'\" t
.\"     Title: mount
.\"    Author: [see the "AUTHOR(S)" section]
.\" Generator: Asciidoctor 2.0.23
.\"      Date: 2025-03-29
.\"    Manual: Administrare sistem
.\"    Source: util-linux 2.41
.\"  Language: English
.\"
.TH "MOUNT" "8" "2025-03-29" "util\-linux 2.41" "Administrare sistem"
.ie \n(.g .ds Aq \(aq
.el       .ds Aq '
.ss \n[.ss] 0
.nh
.ad l
.de URL
\fI\\$2\fP <\\$1>\\$3
..
.als MTO URL
.if \n[.g] \{\
.  mso www.tmac
.  am URL
.    ad l
.  .
.  am MTO
.    ad l
.  .
.  LINKSTYLE blue R < >
.\}
.SH "NUME"
mount \- montează un sistem de fișiere
.SH "REZUMAT"
.sp
\fBmount\fP [\fB\-h\fP|\fB\-V\fP]
.sp
\fBmount\fP [\fB\-l\fP] [\fB\-t\fP \fItip\-sistem\-fișiere\fP]
.sp
\fBmount\fP \fB\-a\fP [\fB\-fFnrsvw\fP] [\fB\-t\fP \fItip\-sistem\-fișiere\fP] [\fB\-O\fP \fIlistă\-opțiuni\fP]
.sp
\fBmount\fP [\fB\-fnrsvw\fP] [\fB\-o\fP \fIopțiuni\fP] \fIdispozitiv\fP|\fIpunct\-montare\fP
.sp
\fBmount\fP [\fB\-fnrsvw\fP] [\fB\-t\fP \fItip\-sistem\-fișiere\fP] [\fB\-o\fP \fIopțiuni\fP] \fIdispozitiv punct\-montare\fP
.sp
\fBmount\fP \fB\-\-bind\fP|\fB\-\-rbind\fP|\fB\-\-move\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.sp
\fBmount\fP \fB\-\-make\-\fP[\fBshared\fP|\fBslave\fP|\fBprivate\fP|\fBunbindable\fP|\fBrshared\fP|\fBrslave\fP|\fBrprivate\fP|\fBrunbindable\fP] \fIpunct\-montare\fP
.SH "DESCRIERE"
.sp
Toate fișierele accesibile într\-un sistem Unix sunt aranjate într\-un copac mare, ierarhia fișierelor, cu rădăcina \fI/\fP. Aceste fișiere pot fi repartizate pe mai multe dispozitive. Comanda \fBmount\fP are rolul de a atașa sistemul de fișiere aflat pe un anumit dispozitiv la arborele mare de fișiere. În schimb, comanda \fBumount\fP(8) îl va detașa din nou. Sistemul de fișiere este utilizat pentru a controla modul în care datele sunt stocate pe dispozitiv sau furnizate în mod virtual de către rețea sau alte servicii.
.sp
Forma standard a comenzii \fBmount\fP este:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-t\fP \fItip dispozitiv dir\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Aceasta îi solicită nucleului să atașeze sistemul de fișiere găsit pe \fIdispozitiv\fP (care este de tipul \fItip\fP) la directorul \fIdir\fP. Opțiunea \fB\-t\fP \fItip\fP este opțională. Comanda \fBmount\fP este, de obicei, capabilă să detecteze un sistem de fișiere. Permisiunile de root sunt necesare pentru a monta un sistem de fișiere în mod implicit. Pentru mai multe detalii, consultați secțiunea „Montări fără superutilizator” de mai jos. Conținutul anterior (dacă există), precum și proprietarul și modul \fIdir\fP devin invizibile și, atâta timp cât acest sistem de fișiere rămâne montat, numele de cale \fIdir\fP se referă la rădăcina sistemului de fișiere de pe \fIdispozitiv\fP.
.sp
În cazul în care se indică doar directorul sau dispozitivul, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount\fP \fI/dir\fP
.br
.RE
.ll
.sp
apoi \fBmount\fP caută un punct de montare (și dacă nu este găsit, atunci un dispozitiv) în fișierul \fI/etc/fstab\fP. Este posibil să se utilizeze opțiunile \fB\-\-target\fP sau \fB\-\-source\fP pentru a evita interpretarea ambiguă a argumentului dat. De exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-\-target\fP \fI/punct\-montare\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Același sistem de fișiere poate fi montat de mai multe ori, iar în unele cazuri (de exemplu, sisteme de fișiere de rețea), același sistem de fișiere poate fi montat de mai multe ori pe același punct de montare. Comanda \fBmount\fP nu implementează nicio politică pentru a controla acest comportament. Toate comportamentele sunt controlate de nucleu și, de obicei, sunt specifice controlorului sistemului de fișiere. Excepția este \fB\-\-all\fP, în acest caz sistemele de fișiere deja montate sunt ignorate (a se vedea \fB\-\-all\fP mai jos pentru mai multe detalii).
