NFS.SYSTEMD(7) Miscellaneous Information Manual NFS.SYSTEMD(7)

nfs.systemd - gestionarea serviciilor NFS prin systemd

nfs-utils.service
nfs-server.service
nfs-client.target
etc

Pachetul nfs-utils oferă o suită de fișiere de unitate systemd care permit pornirea și gestionarea diferitelor servicii. Aceste fișiere de unitate garantează că serviciile sunt pornite în ordinea corectă și că cerințele prealabile sunt active înainte de a porni serviciile dependente. Deoarece există destul de puține fișiere de unitate, nu este imediat evident care este cea mai bună modalitate de a obține anumite rezultate. Următoarele subsecțiuni încearcă să acopere problemele care sunt cel mai probabil să apară.

Fișierele standard ale unităților systemd nu oferă nicio modalitate ușoară de a transmite argumente de linie de comandă către demoni pentru a le configura comportamentul. În multe cazuri, o astfel de configurare poate fi realizată prin efectuarea de modificări în /etc/nfs.conf sau în alte fișiere de configurare. Atunci când acest lucru nu este convenabil, o distribuție poate furniza fișiere systemd „drop-in” care înlocuiesc parametrul ExecStart= pentru a porni programul cu argumente diferite. De exemplu, un fișier „drop-in” systemd/system/nfs-mountd.service.d/local.conf care conține

[Service]
EnvironmentFile=/etc/sysconfig/nfs
ExecStart=
ExecStart= /usr/sbin/rpc.mountd $RPCMOUNTDOPTS
ar face ca unitatea nfs-mountd.service să ruleze programul rpc.mountd folosind, ca argumente, valoarea dată pentru RPCMOUNTDOPTS în /etc/sysconfig/nfs. Acest lucru permite o integrare perfectă cu instrumentele de configurare existente.

Există trei fișiere de unitate care sunt concepute pentru a fi activate manual. Toate celelalte sunt rulate automat, după cum este necesar. Cele trei sunt:

Acesta ar trebui activat pe orice gazdă care servește vreodată drept client NFS. Activarea transparentă a acestei funcții de fiecare dată când se instalează un software client NFS are un cost redus.
Acesta trebuie să fie activat pentru a oferi servicii NFS clienților. Acesta pornește și configurează demonii necesari în ordinea necesară.
Demonul blkmapd este necesar numai pentru clienții NFS care utilizează pNFS (NFS paralel) și, în special, protocolul de dispunere blocklayout. Dacă este posibil să utilizați această extensie specială a NFS, unitatea nfs-blkmap.service trebuie activată.

Mai multe alte unități care ar putea fi considerate opționale, cum ar fi rpc-gssd.service, au grijă să pornească numai dacă există fișierul de configurare necesar. rpc-gssd.service nu va porni dacă fișierul krb5.keytab nu există (de obicei, în /etc).

Majoritatea demonilor NFS pot fi reporniți în orice moment. Aceștia vor reîncărca orice stare de care au nevoie și vor continua să servească cererile. Totuși, acest lucru este rareori necesar.

Atunci când se fac modificări de configurare, poate fi dificil să se știe exact ce servicii trebuie repornite pentru a se asigura că configurația își face efectul. Cea mai simplă abordare, care este adesea cea mai bună, este să reporniți totul. Pentru a ajuta în acest sens, este furnizată unitatea nfs-utils.service. Aceasta declară dependențele corespunzătoare cu alte fișiere de unitate, astfel încât

systemctl restart nfs-utils
va reporni toți demonii NFS care rulează. Acest lucru va face ca toate modificările de configurare să intre în vigoare excepție făcând modificările aduse listelor de opțiuni de montare din /etc/fstab sau /etc/nfsmount.conf. Opțiunile de montare pot fi modificate numai prin demontarea și remontarea sistemului de fișiere. Aceasta poate fi o operațiune perturbatoare, astfel încât ar trebui să se facă numai atunci când valoarea justifică costul. Comanda
umount -a -t nfs; mount -a -t nfs
trebuie să demonteze și să remonteze toate sistemele de fișiere NFS.

Rareori se poate dori să se interzică funcționarea unor servicii, chiar dacă acestea fac parte în mod normal dintr-un sistem NFS funcțional. Acest lucru poate fi necesar pentru a reduce sarcina sistemului la un minim absolut sau pentru a reduce suprafața de atac prin neexecutarea unor demoni care nu sunt absolut necesari.

Trei servicii particulare cărora li se poate aplica acest lucru sunt rpcbind, idmapd și rpc-gssd. rpcbind nu face parte din pachetul nfs-utils, dar este utilizat de mai multe servicii NFS. Cu toate acestea, nu este necesar atunci când se utilizează numai NFSv4. Dacă un sit nu va folosi niciodată NFSv3 (sau NFSv2) și nu dorește ca rpcbind să fie rulat, abordarea corectă este să ruleze

systemctl mask rpcbind
Acest lucru va dezactiva rpcbind, iar diferitele servicii NFS care depind de acesta (și care sunt necesare doar pentru NFSv3) vor refuza să pornească, fără a interfera cu funcționarea serviciilor NFSv4. În special, rpc.statd nu va rula atunci când rpcbind este mascat.

idmapd este necesar doar pentru NFSv4 și nici măcar atunci nu este necesar atunci când clientul și serverul sunt de acord să folosească ID-uri de utilizator în loc de nume de utilizator pentru a identifica proprietarii fișierelor. În cazul în care idmapd nu este necesar și nu este dorit, acesta poate fi mascat cu

systemctl mask idmapd
Se presupune că rpc-gssd este necesar dacă fișierul krb5.keytab este prezent. În cazul în care un sit are nevoie de prezența acestui fișier, dar nu dorește ca rpc-gssd să ruleze, acesta poate fi mascat cu
systemctl mask rpc-gssd

/etc/nfs.conf
/etc/nfsmount.conf
/etc/idmapd.conf

systemd.unit(5), nfs.conf(5), nfsmount.conf(5).

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.