NANO(1) General Commands Manual NANO(1)

nano − nano este UN Alt editor, inspirat de Pico

nano [opțiuni] [[+linie[,coloană]] fișier]...

nano [opțiuni] [[+[crCR]{/|?}șir] fișier]...

Începând cu versiunea 8.0, pentru a fi mai prietenos cu noii veniți, ^F începe o căutare înainte, ^B începe o căutare înapoi, M-F caută următoarea apariție înainte, iar M-B caută următoarea apariție înapoi. Dacă doriți ca aceste comenzi de taste să facă ceea ce făceau înainte de versiunea 8.0, adăugați următoarele linii la sfârșitul fișierului nanorc:

bind ^F forward main
bind ^B back main
bind M-F formatter main
bind M-B linter main

nano este un editor de text mic și prietenos. Copiază aspectul lui Pico, dar este un software gratuit și implementează mai multe caracteristici care îi lipsesc Pico, cum ar fi: deschiderea mai multor fișiere, derularea pe linie, anularea/refacerea, colorarea sintaxelor, numerotarea liniilor și încadrarea flexibiă a liniilor lungi.

Atunci când se dă un nume de fișier în linia de comandă, cursorul poate fi plasat pe o anumită linie adăugând numărul liniei cu semnul plus (+) înaintea numelui de fișier și chiar într-o anumită coloană adăugând o virgulă. Numerele negative se numără de la sfârșitul fișierului sau al liniei.

Cursorul poate fi plasat pe prima sau ultima apariție a unui anumit șir de caractere specificând acel șir după +/ sau +? înainte de numele fișierului. Șirul de caractere poate fi făcut sensibil la majuscule și minuscule și/sau poate fi interpretat ca o expresie regulată prin inserarea c și/sau r după semnul +. Aceste moduri de căutare pot fi dezactivate în mod explicit prin utilizarea variantei majuscule a literelor respective: C și/sau R. Atunci când șirul conține spații, acesta trebuie să fie inclus în ghilimele. Pentru a da un exemplu: pentru a deschide un fișier la prima apariție a cuvântului „Foo”, trebuie să faceți astfel:

nano +c/Foo FIȘIER

Ca un caz special: dacă în loc de un nume de fișier este dată o liniuță (-), nano va citi datele de la intrarea standard.

Introducerea textului și deplasarea într-un fișier este simplă: se introduc literele și se utilizează tastele normale de deplasare a cursorului. Comenzile se introduc cu ajutorul tastelor Control (^) și Alt sau Meta (M-). Tastând ^K se șterge linia curentă și se introduce în memoria tampon de tăiere. Tastările consecutive ale combinației de taste ^K pun toate liniile șterse împreună în memoria tampon de tăiere. Orice deplasare a cursorului sau executarea oricărei alte comenzi va face ca următoarea apăsare a combinației de taste ^K să suprascrie memoria tampon de tăiere. O apăsare a combinației de taste ^U va lipi conținutul curent al memoriei tampon de tăiere în poziția curentă a cursorului.

Atunci când trebuie tăiată sau copiată o bucată de text mai precisă, puteți marca începutul acesteia cu ^6, să mutați cursorul la sfârșitul ei (textul marcat este evidențiat) și apoi puteți utiliza ^K pentru a-o tăia sau M-6 pentru a-o copia în memoria tampon de tăiere. Puteți, de asemenea, să salvați textul marcat într-un fișier cu ^O sau să îl verificați ortografic cu ^T^T.

În unele terminale, textul poate fi selectat și prin menținerea apăsată a tastei Shift în timp ce se utilizează tastele săgeată. Dacă țineți apăsată și tasta Ctrl sau Alt, veți mări pasul. Orice deplasare a cursorului fără a ține apăsată tasta Shift anulează o astfel de selecție.

Orice punct de cod Unicode valid poate fi inserat în memoria tampon prin tastarea combinației M-V urmată de cifrele hexazecimale ale punctului de cod (încheiate cu <Space> sau <Enter> atunci când sunt mai puțin de șase cifre). Un cod de control literal (cu excepția ^J) poate fi inserat prin tastarea combinației M-V urmată de apăsarea tastei/tastelor corespunzătoare.

Cele două linii din partea de jos a ecranului arată câteva comenzi importante; ajutorul încorporat (^G) enumeră toate comenzile disponibile. Combinațiile implicite de taste pot fi modificate prin intermediul unui fișier nanorc -- a se vedea nanorc(5).