.SS "Listarea montărilor"
.sp
Modul de listare este menținut doar pentru compatibilitate retroactivă.
.sp
Pentru o ieșire mai robustă și personalizabilă, utilizați \fBfindmnt\fP(8), \fBîn special în scripturi\fP. Rețineți că în numele punctului de montare, caracterele de control sunt înlocuite cu „?”.
.sp
Următoarea comandă listează toate sistemele de fișiere montate (de tipul \fItip\fP):
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount\fP [\fB\-l\fP] [\fB\-t\fP \fItip\fP]
.br
.RE
.ll
.sp
Opțiunea \fB\-l\fP adaugă etichete la această listă. A se vedea mai jos.
.SS "Indicarea dispozitivului și a sistemului de fișiere"
.sp
Majoritatea dispozitivelor sunt indicate printr\-un nume de fișier (al unui dispozitiv special de bloc), cum ar fi \fI/dev/sda1\fP, dar există și alte posibilități. De exemplu, în cazul unei montări NFS, \fIdispozitiv\fP poate arăta ca \fIknuth.cwi.nl:/dir\fP.
.sp
Numele dispozitivelor din partițiile de disc sunt instabile; reconfigurarea componentelor fizice, precum și adăugarea sau eliminarea unui dispozitiv pot provoca modificări ale numelor. Acesta este motivul pentru care se recomandă insistent utilizarea identificatorilor de sistem de fișiere sau de partiții, cum ar fi UUID sau LABEL. Identificatorii (marcajele) suportate în prezent:
.sp
LABEL=\fIeticheta\fP
.RS 4
Identificator de sistem de fișiere care poate fi ușor de reținut de către om. A se vedea și \fB\-L\fP.
.RE
.sp
UUID=\fIuuid\fP
.RS 4
Identificatorul unic universal al sistemului de fișiere. Formatul UUID este, de obicei, o serie de cifre hexazecimale separate prin cratimă. A se vedea și \fB\-U\fP.
.sp
Rețineți că \fBmount\fP utilizează UUID\-uri ca șiruri de caractere. UUID\-urile din linia de comandă sau din \fBfstab\fP(5) nu sunt convertite în reprezentare binară internă. Reprezentarea șirului de caractere a UUID trebuie să se bazeze pe caractere minuscule.
.RE
.sp
PARTLABEL=\fIeticheta\fP
.RS 4
Identificator de partiție care poate fi ușor de reținut de către om. Acest identificator este independent de sistemul de fișiere și nu se modifică în urma operațiilor \fBmkfs\fP sau \fBmkswap\fP. Este acceptat, de exemplu, pentru tabelele de partiții GUID (GPT).
.RE
.sp
PARTUUID=\fIuuid\fP
.RS 4
Identificatorul unic universal al partiției. Acest identificator este independent de sistemul de fișiere și nu se modifică în urma operațiilor \fBmkfs\fP sau \fBmkswap\fP. Este acceptat, de exemplu, pentru tabelele de partiții GUID (GPT).
.RE
.sp
ID=\fIid\fP
.RS 4
ID\-ul dispozitivului de bloc hardware generat de udevd. Acest identificator se bazează de obicei pe WWN (identificatorul unic de stocare) și este atribuit de producătorul dispozitivului de stocare. Consultați \fBls /dev/disk/by\-id\fP pentru mai multe detalii, este necesar acest director și rularea udevd. Acest identificator nu este recomandat pentru utilizare generică, deoarece identificatorul nu este strict definit și depinde de udev, de regulile udev și de dispozitivul de stocare.
.RE
.sp
Comanda \fBlsblk \-\-fs\fP oferă o imagine de ansamblu a sistemelor de fișiere, LABEL\-urilor și UUID\-urilor de pe dispozitivele de bloc disponibile. Comanda \fBblkid \-p <dispozitiv>\fP oferă detalii despre un sistem de fișiere de pe dispozitivul specificat.
.sp
Nu uitați că nu există nicio garanție că UUID\-urile și etichetele (labels) sunt cu adevărat unice, mai ales dacă mutați, partajați sau copiați dispozitivul. Utilizați \fBlsblk \-o +UUID,PARTUUID\fP pentru a verifica dacă UUID\-urile sunt într\-adevăr unice în sistemul dumneavoastră.
.sp
Configurația recomandată este de a utiliza marcaje (de exemplu, \fBUUID\fP=\fIuuid\fP) mai degrabă decât legăturile simbolice udev \fI/dev/disk/by\-{label,uuid,id,partuuid,partlabel}\fP în fișierul \fI/etc/fstab\fP. Etichetele sunt mai ușor de citit, mai robuste și mai portabile. Comanda \fBmount\fP(8) utilizează în mod intern legăturile simbolice udev, astfel încât utilizarea legăturilor simbolice în \fI/etc/fstab\fP nu are niciun avantaj față de etichete. Pentru mai multe detalii, consultați \fBlibblkid\fP(3).
