term(7)                             Diverse                            term(7)

NUME
       term - conven<?>ii pentru numirea tipurilor de terminal

DESCRIERE
       Variabila de mediu TERM trebuie sa con<?>ina in mod normal numele
       tipului de terminal, consola sau dispozitiv de afi<?>are pe care il
       utiliza<?>i. Aceste informa<?>ii sunt esen<?>iale pentru toate
       programele orientate spre ecran, inclusiv pentru editorul <?>i
       programul de coresponden<?>a.

       O valoare implicita TERM va fi definita pentru fiecare linie in parte
       fie de /etc/inittab (de exemplu, unita<?>ile de tip System-V), fie de
       /etc/ttys (unita<?>ile BSD). Acest lucru va fi aproape intotdeauna
       suficient pentru consolele de sta<?>ii de lucru <?>i microcalculatoare.

       Daca folosi<?>i o linie dial-up, tipul de dispozitiv ata<?>at la
       aceasta poate varia. Sistemele Unix mai vechi preconfigurau un tip de
       terminal foarte prost, cum ar fi ,,dumb" sau ,,dialup" pe liniile
       dial-up. Sistemele mai noi pot preconfigura ,,vt100", reflectand
       prevalen<?>a terminalelor compatibile cu DEC VT100 <?>i a emulatoarelor
       de calculatoare personale.

       Telnet-urile moderne transmit variabila de mediu TERM de la partea
       locala la cea de la distan<?>a. Pot aparea probleme daca intrarea
       terminfo sau termcap de la distan<?>a pentru tipul dumneavoastra nu
       este compatibila cu a dumneavoastra, dar aceasta situa<?>ie este rara
       <?>i poate fi evitata aproape intotdeauna prin exportul explicit al
       ,,vt100" (presupunand ca folosi<?>i de fapt o consola, un terminal sau
       un emulator de terminal VT100).

       In orice caz, sunte<?>i liber sa modifica<?>i configura<?>ia sistemului
       TERM in func<?>ie de gustul dumneavoastra in profilul de shell.
       Instrumentul tset(1) va poate fi de ajutor; ii pute<?>i da un set de
       reguli pentru a deduce sau a solicita un tip de terminal pe baza
       dispozitivului tty <?>i a vitezei de transmisie.

       Definirea propriei valori TERM poate fi, de asemenea, utila daca a<?>i
       creat o intrare personalizata care incorporeaza op<?>iuni (cum ar fi
       soneria vizuala sau video inversat) pe care dori<?>i sa le
       suprascrie<?>i peste tipul implicit al sistemului pentru linia dvs.

       Descrierile tipurilor de terminale sunt stocate ca fi<?>iere de date de
       capacitate sub /usr/share/terminfo. Pentru a rasfoi o lista cu toate
       numele de terminale recunoscute de sistem, efectua<?>i urmatoarele
       opera<?>ii

               toe | more

       din shell-ul dvs. Aceste fi<?>iere de capacita<?>i sunt intr-un format
       binar optimizat pentru viteza de recuperare (spre deosebire de vechiul
       format termcap bazat pe text pe care il inlocuiesc); pentru a examina o
       intrare, trebuie sa utiliza<?>i comanda infocmp(1M). Invoca<?>i-o dupa
       cum urmeaza:

               infocmp nume-intrare

       unde nume-intrare este numele tipului pe care dori<?>i sa il
       examina<?>i (iar numele fi<?>ierului de capacita<?>i al acestuia este
       subdirectorul din /usr/share/terminfo denumit dupa prima litera).
       Aceasta comanda descarca un fi<?>ier de capacita<?>i in formatul text
       descris de terminfo(5).

       Prima linie a unei descrieri terminfo(5) ofera numele prin care
       terminfo cunoa<?>te un terminal, separate prin caractere ,,|" (simbolul
       de conducta), ultimul camp de nume fiind incheiat cu o virgula. Primul
       camp de nume este numele primar al tipului <?>i este cel care trebuie
       utilizat atunci cand se stabile<?>te TERM. Ultimul camp de nume (daca
       este distinct de primul) este de fapt o descriere a tipului de terminal
       (poate con<?>ine spa<?>ii libere; celelalte trebuie sa fie cuvinte
       simple). Campurile de nume dintre primul <?>i ultimul (daca sunt
       prezente) sunt pseudonime pentru terminal, de obicei nume istorice
       pastrate pentru compatibilitate.

       Exista cateva conven<?>ii pentru alegerea numelor primare ale
       terminalelor, care ajuta la men<?>inerea lor informativa <?>i unica.
       Iata un ghid pas cu pas pentru numirea terminalelor, care explica, de
       asemenea, cum sa le analiza<?>i:

       In primul rand, alege<?>i un nume de baza (radacina). Acesta va fi
       format dintr-o litera minuscula urmata de pana la <?>apte litere
       minuscule sau cifre. Trebuie sa evita<?>i utilizarea caracterelor de
       punctua<?>ie in numele radacinii, deoarece acestea sunt utilizate <?>i
       interpretate ca nume de fi<?>iere, iar metacaracterele de shell (cum ar
       fi !, $, *, ? etc.)  incorporate in ele pot cauza un comportament
       ciudat <?>i nefolositor. Bara oblica (/), sau orice alt caracter care
       poate fi interpretat de oricare sistem de fi<?>iere (\, $, [, ]), este
       deosebit de periculos (terminfo este independent de platforma, iar
       alegerea unor nume cu caractere speciale ar putea intr-o zi sa le faca
       via<?>a grea utilizatorilor unei viitoare adaptari). Caracterul punct
       (.) este relativ sigur atata timp cat exista cel mult unul pe numele de
       baza; unele nume terminfo istorice il folosesc.