Face tasta Home mai inteligentă. Atunci când tasta Home este apăsată oriunde, dar nu la începutul caracterelor care nu sunt spații albe pe o linie, cursorul sare la acel început (fie înainte, fie înapoi). În cazul în care cursorul se află deja în acea poziție, acesta sare la adevăratul început al liniei.
Când se salvează un fișier, se face o copie de rezervă a versiunii anterioare a acestuia, folosind numele curent al fișierului cu sufixul tilde (~).
Creează și păstrează nu doar un singur fișier de rezervă, ci creează și păstrează un fișier cu un număr unic de fiecare dată când un fișier este salvat - atunci când sunt activate copiile de rezervă (-B). Fișierele numerotate în mod unic sunt stocate în directorul DIRECTOR specificat.
Pentru interfață, se utilizează caractere aldine în loc de text pe fundal de culoare inversată.Acest lucru poate fi anulat pentru elemente specifice prin definirea opțiunilor titlecolor, statuscolor, keycolor, functioncolor, numbercolor, și/sau selectedcolor în fișierul nanorc. A se vedea nanorc(5).
Convertește fiecare tabulator tastat în spații - în numărul de spații pe care le-ar ocupa un tabulator în poziția respectivă. Notă: tabulatoarele lipite nu sunt convertite.
Citește un fișier într-o nouă memorie tampon în mod implicit.
Utilizează blocarea fișierelor în stil vim la editarea fișierelor.
Salvează ultimele o sută de șiruri de căutare, șiruri de înlocuire și comenzi executate, astfel încât acestea să poată fi reutilizate cu ușurință în sesiunile ulterioare.
Nu consultă nici fișierul nanorc al sistemului, nici fișierul nanorc al utilizatorului.
Trasează o dungă verticală pe coloana dată, pentru a ajuta la aprecierea lățimii textului.; (culoarea dungii poate fi modificată cu set stripecolor în fișierul nanorc).
Interpretează direct secvențele de eludare (în loc să ceară lui ncurses să le traducă). (Dacă aveți nevoie de această opțiune pentru ca unele taste să funcționeze corect, înseamnă că descrierea terminfo a terminalului utilizată nu corespunde pe deplin comportamentului real al terminalului dumneavoastră. Acest lucru se poate întâmpla atunci când intrați prin «ssh» într-o mașină BSD, de exemplu). Utilizarea acestei opțiuni dezactivează suportul pentru mouse al nano.
Nu adaugă automat o linie nouă atunci când un text nu se termină cu una (acest lucru vă poate face să salvați fișiere text care nu sunt POSIX).
Decupează spațiile albe de la sfârșitul liniei încadrate atunci când are loc o încadrare strictă automată sau când textul este aliniat față de margini.
Dezactivează conversia automată a fișierelor din formatul DOS/Mac.
Atunci când efectuează alinierea față de margini, tratează orice linie care începe cu un spațiu alb ca fiind începutul unui paragraf (cu excepția cazului în care este activată funcția de indentare automată).
Pentru cele mai recente 200 de fișiere, înregistrează ultima poziție a cursorului și îl plasează din nou în acea poziție la redeschiderea unui astfel de fișier.
Definește expresia regulată pentru potrivirea părții cuprinse între ghilimele a unei linii. Valoarea implicită este "^([ \t]*([!#%:;>|}}]|//))+". Rețineți că \t reprezintă un tabulator real. Acest lucru face posibilă realinierea blocurilor de text aflate între ghilimele atunci când se compune un e-mail și reîncadrarea blocurilor de comentarii de linie atunci când se scrie codul sursă.
Modul restricționat: nu citește și nu scrie în niciun fișier care nu este specificat în linia de comandă. Aceasta înseamnă: că nu citește și nu scrie fișiere istoric; nu permite suspendarea; nu permite verificarea ortografică; nu permite ca un fișier să fie adăugat la început sau la sfârșit sau să fie salvat sub un nume diferit dacă are deja unul; și nu creează fișiere de rezervă. Modul restricționat poate fi, de asemenea, activat prin invocarea nano cu orice nume care începe cu „r” (de exemplu, „rnano”).
Afișează pe mai multe rânduri de ecran liniile care depășesc lățimea ecranului. Puteți face ca această încadrare flexibilă să se producă la spațiile albe în loc să se producă brusc la marginea ecranului, folosind în plus și opțiunea --atblanks).
Stabilește dimensiunea (lățimea) tabulatorului la NUMĂR coloane. Valoarea lui NUMĂR trebuie să fie mai mare decât 0. Valoarea implicită este 8.
Face ca mesajele din bara de stare să dispară după o apăsare de tastă în loc de 20. Rețineți că opțiunea -c (--constantshow) anulează această opțiune. Atunci când opțiunea --minibar sau --zero este în vigoare, --quickblank face ca un mesaj să dispară după 0,8 secunde în loc de 1,5 secunde, cât este implicit.