.sp
Sistemul de fișiere \fIproc\fP nu este asociat cu un dispozitiv special, iar atunci când îl montați, puteți utiliza un cuvânt cheie arbitrar \- de exemplu, \fIproc\fP \- în locul unei specificații de dispozitiv. (Alegerea obișnuită \fInone\fP este mai puțin fericită: mesajul de eroare: „none already mounted” (niciunul deja montat) de la \fBmount\fP poate fi derutant).
.SS "Fișierele „/etc/fstab”, „/etc/mtab” și „/proc/mounts”"
.sp
Fișierul \fI/etc/fstab\fP (a se vedea \fBfstab\fP(5)), poate conține linii care descriu ce dispozitive sunt montate de obicei, unde sunt montate, folosind ce opțiuni. Locația implicită a fișierului \fBfstab\fP(5) poate fi suprascrisă cu opțiunea de linie de comandă \fB\-\-fstab\fP \fIruta\fP (a se vedea mai jos pentru mai multe detalii).
.sp
Comanda
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-a\fP [\fB\-t\fP \fItip\fP] [\fB\-O\fP \fIlistă\-opțiuni\fP]
.br
.RE
.ll
.sp
(de obicei dată într\-un script de pornire) face ca toate sistemele de fișiere menționate în \fIfstab\fP (de tipul corespunzător și/sau având sau nu opțiunile corespunzătoare) să fie montate așa cum este indicat, cu excepția celor a căror linie conține cuvântul cheie \fBnoauto\fP. Adăugarea opțiunii \fB\-F\fP va face ca \fBmount\fP să se bifurce, astfel încât sistemele de fișiere să fie montate în paralel.
.sp
Când montați un sistem de fișiere menționat în \fIfstab\fP sau \fImtab\fP, este suficient să specificați în linia de comandă doar dispozitivul sau doar punctul de montare.
.sp
Programele \fBmount\fP și \fBumount\fP(8) păstrau în mod tradițional o listă a sistemelor de fișiere montate în prezent în fișierul \fI/etc/mtab\fP. Suportul pentru \fI/etc/mtab\fP clasic obișnuit este complet dezactivat în mod implicit la compilare, deoarece pe sistemele Linux actuale este mai bine ca \fI/etc/mtab\fP să fie în schimb o legătură simbolică către \fI/proc/mounts\fP. Fișierul \fImtab\fP obișnuit menținut în spațiul utilizatorului nu poate funcționa în mod fiabil cu spațiile de nume, containerele și alte caracteristici avansate ale Linux. Dacă suportul \fImtab\fP obișnuit este activat, atunci este posibil să se utilizeze atât fișierul, cât și legătura simbolică.
.sp
Dacă nu se furnizează niciun argument pentru \fBmount\fP, se afișează lista de sisteme de fișiere montate.
.sp
Dacă doriți să suprascrieți opțiunile de montare din \fI/etc/fstab\fP, trebuie să utilizați opțiunea \fB\-o\fP:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount\fP \fIdispozitiv\fP|\fIdir\fP \fB\-o\fP \fIopțiuni\fP
.br
.RE
.ll
.sp
și apoi opțiunile de montare din linia de comandă vor fi adăugate la lista de opțiuni din \fI/etc/fstab\fP. Acest comportament implicit poate fi modificat cu ajutorul opțiunii \fB\-\-options\-mode\fP din linia de comandă. Comportamentul obișnuit este ca ultima opțiune să primeze în cazul în care există opțiuni conflictuale.
.sp
Programul \fBmount\fP nu citește fișierul \fI/etc/fstab\fP dacă sunt specificate atât \fIdispozitiv\fP (sau LABEL, UUID, ID, PARTUUID sau PARTLABEL), cât și \fIdir\fP. De exemplu, pentru a monta dispozitivul \fBoarecare\fP la \fB/dir\fP:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount /dev/oarecare /dir\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Acest comportament implicit poate fi modificat prin utilizarea opțiunii de linie de comandă \fB\-\-options\-source\-force\fP pentru a citi întotdeauna configurația din \fIfstab\fP. Pentru utilizatorii care nu sunt utilizatori „superman” ;\-), \fBmount\fP citește întotdeauna configurația din \fIfstab\fP.
.SS "Montări fără superutilizator"
.sp
În mod normal, numai superutilizatorul poate monta sisteme de fișiere. Cu toate acestea, atunci când \fIfstab\fP conține opțiunea \fBuser\fP pe o linie, oricine poate monta sistemul de fișiere corespunzător.
