gethostid(3) Library Functions Manual gethostid(3)

gethostid, sethostid - obține sau stabilește identificatorul unic al gazdei curente

Biblioteca C standard (libc, -lc)

#include <unistd.h>
long gethostid(void);
int sethostid(long hostid);
Cerințe pentru macrocomenzi de testare a caracteristicilor pentru glibc (consultați feature_test_macros(7)):

gethostid():

    Începând cu glibc 2.20:
        _DEFAULT_SOURCE || _XOPEN_SOURCE >= 500
    Până la și inclusiv glibc 2.19:
        _BSD_SOURCE || _XOPEN_SOURCE >= 500

sethostid():

    Începând cu glibc 2.21:
        _DEFAULT_SOURCE
    În glibc 2.19 și 2.20:
        _DEFAULT_SOURCE || (_XOPEN_SOURCE && _XOPEN_SOURCE < 500)
    Până la și inclusiv glibc 2.19:
        _BSD_SOURCE || (_XOPEN_SOURCE && _XOPEN_SOURCE < 500)

gethostid() și sethostid() obțin sau, respectiv, stabilesc un identificator unic pe 32 de biți pentru mașina curentă. Identificatorul pe 32 de biți a fost conceput pentru a fi unic între toate sistemele UNIX existente. În mod normal, acesta seamănă cu adresa de internet a mașinii locale, așa cum este returnată de gethostbyname(3) și, prin urmare, de obicei, nu trebuie să fie definit niciodată.

Apelul sethostid() este restricționat la superutilizator.

gethostid() returnează identificatorul pe 32 de biți pentru gazda curentă, astfel cum a fost stabilit de sethostid().

În caz de succes, sethostid() returnează 0; în caz de eroare, se returnează -1, iar errno este configurată pentru a indica eroarea.

ERORI-IEȘIRE

sethostid() poate eșua cu următoarele erori:

Apelantul nu a avut permisiunea de a scrie în fișierul utilizat pentru a stoca ID-ul gazdei.
ID-ul efectiv de utilizator sau de grup al procesului apelant nu este același cu ID-ul real corespunzător.

Pentru o explicație a termenilor folosiți în această secțiune, a se vedea attributes(7).

Interfață Atribut Valoare
gethostid() Siguranța firelor MT-Safe hostid env locale
sethostid() Siguranța firelor MT-Unsafe const:hostid

În implementarea glibc, hostid este stocat în fișierul /etc/hostid; (înainte de glibc 2.2, se folosea fișierul /var/adm/hostid).

În implementarea glibc, dacă gethostid() nu poate deschide fișierul care conține ID-ul gazdei, atunci obține numele gazdei folosind gethostname(2), transmite acest nume de gazdă către gethostbyname_r(3) pentru a obține adresa IPv4 a gazdei și returnează o valoare obținută prin modificarea biților „bit-twiddling” a adresei IPv4; (este posibil ca această valoare să nu fie unică).

POSIX.1-2008.
Niciunul.

4.2BSD; eliminată în 4.4BSD. SVr4 și POSIX.1-2001 includ gethostid(), dar nu și sethostid().

Este imposibil să se asigure că identificatorul este unic la nivel global.

hostid(1), gethostbyname(3)

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

31 octombrie 2023 Pagini de manual de Linux 6.06