Afișează numărul versiunii curente și iese.
Detectează în mod diferit limitele cuvintelor, tratând caracterele de punctuație ca parte a unui cuvânt.
Specifică ce alte caractere (în afară de cele alfanumerice normale) trebuie considerate ca făcând parte dintr-un cuvânt. Atunci când utilizați această opțiune, probabil doriți să omiteți opțiunea -W (--wordbounds).
Specifică numele de evidențiere a sintaxei care urmează să fie utilizată dintre cele definite în fișierele nanorc.
Permite ca tastele nemodificate «Backspace» și «Delete» să șteargă regiunea marcată (în loc de un singur caracter și fără a afecta memoria tampon de tăiere).
Atunci când efectuează o încadrare flexibilă a liniilor, încadrează liniile la spațiile albe în loc să le încadreze întotdeauna la marginea ecranului.
Încadrează automat linia curentă atunci când aceasta devine prea lungă. Această opțiune este opusul lui -w (--nowrap) -- ultima opțiune dată este cea care se aplică.
Afișează în mod constant poziția cursorului în bara de stare.Rețineți că această opțiune înlocuiește opțiunea -U (--quickblank).
Interpretează diferit tastele «Delete» și «Backspace», astfel încât atât «Backspace», cât și «Delete» să funcționeze corect. Trebuie să utilizați această opțiune numai atunci când în sistemul dumneavoastră fie tasta «Backspace» acționează ca «Delete», fie tasta «Delete» acționează ca «Backspace».
Nu utilizează linia de sub bara de titlu, lăsând-o complet goală.
Citește numai acest FIȘIER pentru a defini opțiunile «nano», în loc să citească atât fișierul „nanorc” de la nivel de sistem, cât și pe cel al utilizatorului.
Face cursorul vizibil în exploratorul de fișiere (plasându-l pe elementul evidențiat) și în vizorul de ajutor. Util pentru utilizatorii de limbaj Braille și pentru persoanele cu vedere redusă.
Afișează un rezumat al opțiunilor disponibile în linia de comandă și iese.
Indentarea automată a unei linii nou create la același număr de tabulatoare și/sau spații ca și linia anterioară (sau ca și linia următoare, dacă linia anterioară este începutul unui paragraf).
Derulează conținutul memoriei tampon o jumătate de ecran în loc de o linie.
Face ca respectiva comandă " Taie textul " (în mod normal ^K) să taie de la poziția curentă a cursorului până la sfârșitul liniei, în loc să taie întreaga linie.
Afișează numerele de linie în stânga zonei de text; (orice linie cu o ancoră primește în plus un semn pe margine).
Activează suportul pentru mouse, dacă este disponibil pentru sistemul dumneavoastră. Atunci când este activat, clicurile de mouse pot fi utilizate pentru a plasa cursorul, pentru a activa/dezactiva marcajul (cu un dublu clic) și pentru a executa comenzi rapide. Mouse-ul funcționează în sistemul X Window, și în consolă atunci când se execută «gpm». Textul poate fi în continuare selectat prin tragere, ținând apăsată tasta Shift.
Tratează orice nume dat în linia de comandă ca pe un fișier nou. Acest lucru îi permite lui nano să scrie în conducte cu nume: va începe cu o memorie tampon goală și scrie în conductă atunci când utilizatorul salvează „fișierul”. În acest fel, nano poate fi utilizat ca editor în combinație cu, de exemplu, gpg, fără a fi nevoie să scrie mai întâi datele sensibile pe disc.
Stabilește directorul de operare. Acest lucru face ca nano să configureze ceva similar cu un mediu de execuție restricționat (chroot).
Păstrează secvențele XON și XOFF (^Q si ^S) astfel încât acestea să fie captate de terminal (oprirea și reluarea ieșirii). Rețineți că opțiunea -/ (--modernbindings) anulează această opțiune.
Afișează o „bară de derulare” în partea dreaptă a ferestrei de editare. Aceasta arată poziția ferestrei de vizualizare în conținutul memoriei tampon și cât de mult din conținutul memoriei tampon este acoperit de fereastra de vizualizare.
Stabilește lățimea țintă pentru alinierea față de margini și pentru încadrarea strictă automată la acest NUMĂR de coloane. În cazul în care valoarea este 0 sau mai mică, încadrarea are loc la lățimea ecranului minus NUMĂRUL de coloane, permițând ca punctul de încadrare să varieze odată cu lățimea ecranului în cazul în care acesta este redimensionat. Valoarea implicită este -8.
Utilizează această comandă pentru a efectua verificarea și corectarea ortografică, în loc să utilizeze corectorul încorporat care apelează hunspell(1) sau spell(1).