.sp
Astfel, dată fiind o linie
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fB/dev/cdrom /cd iso9660 ro,user,noauto,unhide\fP
.br
.RE
.ll
.sp
orice utilizator poate monta sistemul de fișiere iso9660 care se găsește pe un CDROM inserat folosind comanda:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount /cd\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Rețineți că \fBmount\fP este foarte strict în ceea ce privește utilizatorii non\-root și toate rutele specificate în linia de comandă sunt verificate înainte ca \fIfstab\fP să fie analizat sau să fie executat un program de ajutor. Se recomandă cu tărie utilizarea unui punct de montare valid pentru a specifica sistemul de fișiere, în caz contrar \fBmount\fP poate eșua. De exemplu, nu este o idee bună să folosiți sursa NFS sau CIFS în linia de comandă.
.sp
Începând cu util\-linux 2.35, \fBmount\fP nu mai iese atunci când permisiunile utilizatorului sunt inadecvate în conformitate cu regulile interne de securitate ale libmount. În schimb, renunță la permisiunile suid și continuă ca utilizator obișnuit care nu este root. Acest comportament asigură suportul pentru cazurile de utilizare în care permisiunile de root nu sunt necesare (de exemplu, sisteme de fișiere fuse, spații de nume de utilizator etc.).
.sp
Pentru mai multe detalii, consultați \fBfstab\fP(5). Numai utilizatorul care a montat un sistem de fișiere îl poate demonta din nou. Dacă orice utilizator ar trebui să îl poată demonta, utilizați \fBusers\fP în loc de \fBuser\fP în linia \fIfstab\fP. Opțiunea \fBowner\fP este similară cu opțiunea \fBuser\fP, cu restricția că utilizatorul trebuie să fie proprietarul fișierului special. Acest lucru poate fi util, de exemplu, pentru \fI/dev/fd\fP dacă un script de conectare face ca utilizatorul consolei să fie proprietarul acestui dispozitiv. Opțiunea \fBgroup\fP este similară, cu restricția că utilizatorul trebuie să fie membru al grupului din fișierul special.
.sp
Opțiunea de montare \fBuser\fP este acceptată dacă nu se specifică un nume de utilizator. Dacă este utilizată în formatul \fBuser=cineva\fP, opțiunea este ignorată în tăcere și este vizibilă numai pentru asistenții de montare externi (/sbin/mount.<tip>) pentru compatibilitate cu unele sisteme de fișiere de rețea.
.SS "Operația de montare a legăturii"
.sp
Remontează o parte din ierarhia fișierelor în altă parte. Apelul este:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount\fP \fB\-\-bind\fP|\fB\-\-rbind\fP|\fB\-\-move\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.br
.RE
.ll
.sp
sau utilizând această intrare din \fIfstab\fP:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fB/\fP\fIdir\-vechi\fP \fB/\fP\fIdir\-nou\fP \fBnone bind\fP
.br
.RE
.ll
.sp
După acest apel, același conținut este accesibil în două locuri.
.sp
Este important să se înțeleagă că „bind” nu creează noduri speciale sau de clasa a doua în VFS (sistemul de fișiere virtual) din nucleu. „bind” este doar o altă operație de atașare a unui sistem de fișiere. Nu este stocată nicăieri informația că sistemul de fișiere a fost atașat printr\-o operație „bind”. \fIdir\-vechi\fP și \fIdir\-nou\fP sunt independente, iar \fIdir\-vechi\fP poate fi demontat.
.sp
De asemenea, se poate remonta un singur fișier (pe un singur fișier). De asemenea, este posibil să se utilizeze o montare de asociere pentru a crea un punct de montare dintr\-un director obișnuit, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-\-bind foo foo\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Apelul de montare a legăturii atașează doar (o parte din) un singur sistem de fișiere, nu și posibilele sub\-montări. Întreaga ierarhie de fișiere, inclusiv sub\-montările, poate fi atașată într\-un al doilea loc, utilizând:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-\-rbind\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Rețineți că opțiunile de montare a sistemului de fișiere păstrate de nucleu vor rămâne aceleași cu cele din punctul de montare original. Opțiunile de montare din spațiul utilizatorului (de exemplu, _netdev) nu vor fi copiate de \fBmount\fP și este necesar să specificați în mod explicit opțiunile în linia de comandă \fBmount\fP.
.sp
Începând cu util\-linux 2.27 \fBmount\fP permite modificarea opțiunilor de montare prin trecerea opțiunilor relevante împreună cu \fB\-\-bind\fP. De exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-o bind,ro foo foo\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Această caracteristică nu este acceptată de nucleul Linux; este implementată în spațiul utilizatorului printr\-un apel de sistem suplimentar de remontare \fBmount\fP(2). Această soluție nu este atomică.
