustar, v7.
Opțiune scurtă (cu o liniuță de început) care descrie operația pe care o execută tar.
Descriptorul de fișier care poate fi utilizat pentru a comunica noul nume de volum către tar.

Dacă scriptul „info” eșuează, tar iese; în caz contrar, începe să scrie următorul volum.

Schimbă banda magnetică după ce a scris Nx1024 octeți. Dacă N este urmat de un sufix de mărime (a se vedea subsecțiunea Sufixe de mărime de mai jos), sufixul specifică factorul multiplicativ care trebuie utilizat în loc de 1024.

Această opțiune implică -M.

Creează/listează/extrage o arhivă multi-volum.
Utilizează COMANDA în loc de rmt la accesarea arhivelor de la distanță. A se vedea descrierea opțiunii -f, de mai sus.
Utilizează COMANDA în loc de rsh la accesarea arhivelor de la distanță. A se vedea descrierea opțiunii -f, de mai sus.
Atunci când această opțiune este utilizată împreună cu --multi-volum, tar va ține evidența volumului dintr-o arhivă multi-volum în care lucrează în FIȘIER.

Stabilește dimensiunea înregistrării la BLOCURIx512 octeți.
Când listează sau extrage, acceptă înregistrările de intrare incomplete după marcajul de sfârșit de fișier.
Ignoră blocurile care constau în zerouri din arhivă. În mod normal, două blocuri consecutive de 512 blocuri umplute cu zerouri înseamnă EOF (sfârșit de fișier), iar tar oprește citirea după ce le întâlnește. Această opțiune îi indică să citească în continuare și este utilă la citirea arhivelor create cu opțiunea -A.
Stabilește dimensiunea înregistrării. NUMĂR este numărul de octeți pe înregistrare. Acesta trebuie să fie multiplu de 512. Poate fi sufixat cu un sufix size, de exemplu --record-size=10K, pentru 10 Kiloocteți. A se vedea subsecțiunea Sufixe de mărime, pentru o listă de sufixe valabile.

Selecţie format arhivă

Creează arhiva în formatul dat. Formatele valide sunt:
Formatul GNU tar 1.13x
Formatul GNU conform cu tar <= 1.12.
Formatul POSIX 1003.1-2001 (pax).
Formatul POSIX 1003.1-1988 (ustar).
Vechiul format tar V7.
Ca şi --format=v7.
Controlează cuvintele-cheie pax la crearea arhivelor PAX (-H pax). Această opțiune este echivalentă cu opțiunea -o a instrumentului pax(1).
Ca şi --format=posix.
Creează arhiva cu numele de volum TEXT. În cazul listării sau extragerii, utilizează TEXT ca model de globalizare (folosind metacaractere (caractere-jocker)) pentru numele volumului.

Opțiuni de comprimare

Utilizează sufixul arhivei pentru a determina programul de comprimare.
Filtrează datele cu ajutorul COMENZII. Trebuie să accepte opțiunea -d, pentru decomprimare. Argumentul poate conține opțiuni de linie de comandă.
Filtrează arhiva prin bzip2(1).
Filtrează arhiva prin xz(1).
Filtrează arhiva prin lzip(1).
Filtrează arhiva prin lzma(1).
Filtrează arhiva prin lzop(1).
Nu utilizează sufixul arhivei pentru a determina programul de comprimare.
Filtrează arhiva prin gzip(1).
Filtrează arhiva prin compress(1).
Filtrează arhiva prin zstd(1).

Selecție fișier local

Adaugă FIȘIERUL dat la arhivă (util dacă numele acestuia începe cu o liniuță).
Face o copie de rezervă înainte de eliminare. Argumentul CONTROL, dacă este furnizat, controlează politica de copie de rezervă. Valorile sale valide sunt:
Nu face copii de rezervă niciodată.
Face copii de rezervă numerotate.
Creează copii de rezervă numerotate dacă există copii de rezervă numerotate, iar în caz contrar copii de rezervă simple.
Face întotdeauna copii de rezervă simple

Dacă nu se indică CONTROL, valoarea este preluată din variabila de mediu VERSION_CONTROL. Dacă aceasta nu este definită, se presupune existing (valoarea existentă).