       Numele de baza pentru un terminal sau un tip de consola de sta<?>ie de
       lucru trebuie sa inceapa aproape intotdeauna cu un prefix al
       furnizorului (cum ar fi hp pentru Hewlett-Packard, wy pentru Wyse sau
       att pentru terminalele AT&T) sau cu un nume comun al liniei de
       terminale (vt pentru seria de terminale VT de la DEC, sau sun pentru
       consolele de sta<?>ie de lucru Sun Microsystems sau regent pentru seria
       ADDS Regent. Pute<?>i lista arborele terminfo pentru a vedea ce prefixe
       sunt deja utilizate in mod obi<?>nuit. Prefixul numelui de baza trebuie
       sa fie urmat, atunci cand este cazul, de un numar de model; astfel
       vt100, hp2621, wy50.

       Numele de baza pentru un tip de consola PC-Unix trebuie sa fie numele
       sistemului de operare, adica linux, bsdos, freebsd, netbsd. Nu ar
       trebui sa fie console sau orice alt nume generic care ar putea crea
       confuzie intr-un mediu multi-platforma! Daca urmeaza un numar de model,
       acesta ar trebui sa indice fie nivelul de lansare al sistemului de
       operare, fie nivelul de lansare al controlorului de consola.

       Numele de baza pentru un emulator de terminal (presupunand ca nu se
       incadreaza intr-unul dintre tipurile standard ANSI sau vt100) trebuie
       sa fie numele programului sau o abreviere u<?>or de recunoscut a
       acestuia (de exemplu, versaterm, ctrm).

       Dupa numele de baza, pute<?>i adauga orice numar rezonabil de sufixe de
       caracteristici separate prin cratima.

       2p   Are doua pagini de memorie. In mod similar 4p, 8p, etc.

       mc   Magic-cookie. Unele terminale (in special vechile Wyses) nu pot
            utiliza decat un singur atribut, fara a pierde din Magic-cookie.
            Intrarea lor de baza este de obicei asociata cu o alta care are
            acest sufix <?>i care utilizeaza magic-cookies pentru a suporta
            mai multe atribute.

       -am  Activeaza marginea automata (infa<?>urarea pentru incadrarea in
            pagina a marginii din dreapta).

       -m   Modul monocolor - suprima suportul pentru culori.

       -na  Fara taste sageata - termcap ignora tastele sageata care sunt de
            fapt prezente pe terminal, astfel incat utilizatorul poate folosi
            tastele sageata la nivel local.

       -nam Fara margine automata - suprima capacitatea ,,-am".

       -nl  Fara etichete - suprima etichetele software.

       -nsl Fara linie de stare - suprima linia de stare.

       -pp  Are un port de imprimanta care este utilizat.

       -rv  Terminal in modul video invers (negru pe alb).

       -s   Activeaza linia de stare.

       -vb  Utilizeaza un clopo<?>el vizibil (flash) in loc de semnal sonor.

       -w   Lat; terminalul este in modul 132 de coloane.

       In mod normal, daca tipul de terminal este o varianta destinata sa
       specifice inal<?>imea liniei, acest sufix trebuie sa fie primul.
       Astfel, pentru un ipotetic terminal FuBarCo model 2317 in modul 30 de
       linii cu video inversat, cea mai buna forma ar fi fubar-30-rv (mai
       degraba decat, sa zicem, ,,fubar-rv-30".

       Tipurile de terminale care nu sunt scrise ca intrari de sine
       statatoare, ci mai degraba drept componente care urmeaza sa fie
       conectate la alte intrari prin intermediul capacita<?>ilor use, se
       disting prin utilizarea semnelor plus incorporate in loc de liniu<?>e.

       Comenzile care utilizeaza un tip de terminal pentru a controla
       afi<?>area accepta adesea o op<?>iune ,,-T" care accepta un argument
       privind numele terminalului. Astfel de programe ar trebui sa apeleze la
       variabila de mediu TERM atunci cand nu este specificata op<?>iunea
       ,,-T".

FI<?>IERE
       /usr/share/terminfo
              baza de date compilata pentru descrierea terminalelor

       /etc/inittab
              ini<?>ializarea liniei tty (UNIX-uri de tip AT&T)

       /etc/ttys
              ini<?>ializarea liniei tty (UNIX-uri de tip BSD)

PORTABILITATE
       Pentru o compatibilitate maxima cu vechile UNIX-uri System V, numele
       <?>i pseudonimele trebuie sa fie unice in primele 14 caractere.

CONSULTA<?>I <?>I
       curses(3X), term(5), terminfo(5)

TRADUCERE
       Traducerea in limba romana a acestui manual a fost facuta de Remus-
       Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Aceasta traducere este documenta<?>ie gratuita; citi<?>i Licen<?>a
       publica generala GNU Versiunea 3
       <https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html> sau o versiune ulterioara
       cu privire la condi<?>ii privind drepturile de autor.  NU se asuma
       NICIO RESPONSABILITATE.

       Daca gasi<?>i erori in traducerea acestui manual, va rugam sa
       trimite<?>i un e-mail la <translation-team-ro@lists.sourceforge.net>.

ncurses 6.5                     16 martie 2024                         term(7)