.sp
Modalitatea alternativă (clasică) de a crea o montare asociată doar pentru citire este de a utiliza operația de remontare, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount\fP \fB\-\-bind\fP|\fB\-\-rbind\fP|\fB\-\-move\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.sp
\fBmount \-o remount,bind,ro\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Rețineți că o asociere numai\-pentru\-citire va crea un punct de montare numai\-pentru\-citire (intrare VFS), dar super\-blocul original al sistemului de fișiere va fi în continuare inscriptibil, ceea ce înseamnă că \fIdir\-vechi\fP va fi inscriptibil, dar \fIdir\-nou\fP va fi numai\-pentru\-citire.
.sp
De asemenea, este posibil să modificați fanioanele de intrare în VFS nosuid, nodev, noexec, noatime, nodiratime, relatime și nosymfollow prin intermediul unei operații „remount,bind”. Celelalte fanioane (de exemplu, fanioanele specifice sistemului de fișiere) sunt ignorate în mod silențios. Apelul de sistem clasic \fBmount\fP(2) nu permite modificarea recursivă a opțiunilor de montare (de exemplu, cu \fB\-o rbind,ro\fP). Semantica recursivă este posibilă cu un nou apel de sistem \fBmount_setattr\fP(2) din nucleu și este acceptată începând cu libmount din util\-linux v2.39 printr\-un nou argument experimental de opțiune „recursivă” (de exemplu, \fB\-o rbind,ro=recursive\fP). Pentru mai multe detalii, consultați secțiunea \fBOPȚIUNI DE MONTARE INDEPENDENTE DE SISTEMUL DE FIȘIERE\fP.
.sp
Începând cu util\-linux 2.31, \fBmount\fP ignoră fanionul \fBbind\fP din \fI/etc/fstab\fP la o operație de \fBremount\fP (dacă \fB\-o remount\fP este specificată în linia de comandă). Acest lucru este necesar pentru a controla complet opțiunile de montare la remontare prin linia de comandă. În versiunile anterioare, fanionul „bind” a fost întotdeauna aplicat și era imposibil să se redefinească opțiunile de montare fără interacțiune cu semantica „bind”. Acest comportament \fBmount\fP nu afectează situațiile în care „remount,bind” este specificat în fișierul \fI/etc/fstab\fP.
.sp
Începând cu util\-linux 2.39, \fBmount\fP poate utiliza noul API de montare al nucleului, dacă acesta este disponibil. Această nouă interfață a nucleului oferă o modalitate mai precisă de a lucra cu atributele punctului de montare. De exemplu, operația \fB\-o bind,rw\fP va crea un nod cu acces de citire și scriere, chiar dacă nodul inițial era cu acces doar de citire. Acest lucru era imposibil cu vechiul apel de sistem clasic mount(2), în care fanionul VFS de numai\-citire era moștenit de la nodul original.
.SS "Operația de mutare"
.sp
Mutarea unui \fBarbore montat\fP în alt loc (atomic). Apelul este:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount \-\-move\fP \fIdir\-vechi dir\-nou\fP
.br
.RE
.ll
.sp
În acest fel, conținutul care apărea anterior în \fIdir\-vechi\fP va fi acum accesibil în \fIdir\-nou\fP. Locația fizică a fișierelor nu se modifică. Rețineți că \fIdir\-vechi\fP trebuie să fie un punct de montare.
.sp
Rețineți, de asemenea, că mutarea unei montări care se află sub o montare partajată nu este validă și nu este acceptată. Folosiți \fBfindmnt \-o TARGET,PROPAGATION\fP pentru a vedea fanioanele de propagare actuale.
.SS "Operații de subarbore partajate"
.sp
Începând cu Linux 2.6.15, este posibilă marcarea unei montări și a submontărilor sale ca fiind partajate, private, sclave sau neasociabile. O montare partajată oferă posibilitatea de a crea oglinzi ale acelei montări, astfel încât montările și demontările din oricare dintre oglinzi să se propage în cealaltă oglindă. O montare sclavă primește propagare de la maestra sa, dar nu și invers. O montare privată nu are capacitatea de propagare. O montare neasociabilă este o montare privată care nu poate fi clonată printr\-o operație de asociere. Semantica detaliată este documentată în fișierul \fIDocumentation/filesystems/sharedsubtree.txt\fP din arborele sursă al nucleului; a se vedea, de asemenea, \fBmount_namespaces\fP(7).
.sp
Operațiile acceptate sunt:
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-\-make\-shared punct\-montare
mount \-\-make\-slave punct\-montare
mount \-\-make\-private punct\-montare
mount \-\-make\-unbindable punct\-montare
.fam
.fi
.if n .RE
.sp
Comenzile următoare permit schimbarea recursivă a tipului tuturor montărilor sub un anumit punct de montare.
