Inițializarea fondului de entropie

Nucleul colectează biți de entropie din mediul înconjurător. Atunci când a fost colectat un număr suficient de biți aleatori, se consideră că fondul de entropie este inițializat.

Alegerea sursei aleatorii

Cu excepția cazului în care generați chei pe termen lung (și cel mai probabil nici atunci), probabil că nu ar trebui să citiți de pe dispozitivul /dev/random sau să utilizați getrandom(2) cu fanionul GRND_RANDOM. În schimb, fie citiți de pe dispozitivul /dev/urandom, fie utilizați getrandom(2) fără fanionul GRND_RANDOM. Algoritmii criptografici utilizați pentru sursa urandom sunt destul de conservatori și, prin urmare, ar trebui să fie suficienți pentru toate scopurile.

Dezavantajul GRND_RANDOM și al citirilor din /dev/random este că operația se poate bloca pentru o perioadă nedeterminată de timp. În plus, tratarea cererilor parțial îndeplinite care pot apărea atunci când se utilizează GRND_RANDOM sau când se citește din /dev/random crește complexitatea codului.

Monte Carlo și alte aplicații de eșantionare probabilistică

Utilizarea acestor interfețe pentru a furniza cantități mari de date pentru simulările Monte Carlo sau pentru alte programe/algoritmi care efectuează eșantionări probabilistice va fi lentă. În plus, nu este necesar, deoarece astfel de aplicații nu au nevoie de numere aleatoare sigure din punct de vedere criptografic. În schimb, utilizați interfețele descrise în această pagină pentru a obține o cantitate mică de date pentru a alimenta un generator de numere pseudoaleatoare în spațiul utilizatorului, care să fie utilizat de astfel de aplicații.

Comparație între „getrandom”, „/dev/urandom” și „/dev/random”

Tabelul următor rezumă comportamentul diferitelor interfețe care pot fi utilizate pentru a obține caracterul aleatoriu. GRND_NONBLOCK este un fanion care poate fi utilizat pentru a controla comportamentul de blocare al getrandom(2). Ultima coloană a tabelului ia în considerare cazul care poate apărea la începutul perioadei de pornire, când fondul de entropie nu este încă inițializat.

Generarea cheilor criptografice

Cantitatea de material de sămânță necesară pentru a genera o cheie criptografică este egală cu dimensiunea efectivă a cheii. De exemplu, o cheie privată RSA sau Diffie-Hellman pe 3072 de biți are o dimensiune efectivă a cheii de 128 de biți (este nevoie de aproximativ 2^128 de operații pentru a o sparge), astfel încât un generator de chei are nevoie doar de 128 de biți (16 octeți) de material de sămânță din /dev/random.

În timp ce o anumită marjă de siguranță peste acest minim este rezonabilă, ca o protecție împotriva defectelor din algoritmul CSPRNG, nicio primitivă criptografică disponibilă în prezent nu poate spera să promită mai mult de 256 de biți de securitate, astfel încât, dacă un program citește mai mult de 256 de biți (32 de octeți) din fondul aleatoriu al nucleului la fiecare invocare sau la un interval rezonabil de reînsămânțare (nu mai puțin de un minut), acest lucru ar trebui considerat ca un semn că criptografia sa nu este implementată cu pricepere.