Fișierul este copiat fără modificări. Numele fișierului de destinație poate fi definit folosind opțiunea --save-filename, altfel este preluat din specificația sursă. Dacă extensia .repo lipsește din numele fișierului de destinație, aceasta va fi adăugată.

Ruta directorului de destinație este prima rută stocată în opțiunea reposdir (implicit /etc/yum.repos.d). Suprascrierea/înlocuirea unui fișier existent poate fi activată utilizând opțiunea --overwrite. Înainte ca noul fișier de configurare a depozitelor să fie salvat definitiv, acesta este analizat și testat pentru validitate. ID-urile depozitelor sunt, de asemenea, testate. Depozitele cu același ID nu trebuie să fie definite în alte fișiere de configurare.

Cel puțin una dintre opțiunile --set=baseurl=<URL>, --set=mirrorlist=<URL>, --set=metalink=<URL> trebuie să fie definită la un URL nevid. ID-ul depozitului poate fi definit utilizând opțiunea --id, în caz contrar acesta este generat din URL. Numele fișierului de destinație poate fi definit folosind opțiunea --save-filename, altfel este definit la ID-ul depozitului. Dacă extensia .repo lipsește din numele fișierului de destinație, aceasta va fi adăugată.

Ruta directorului de destinație este prima rută stocată în opțiunea reposdir (implicit /etc/yum.repos.d). Suprascrierea/înlocuirea unui fișier existent poate fi activată utilizând opțiunea --overwrite. Modificarea unui fișier existent poate fi activată utilizând opțiunea --add-or-replace. Modificarea înseamnă că noul depozit este adăugat la fișierul existent sau că un depozit cu același ID este înlocuit în fișier. Înainte ca noua configurație a depozitului să fie salvată definitiv, ID-ul depozitului este testat. Un depozit cu același ID nu trebuie să fie definit în alt fișier de configurare.

Configurația principală este citită mai întâi din fișierele din directoarele „drop-in” și apoi din fișierul de configurare principal (implicit /etc/dnf/dnf.conf). Astfel, opțiunile din fișierul de configurare principal sunt citite ultimele și prevalează asupra valorilor acelorași opțiuni definite în directoarele „drop-in”.

Configurația depozitelor este citită din fișierele de configurare a depozitelor și apoi ajustată cu ajutorul suprascrierilor „override” de configurare a depozitelor. Fișierele de suprascriere „override” a configurației depozitelor sunt citite din directorul de suprascriere a depozitelor de distribuție (/usr/share/dnf5/repos.override.d) și din directorul de suprascriere a depozitelor sistemului (/etc/dnf/repos.override.d). Dacă un fișier cu același nume este prezent în ambele directoare „override”, se utilizează numai fișierul din directorul „override” al sistemului. Astfel, fișierul „override” de distribuție poate fi pur și simplu mascat prin crearea unui fișier cu același nume în directorul „override” de sistem. Toate fișierele de înlocuire utilizate sunt sortate alfabetic după numele lor și apoi aplicate în această ordine. Suprascrierea din fișierul următor îl suprascrie pe cel anterior - ultima suprascriere câștigă.

Comanda setopt scrie suprascrierile de configurare a depozitelor într-un fișier numit 99-config_manager.repo situat în directorul de suprascriere a depozitelor sistemului. Configurările depozitelor sunt scrise numai în acest fișier de suprascriere. Fișierul original de configurare a depozitului nu este modificat. ID-ul depozitului poate conține caractere joker. Fișierele de suprascriere acceptă, de asemenea, caractere joker. Dar comanda setopt rezolvă modelul id-depozit, iar suprascrierile sunt definite independent pentru fiecare depozit corespunzător. Aceasta înseamnă că depozitele adăugate ulterior nu vor fi afectate de aceste suprascrieri.

Comanda unsetopt elimină opțiunile din fișierul de configurare principal (implicit /etc/dnf/dnf.conf). Cu toate acestea, opțiunile pot fi încă definite în fișierele de configurare din directoarele drop-in (de exemplu, configurația implicită a distribuției).

Comanda unsetopt elimină suprascrierile de configurare a depozitului din fișierul numit 99-config_manager.repo situat în directorul de suprascriere a depozitului sistemului. Cu toate acestea, suprascrierile pot fi încă definite în alte fișiere de suprascriere a depozitului (de exemplu, suprascrierile distribuției implicite). Secțiunile goale sunt eliminate din fișierul de substituire a configurației. ID-ul depozitului poate conține caractere joker. În acest caz, modelul id-depozit este rezolvat și preluarea este eliminată din toate secțiunile corespunzătoare.

Variabilele sunt încărcate din mai multe directoare. Lista de directoare este preluată din opțiunea varsdir. Comanda setvar stochează variabilele în ultimul director din listă (implicit /etc/dnf/vars). Variabilele din acest director sunt citite ultimele și înlocuiesc valorile acelorași variabile definite în directoarele anterioare. Cu alte cuvinte, ultimul director are cea mai mare prioritate.

Notă: Variabilele releasever_major și releasever_minor sunt numai-pentru-citire. Valorile lor sunt generate din variabila releasever.

Variabilele sunt încărcate din mai multe directoare. Lista de directoare este preluată din opțiunea varsdir. Comanda unsetvar elimină variabilele din ultimul director din listă (implicit /etc/dnf/vars). Astfel, variabila poate exista în continuare într-un alt director din listă (de exemplu, valoarea distribuției implicite).

Notă: Variabilele releasever_major și releasever_minor sunt generate automat și nu pot fi eliminate.

dnf5-conf(5), Referință configurare DNF5