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-\-make\-rshared punct\-montare
mount \-\-make\-rslave punct\-montare
mount \-\-make\-rprivate punct\-montare
mount \-\-make\-runbindable punct\-montare
.fam
.fi
.if n .RE
.sp
\fBmount\fP \fBnu citește\fP \fBfstab\fP(5) atunci când este solicitată o operație \fB\-\-make\-\fP*. Toate informațiile necesare trebuie să fie specificate în linia de comandă.
.sp
Rețineți că nucleul Linux nu permite modificarea mai multor fanioane de propagare cu un singur apel de sistem \fBmount\fP(2), iar fanioanele nu pot fi amestecate cu alte opțiuni și operații de montare.
.sp
Începând cu util\-linux 2.23, comanda \fBmount\fP poate fi utilizată pentru a efectua mai multe modificări de propagare (topologie) printr\-un singur apel \fBmount\fP(8) și poate fi efectuată împreună cu alte operațiuni de montare. Marcajele de propagare sunt aplicate prin apeluri de sistem \fBmount\fP(2) suplimentare atunci când operațiile de montare precedente au avut succes. Rețineți că acest caz de utilizare nu este atomic. Este posibil să se specifice fanioanele de propagare în \fBfstab\fP(5) ca opțiuni de montare (\fBprivate\fP, \fBslave\fP, \fBshared\fP, \fBunbindable\fP, \fBrprivate\fP, \fBrslave\fP, \fBrshared\fP, \fBrunbindable\fP).
.sp
De exemplu:
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-\-make\-private \-\-make\-unbindable /dev/sda1 /foo
.fam
.fi
.if n .RE
.sp
este identic cu:
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount /dev/sda1 /foo
mount \-\-make\-private /foo
mount \-\-make\-unbindable /foo
.fam
.fi
.if n .RE
.SH "OPȚIUNI DE LINIE DE COMANDĂ"
.sp
Setul complet de opțiuni de montare utilizate de o invocare a \fBmount\fP este determinat prin extragerea mai întâi a opțiunilor de montare pentru sistemul de fișiere din tabelul \fIfstab\fP, apoi prin aplicarea oricăror opțiuni specificate de argumentul \fB\-o\fP și, în final, prin aplicarea unei opțiuni \fB\-r\fP sau \fB\-w\fP, dacă este prezentă.
.sp
Comanda \fBmount\fP nu transmite toate opțiunile din linia de comandă către ajutoarele de montare \fB/sbin/mount.\fP\fIsufix\fP. Interfața dintre \fBmount\fP și ajutoarele de montare este descrisă mai jos, în secțiunea \fBASISTENȚI EXTERNI\fP.
.sp
Opțiunile din linia de comandă disponibile pentru comanda \fBmount\fP sunt:
.sp
\fB\-a\fP, \fB\-\-all\fP
.RS 4
Montează toate sistemele de fișiere (de tipurile date) menționate în \fIfstab\fP (cu excepția celor a căror linie conține cuvântul cheie \fBnoauto\fP). Sistemele de fișiere se montează în ordinea în care sunt prezentate în \fIfstab\fP. Comanda \fBmount\fP compară sursa sistemului de fișiere, ținta (și rădăcina sistemului de fișiere pentru montarea prin bind sau btrfs) pentru a detecta sistemele de fișiere deja montate. Tabelul nucleului cu sistemele de fișiere deja montate este pus în memoria de prestocare (cache) în timpul comenzii \fBmount \-\-all\fP. Acest lucru înseamnă că toate intrările \fIfstab\fP duplicate vor fi montate.
.sp
The correct functionality depends on \fI/proc\fP (to detect already mounted filesystems) and on \fI/sys\fP (to evaluate filesystem tags like UUID= or LABEL=). It\(cqs strongly recommended to mount \fI/proc\fP and \fI/sys\fP filesystems before \fBmount \-a\fP is executed, or keep /proc and /sys at the beginning of \fIfstab\fP.
.sp
Opțiunea \fB\-\-all\fP poate fi utilizată și pentru operațiunea de remontare. În acest caz, toate filtrele (\fB\-t\fP și \fB\-O\fP) sunt aplicate la tabelul cu sistemele de fișiere deja montate.
.sp
Începând cu versiunea 2.35, este posibil să se utilizeze opțiunea de linie de comandă \fB\-o\fP pentru a modifica opțiunile de montare din \fIfstab\fP (a se vedea și \fB\-\-options\-mode\fP).
.sp
Rețineți că este o practică proastă să folosiți \fBmount \-a\fP pentru verificarea \fIfstab\fP. Soluția recomandată este \fBfindmnt \-\-verify\fP.
.RE
.sp
\fB\-B\fP, \fB\-\-bind\fP
.RS 4
Remontează un subarbore în altă parte (astfel încât conținutul său să fie disponibil în ambele locuri). A se vedea mai sus, subsecțiunea \fBOperația de montare a legăturii\fP.