Salvează memoria tampon modificată fără a întreba (la ieșirea cu combinația de taste ^X).
Salvează în mod implicit un fișier în format Unix. Acest lucru înlocuiește comportamentul implicit al lui nano de a salva un fișier în formatul pe care îl avea. Această opțiune nu are niciun efect atunci când utilizați de asemenea și opțiunea --noconvert.
Doar vizualizează fișierul și nu permite editarea: modul doar pentru citire. Acest mod permite utilizatorului să deschidă și alte fișiere pentru a le vizualiza, cu excepția cazului în care nu se dă și opțiunea --restricted.
Nu încadrează strict în mod automat linia curentă atunci când aceasta devine prea lungă. Aceasta este valoarea implicită. Această opțiune este opusul opțiunii -b (--breaklonglines) -- cea care este dată ultima, este cea care are efect.
Nu afișează cele două linii de ajutor din partea de jos a ecranului.
Face ca oricare dintre combinațiile de taste «Ctrl+Dreapta» sau «Ctrl+Delete» să se oprească la sfârșitul cuvintelor în loc de începutul lor.
Listează numele sintaxelor disponibile și iese.
-!, --magic
În cazul în care nici numele fișierului și nici prima linie a acestuia nu oferă un indiciu, încearcă să utilizeze „libmagic” pentru a determina sintaxa aplicabilă.
-@, --colonparsing
Când un nume de fișier dat în linia de comandă se termină cu două puncte („:”) plus cifre și acest nume de fișier nu există, atunci taie cele două puncte plus cifrele și interpretează cifrele ca un număr de linie. Dacă nici numele de fișier scurtat nu există, atunci repetă procesul și înțelege cele două numere obținute ca număr de linie și număr de coloană. Dar dacă nici numele de fișier dublu scurtat nu există, atunci uită de scurtare și acceptă numele de fișier original așa cum este. Pentru a dezactiva această analiză a două puncte pentru un anumit fișier, utilizați +1 sau ceva similar înaintea numelui de fișier relevant.
-%, --stateflags
Utilizează colțul din dreapta sus al ecranului pentru a afișa unele fanioane de stare: I când indentarea automată este activată, M când marcajul este activat, L când încadrarea strictă (întreruperea/despărțirea liniilor lungi) este activată, R când se înregistrează o macrocomandă și S când încadrarea flexibilă este activată. Când conținutul memoriei tamponul este modificat, o stea (*) este afișată după numele fișierului în centrul barei de titlu.
-_, --minibar
Elimină bara de titlu și afișează în schimb informații despre memoria tampon curentă în partea de jos a ecranului, în spațiul destinat barei de stare. În această „mini-bară”, numele fișierului este afișat în stânga, urmat de un asterisc dacă conținutul memoriei tampon a fost modificat. În dreapta sunt afișate numărul liniei și al coloanei curente, codul caracterului de sub cursor (în format Unicode: U+xxxx), aceleași fanioane ca și cele afișate de opțiunea --stateflags și un procent care exprimă cât de departe se află cursorul în fișier (în sensul liniilor). La încărcarea sau salvarea unui fișier, precum și la trecerea de la conținutul unei memorii tampon la conținutul altei memorii tampon, numărul de linii din memoria tampon este afișat după numele fișierului. Acest număr se șterge la următoarea apăsare de tastă sau este înlocuit cu un contor [i/n] atunci când sunt deschise mai multe memorii tampon. Numerele de linii plus cel al coloanelor și codul de caractere sunt afișate numai atunci când se utilizează --constantshow și pot fi activate și dezactivate cu M-C. Fanioanele de stare sunt afișate numai atunci când se utilizează --stateflags.
-0, --zero
Ascunde toate elementele interfeței (bara de titlu, bara de stare și liniile de ajutor) și utilizează toate rândurile terminalului pentru a afișa conținutul memoriei tampon. Bara de stare apare numai atunci când există un mesaj important și dispare după 1,5 secunde sau la următoarea apăsare de tastă. Cu M-Z bara de titlu plus bara de stare pot fi activate/dezactivate. Cu M-X se afișează liniile de ajutor.
-/, --modernbindings
Utilizează combinații de taste similare cu cele pe care le folosesc majoritatea programelor moderne: ^X taie, ^C copiază, ^V lipește, ^Z anulează, ^Y reface, ^F caută înainte, ^G caută după, ^S salvează, ^O deschide un fișier, ^Q închide și (când terminalul permite) ^H afișează ajutorul. În plus, ^A stabilește marcajul, ^R face înlocuiri, ^D caută anterior, ^P arată poziția, ^T merge la o linie, ^W scrie un fișier, iar ^E execută o comandă. Rețineți că aceasta anulează opțiunea -p (--preserve).