Schimbă la DIR înainte de a efectua orice operație. Această opțiune este sensibilă la ordine, adică afectează toate opțiunile care urmează.
Exclude fișierele care se potrivesc cu MODELUL, un model de metacaractere (caractere-jocker) în stil glob(3).
Exclude fișierele de copii de rezervă și blocare.
Exclude conținutul directoarelor care conțin fișierul CACHEDIR.TAG, cu excepția fișierului de etichetă propriu-zis.
Exclude directoarele care conțin fișierul CACHEDIR.TAG și fișierul însuși.
Exclude tot ceea ce se află sub directoarele care conțin CACHEDIR.TAG
Înainte de a transfera un director, verifică dacă acesta conține FIȘIERUL. În caz afirmativ, citește modelele de excludere din acest fișier. Modelele afectează numai directorul în sine.
La fel ca --exclude-ignore, cu excepția faptului că modelele din FIȘIER afectează atât directorul, cât și toate subdirectoarele sale.
Exclude conținutul directoarelor care conțin FIȘIERUL, cu excepția FIȘIERULUI însuși.
Exclude directoarele care conțin FIȘIERUL.
Exclude tot ceea ce se află sub directoarele care conțin FIȘIERUL.
Exclude directoarele sistemului de control al versiunilor.
Exclude fișierele care se potrivesc cu modelele citite din fișierele de ignorare specifice VCS. Fișierele acceptate sunt: .cvsignore, .gitignore, .bzrignore și .hgignore.
Urmărește legăturile simbolice; arhivează și transferă fișierele la care arată.
Urmărește legăturile dure; arhivează și transferă fișierele la care se referă.
Începe de la membrul dat (NUME-MEMBRU) din arhivă.
Lucrează pe fișiere ale căror date s-au modificat după DATA. Dacă DATA începe cu / sau ., se consideră că este un nume de fișier; „mtime” al acelui fișier este utilizat ca dată.
Dezactivează efectul opțiunii --null precedentă.
Evită coborârea automată în directoare.
Nu elimină ghilimelele din numele fișierului de intrare sau din numele membrilor.
Tratează fiecare linie citită dintr-o listă de fișiere ca și cum ar fi fost furnizată în linia de comandă. Adică, se elimină spațiile albe de început și de sfârșit și, dacă șirul rezultat începe cu o liniuță, este tratat ca opțiunea de linie de comandă tar.

Acesta este comportamentul implicit. Opțiunea --no-verbatim-files-from este furnizată ca o modalitate de a-l restabili după opțiunea --verbatim-files-from.

Această opțiune este pozițională: afectează toate opțiunile --files-from care apar după ea în, până la opțiunea --verbatim-files-from sau până la sfârșitul liniei, în funcție de care apare mai întâi.

Este subînțeleasă de opțiunea --no-null.

Indică opțiunilor ulterioare -T să citească textual (verbatim) numele cu terminație nulă (dezactivează tratarea specială a numelor care încep cu o liniuță).

A se vedea, de asemenea, --verbatim-files-from.

Stochează numai fișiere mai noi decât DATA. Dacă DATA începe cu / sau ., se consideră că este un nume de fișier; „mtime” al acelui fișier este utilizat ca dată.
Rămâne în sistemul de fișiere local la crearea arhivei.
Nu înlătură barele înclinate „/” de la începutul numelor de fișiere la crearea arhivelor.
Coboară recursiv în directoare (implicit).
Face o copie de rezervă înaintea eliminării, suprascrie sufixul uzual. Sufixul implicit este ~, dacă nu este înlocuit de variabila de mediu SIMPLE_BACKUP_SUFFIX.
Obține numele care trebuie extrase sau create din FIȘIER.

Cu excepția cazului în care se specifică altfel, FIȘIERUL trebuie să conțină o listă de nume separate prin ASCII LF (adică un nume pe linie). Numele citite sunt tratate în același mod ca și argumentele din linia de comandă. Acestea sunt supuse eliminării ghilimelelor și divizării cuvintelor, iar orice șir de caractere care începe cu un - este tratat ca o opțiune de linie de comandă tar.

Dacă acest comportament nu este dorit, poate fi dezactivat cu ajutorul opțiunii --verbatim-files-from.

Opțiunea --null îi indică lui tar că numele din FILE sunt separate de caracterul ASCII NUL, în loc de LF. Este utilă în cazul în care lista este generată de comanda «find(1) -print0».

Elimină ghilimelele din numele fișierului de intrare sau din numele membrilor (implicit)
Tratează fiecare linie obținută dintr-o listă de fișiere ca pe un nume de fișier, chiar dacă începe cu o liniuță. Listele de fișiere sunt furnizate cu opțiunea --files-from (-T). Comportamentul implicit este de a trata numele furnizate în listele de fișiere ca și cum ar fi fost tastate în linia de comandă, adică orice nume care începe cu o liniuță este tratat ca o opțiune tar. Opțiunea --verbatim-files-from dezactivează acest comportament.