.RE
.sp
\fB\-c\fP, \fB\-\-no\-canonicalize\fP
.RS 4
Nu canonizează nicio rută sau etichetă în timpul procesului de montare. Comanda \fBmount\fP canonizează automat toate rutele (din linia de comandă sau \fIfstab\fP). Această opțiune poate fi utilizată împreună cu opțiunea \fB\-f\fP pentru rutele care sunt deja canonizate. Această opțiune este destinată asistenților de montare care apelează \fBmount \-i\fP. Este foarte recomandat să nu se utilizeze această opțiune de linie de comandă pentru operațiile de montare obișnuite. Consultați și opțiunile de montare X\-mount.nocanonicalize.
.sp
Rețineți că \fBmount\fP nu transmite această opțiune asistenților \fB/sbin/mount.\fP\fItip\fP.
.RE
.sp
\fB\-F\fP, \fB\-\-fork\fP
.RS 4
(Utilizată împreună cu \fB\-a\fP.) Se execută o nouă încarnare a \fBmount\fP pentru fiecare dispozitiv. Acest lucru va face montările pe diferite dispozitive sau diferite servere NFS în paralel. Acest lucru are avantajul de a fi mai rapid; de asemenea, perioadele de așteptare NFS se desfășoară în paralel. Dezavantajul este că ordinea operațiilor de montare este nedefinită. Astfel, nu puteți utiliza această opțiune dacă doriți să montați atât \fI/usr\fP cât și \fI/usr/spool\fP.
.RE
.sp
\fB\-f, \-\-fake\fP
.RS 4
Determină ca totul să fie făcut cu excepția apelurilor de sistem legate de montare. Opțiunea \fB\-\-fake\fP a fost concepută inițial pentru a scrie o intrare în \fI/etc/mtab\fP fără a monta efectiv.
.sp
Fișierul \fI/etc/mtab\fP nu mai este menținut în spațiul utilizatorului, iar începând cu versiunea 2.39, operația de montare poate fi un lanț complex de operații cu dependențe între apelurile de sistem. Opțiunea \fB\-\-fake\fP forțează libmount să sară peste toate operațiile de pregătire a sursei de montare, analiza opțiunilor de montare și procesul de montare propriu\-zis.
.sp
Diferența dintre o execuție falsă și una non\-falsă este uriașă. Acesta este motivul pentru care opțiunea \fB\-\-fake\fP are o importanță minimă pentru implementarea actuală a \fBmount\fP(8) și este menținută în principal pentru compatibilitate cu versiunile anterioare.
.RE
.sp
\fB\-i, \-\-internal\-only\fP
.RS 4
Nu apelează asistentul \fB/sbin/mount.\fP\fIsistem\-fișiere\fP chiar dacă există.
.RE
.sp
\fB\-L\fP, \fB\-\-label\fP \fIeticheta\fP
.RS 4
Montează partiția care are \fIeticheta\fP specificată.
.RE
.sp
\fB\-l\fP, \fB\-\-show\-labels\fP
.RS 4
Adaugă etichetele la ieșirea de montare. \fBmount\fP trebuie să aibă permisiunea de a citi dispozitivul de disc (de exemplu, să fie set\-user\-ID root) pentru ca acest lucru să funcționeze. Se poate defini o astfel de etichetă pentru ext2, ext3 sau ext4 cu ajutorul instrumentului \fBe2label\fP(8), sau pentru XFS cu \fBxfs_admin\fP(8), sau pentru reiserfs cu \fBreiserfstune\fP(8).
.RE
.sp
\fB\-M\fP, \fB\-\-move\fP
.RS 4
Mută un sub\-arbore în alt loc. A se vedea mai sus, subsecțiunea \fBOperația de mutare\fP.
.RE
.sp
\fB\-m\fP, \fB\-\-mkdir\fP[\fB=\fP\fImod\fP]
.RS 4
Permite crearea unui director țintă (punct de montare) în cazul în care acesta nu există încă. Alias la „\-o X\-mount.mkdir[=mod]”, modul implicit este 0755. Pentru mai multe detalii, consultați \fBX\-mount.mkdir\fP mai jos.
.RE
.sp
\fB\-\-map\-groups\fP, \fB\-\-map\-users\fP \fIinterior:exterior:cantitate\fP
.RS 4
Adaugă cartografierea utilizatorului/grupului specificat la o hartă \fBX\-mount.idmap\fP. Aceste opțiuni pot fi date de mai multe ori pentru a crea hărți complete pentru utilizatori și grupuri. Pentru mai multe detalii, consultați \fBX\-mount.idmap\fP de mai jos.