Mai multe dintre opțiunile de mai sus pot fi activate și dezactivate și în timp ce nano rulează. De exemplu, M-L activează/dezactivează încadrarea strictă a liniilor lungi, M-S activează/dezactivează încadrarea flexibilă, M-N activează/dezactivează afișarea numerelor de rând, M-M activează/dezactivează mouse-ul, M-I activează/dezactivează indentarea automată și M-X activează/dezactivează afișarea liniile de ajutor. Consultați la sfârșitul textului de ajutor ^G pentru o listă completă.

Comutatorul M-X este special: funcționează în toate meniurile, cu excepția vizualizatorului de ajutor și a linterului. Toate celelalte comutări funcționează numai în meniul principal.

Atunci când se dă opțiunea --rcfile, nano citește doar fișierul specificat pentru a-și configura opțiunile, sintaxele și combinațiile de taste. Fără această opțiune, nano citește două fișiere de configurare: mai întâi nanorc al sistemului (dacă există) și apoi nanorc al utilizatorului (dacă există), fie ~/.nanorc, fie $XDG_CONFIG_HOME/nano/nanorc sau ~/.config/nano/nanorc, oricare dintre acestea este întâlnit primul. A se vedea nanorc(5) pentru mai multe informații despre conținutul posibil al acestor fișiere.

Consultați /usr/share/nano/ și /usr/share/nano/extra/ pentru definițiile de colorare a sintaxei disponibile.

Suspendarea este activată în mod implicit, putând fi accesată prin ^T^Z. Dacă doriți o combinație de taste simplă ^Z pentru a suspenda «nano», adăugați linia bind ^Z suspend main la nanorc.

Atunci când doriți să copiați un text marcat din nano în clipboard-ul sistemului, consultați unul dintre exemplele din pagina de manual nanorc(5).

Dacă nu este specificată nicio comandă alternativă de verificare ortografică în linia de comandă sau într-unul din fișierele nanorc, nano caută variabila de mediu SPELL pentru a găsi una.

În unele cazuri, nano încearcă să descarce memoria tampon într-un fișier de urgență. Acest lucru se întâmplă în principal dacă nano primește un semnal SIGHUP sau SIGTERM sau dacă rămâne fără memorie. Acesta scrie memoria tampon într-un fișier numit nano.save dacă memoria tampon nu avea deja un nume sau adaugă un sufix „.save” la numele fișierului curent. Dacă există deja un fișier de urgență cu acel nume în directorul curent, adaugă „.save“ plus un număr (de exemplu, „.save.1”) la numele fișierului curent pentru a-l face unic. În modul memorie tampon multiplă, nano scrie toate memoriile tampon deschise în fișierele de urgență respective.

Dacă aveți întrebări despre cum să utilizați nano într-o anumită situație, puteți întreba pe help-nano@gnu.org.

Înregistrarea și redarea macrocomenzilor de tastatură (combinațiile de taste) funcționează corect numai pe un emulator de terminal, nu și pe o consolă Linux (VT), deoarece aceasta din urmă nu distinge în mod implicit tastele săgeată modificate de cele nemodificate.

Raportați orice alte erori pe care le întâmpinați prin intermediul paginii:
https://savannah.gnu.org/bugs/?group=nano.

Când «nano» se prăbușește, salvează toate memoriile tampon modificate în fișierele .save de urgență. Dacă reușiți să reproduceți accidentul și doriți să obțineți traseul de urmărire a execuției, definiți variabila de mediu NANO_NOCATCH.

https://nano-editor.org/

nanorc(5)

/usr/share/doc/nano/ (sau ruta echivalentă pe sistemul dumneavoastră)

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Mihai Cristescu <mihai.cristescu@gmail.com> și Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

versiunea 8.1 iulie 2024