Această opțiune afectează toate opțiunile --files-from care apar după ea în linia de comandă. Efectul său este anulat de opțiunea --no-verbatim-files-from.

Această opțiune este subînțeleasă de opțiunea --null.

A se vedea, de asemenea, --add-file.

Exclude fișierele care corespund modelelor enumerate în FIȘIER.

Elimină componentele de început NUMĂR din numele fișierelor care urmează să fie extrase.
Utilizează înlocuirea EXPRESIEI cu «sed» pentru a transforma numele fișierelor.

Opțiuni de potrivire a numelui de fișier

Aceste opțiuni afectează atât modelele de excludere, cât și cele de includere.

Modelele se potrivesc cu începutul numelui fișierului.
Ignoră majusculele.
Modelele se potrivesc după fiecare / (implicit pentru excludere).
Potrivire sensibilă la majuscule (implicit).
Potrivire a șirului textuală (verbatim).
Metacaracterele (caracterele jocker) nu se potrivesc cu /.
Utilizează metacaractere (implicit pentru excludere).
Metacaracterele se potrivesc cu / (implicit pentru excludere).

Afișează mesajele de progres la fiecare a N-a înregistrare (implicit 10).
Execută ACȚIUNEA la fiecare punct de verificare.
Stabilește timpul doar când fișierul este mai recent decât a fost dat cu --mtime.
Afișează data și ora fișierelor cu precizie maximă.
Trimite ieșire detaliată în FIŞIER.
Afișează un mesaj dacă nu toate legăturile sunt prelucrate.
Dezactivează punerea între ghilimele a caracterelor din ȘIR.
Adaugă punerea între ghilimele a caracterelor din ȘIR.
Stabilește stilul punerii între ghilimele pentru numele fișierelor și al membrilor. Valorile valabile pentru STIL sunt literal, shell, shell-always, c, c-maybe, escape, locale, clocale.
Afișează numărul blocului din arhivă cu fiecare mesaj.
Când se listează sau se extrage, listează fiecare director care nu se potrivește cu criteriile de căutare.
Afișează numele fișierelor sau arhivelor după transformarea prin opțiunile --strip și --transform.
Afișează numărul total de octeți după procesarea arhivei. Dacă se dă SEMNAL, se imprimă numărul total de octeți atunci când este transmis acest semnal. Semnalele permise sunt: SIGHUP, SIGQUIT, SIGINT, SIGUSR1 și SIGUSR2. Prefixul SIG poate fi omis.
Afișează timpii (data+ora) de modificare a fișierului în UTC.
Afișează o listă detaliată a fișierelor procesate. Fiecare instanță a acestei opțiuni pe linia de comandă crește nivelul de detaliere cu un punct. Nivelul maxim de detaliere este 3. Pentru o discuție detaliată a modului în care diferitele niveluri de detaliere afectează ieșirea lui tar, consultați Manualul Tar GNU, subsecțiunea 2.5.2 „Opțiunea '--verbose'”.
Activează sau dezactivează mesajele de avertizare identificate prin CUVÂNTUL_CHEIE. Mesajele sunt suprimate dacă CUVÂNTUL_CHEIE este prefixat cu no- și activate în caz contrar.

Pot fi adăugate mai multe opțiuni --warning.

Cuvintele cheie care controlează operarea generală tar:

Activează toate mesajele de avertizare. Aceasta este valoarea implicită.
Dezactivează toate mesajele de avertisment.
"%s: numele de fișier citit conține caracterul nul"
"Un singur bloc de zerouri în %s"

Cuvintele cheie aplicabile pentru tar --create:

"%s: conține o etichetă de director de zonă de prestocare (cache) %s; %s"
"%s: Fișierul s-a redus cu %s octeți; se umple cu zerouri"
"%s: fișierul este pe un sistem de fișiere diferit; nimic generat"
"%s: Tip de fișier necunoscut; fișier ignorat"
"%s: soclu ignorat"
"%s: poartă(door) ignorată"
"%s: fișierul este neschimbat; nimic generat"
"%s: arhiva nu se poate conține pe ea însăși; nu a fost extrasă"
"%s: Fișier șters înainte de a-l putea citi"
"%s: fișierul s-a modificat în timp ce era citit"
Suprimă avertismentele privind fișierele sau directoarele care nu pot fi citite. Acest cuvânt cheie se aplică numai dacă este utilizat împreună cu opțiunea --ignore-failed-read.

Cuvintele cheie aplicabile pentru tar --extract:

"%s: se omite fișierul existent"
"%s: înregistrare de timp neverosimilă %s"
"%s: marcajul de oră %s este %s secunde în viitor"
"Extrage fișierele contigue ca fișiere normale"
"Se încearcă extragerea legăturilor simbolice ca legături dure"
"%s: Tip de fișier necunoscut „%c”, extras ca fișier normal"
"%s curent este mai nou sau de aceeași vârstă"
"Se ignoră cuvântul cheie necunoscut din antetul extins „%s”"
Controlează o descriere detaliată a eșecurilor care apar atunci când se încearcă să se execute programe de decomprimare alternative. Acest avertisment este dezactivat în mod implicit (cu excepția cazului în care se utilizează --verbose). Un exemplu obișnuit de ceea ce puteți obține atunci când utilizați acest avertisment este:
$ tar --warning=decompress-program -x -f archive.Z
tar (proces-copil): nu se poate rula comprimarea: Nu există un astfel de fișier sau director
tar (proces-copil): se încearcă gzip

Acest lucru înseamnă că tar a încercat mai întâi să decomprime archive.Z folosind compress și, când a eșuat, a trecut la gzip.

"Dimensiune înregistrare = %lu blocuri"

Cuvintele cheie care controlează extragerea incrementală:

"%s: Directorul a fost redenumit de la %s"
"%s: Directorul a fost redenumit"
"%s: Directorul este nou"
"%s: directorul este pe un dispozitiv diferit; nu se curăță"
"Director de transferare malformat: „X” niciodată utilizat"
Cere confirmare pentru fiecare acțiune.

Opțiuni compatibilitate

Când se creează, la fel ca --old-archive. Când se extrage, la fel ca --no-same-owner.

Sufix	Unitatea	Echivalentul în octeți
b	Blocuri	DIMENSIUNEA x 512
B	Kiloocteți	DIMENSIUNEA x 1024
c	Octeți	DIMENSIUNEA
G	Gigaocteți	DIMENSIUNEA x 1024^3
K	Kiloocteți	DIMENSIUNEA x 1024
k	Kiloocteți	DIMENSIUNEA x 1024
M	Megaocteți	DIMENSIUNEA x 1024^2
P	Petaocteți	DIMENSIUNEA x 1024^5
T	Teraocteți	DIMENSIUNEA x 1024^4
w	Cuvinte	DIMENSIUNEA x 2

Codul de ieșire a lui «tar» indică dacă a reușit să efectueze cu succes operația solicitată și, în caz contrar, ce fel de eroare s-a produs.

0
Executarea programului s-a încheiat fără erori.
1
Unele fișiere diferă. Dacă tar a fost invocat cu opțiunea de linie de comandă --compare (--diff, -d), aceasta înseamnă că unele fișiere din arhivă diferă de cele de pe disc. Dacă tar a primit una dintre opțiunile --create, --append sau --update, acest cod de ieșire înseamnă că unele fișiere au fost modificate în timp ce erau arhivate și, prin urmare, arhiva rezultată nu conține o copie exactă a setului de fișiere.
2
Eroare fatală. Aceasta înseamnă că s-a produs o eroare fatală, irecuperabilă.

Dacă un subproces care a fost invocat de tar a ieșit cu un cod de ieșire diferit de zero, tar însuși iese cu acest cod. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, dacă a fost utilizată o opțiune de comprimare (de exemplu, -z), iar programul de comprimare extern a eșuat. Un alt exemplu este eșecul rmt în timpul copierii de rezervă pe un dispozitiv de la distanță.

bzip2(1), compress(1), gzip(1), lzma(1), lzop(1), rmt(8), symlink(7), xz(1), zstd(1).

Pentru a consulta manualul complet de tar: rulați comanda «info tar» sau utilizați modul info emacs(1) pentru a-l citi.

Copii disponibile în Internet ale documentației GNU tar în diferite formate pot fi găsite la:


https://www.gnu.org/software/tar/manual

Raportați erorile la <bug-tar@gnu.org>.

Drepturi de autor © 2023 Free Software Foundation, Inc.
Licența GPLv3+: GNU GPL versiunea 3 sau ulterioară http://gnu.org/licenses/gpl.html.
Acesta este software liber: sunteți liber să-l modificați și să-l redistribuiți. Nu există NICIO GARANȚIE, în limitele prevăzute de lege.

Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă Nicio RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

11 iulie 2022 TAR