.RE
.sp
\fB\-\-map\-users\fP /proc/\fIPID\fP/ns/utilizator
.RS 4
Utilizează spațiul de nume de utilizator specificat pentru cartografierea utilizatorilor și grupurilor într\-o montare cu atribuire de id. Aceasta este un pseudonim pentru "\-o X\-mount.idmap=/proc/\fIPID\fP/ns/user" și nu poate fi utilizată de două ori și nici împreună cu formatul opțiunii \fIinner\fP:_outer_:_count_ de mai sus. Pentru mai multe detalii, consultați \fBX\-mount.idmap\fP de mai jos.
.RE
.sp
\fB\-n\fP, \fB\-\-no\-mtab\fP
.RS 4
Montează fără a scrie în \fI/etc/mtab\fP. Acest lucru este necesar, de exemplu, atunci când \fI/etc\fP se află pe un sistem de fișiere numai\-pentru\-citire.
.RE
.sp
\fB\-N\fP, \fB\-\-namespace\fP \fIspațiu\-nume\fP
.RS 4
Efectuează operația de montare în spațiul de nume de montare specificat de \fIspațiu\-nume\fP. \fIspațiu\-nume\fP este fie PID\-ul procesului care rulează în acel spațiu de nume, fie un fișier special care reprezintă acel spațiu de nume.
.sp
\fBmount\fP trece la spațiul de nume de montare atunci când citește \fI/etc/fstab\fP, scrie \fI/etc/mtab: (sau scrie în _/run/mount\fP) și apelează \fBmount\fP(2), în caz contrar rulează în spațiul de nume de montare original. Acest lucru înseamnă că spațiul de nume țintă nu trebuie să conțină nicio bibliotecă sau alte cerințe necesare pentru a executa apelul \fBmount\fP(2).
.sp
Pentru mai multe informații, consultați \fBmount_namespaces\fP(7).
.RE
.sp
\fB\-O\fP, \fB\-\-test\-opts\fP \fIargumente\-opționale\fP
.RS 4
Limitează setul de sisteme de fișiere la care se aplică opțiunea \fB\-a\fP. În această privință, este ca și opțiunea \fB\-t\fP, cu excepția faptului că \fB\-O\fP este inutilă fără \fB\-a\fP. De exemplu, comanda
.sp
\fBmount \-a \-O no_netdev\fP
.sp
montează toate sistemele de fișiere, cu excepția celor care au opțiunea \fInetdev\fP specificată în câmpul options din fișierul \fI/etc/fstab\fP.
.sp
Se deosebește de \fB\-t\fP prin faptul că fiecare opțiune se potrivește exact; un \fBno\fP la începutul unei opțiuni nu le anulează pe celelalte.
.sp
Opțiunile \fB\-t\fP și \fB\-O\fP au efect cumulativ; adică, comanda
.sp
\fBmount \-a \-t ext2 \-O _netdev\fP
.sp
montează toate sistemele de fișiere ext2 cu opțiunea _netdev, nu toate sistemele de fișiere care sunt fie ext2, fie au opțiunea _netdev specificată.
.RE
.sp
\fB\-o\fP, \fB\-\-options\fP \fIargumente\-opționale\fP
.RS 4
Utilizează opțiunile de montare specificate. Argumentul \fIargumente\-opționale\fP este o listă separată prin virgule. De exemplu:
.sp
\fBmount LABEL=discul\-meu \-o noatime,nodev,nosuid\fP
.sp
Rețineți că ordinea opțiunilor contează, deoarece ultima opțiune este cea care primează în cazul în care există opțiuni conflictuale. Opțiunile din linia de comandă suprascriu, de asemenea, opțiunile din fstab în mod implicit.
.sp
Pentru mai multe detalii, consultați secțiunile \fBOPȚIUNI DE MONTARE INDEPENDENTE DE SISTEMUL DE FIȘIERE\fP și \fBOPȚIUNI DE MONTARE SPECIFICE SISTEMULUI DE FIȘIERE\fP.
.RE
.sp
\fB\-\-onlyonce\fP
.RS 4
Forțează comanda «mount» să verifice dacă sistemul de fișiere este deja montat. Acest comportament este implicit pentru \fB\-\-all\fP; în caz contrar, depinde de controlorul sistemului de fișiere din nucleu. Unele sisteme de fișiere pot fi montate de mai multe ori pe același punct de montare (de exemplu, tmpfs).
.RE
.sp
\fB\-\-options\-mode\fP \fImod\fP
.RS 4
Controlează modul în care se combină opțiunile din \fIfstab\fP/\fImtab\fP cu opțiunile din linia de comandă. \fImod\fP poate fi unul dintre \fBignore\fP, \fBappend\fP, \fBprepend\fP sau \fBreplace\fP. De exemplu, \fBappend\fP înseamnă că opțiunile din \fIfstab\fP sunt adăugate la opțiunile din linia de comandă. Valoarea implicită este \fBpreprepend\fP \- aceasta înseamnă că opțiunile de pe linia de comandă sunt evaluate după opțiunile \fIfstab\fP. Rețineți că ultima opțiune primează în cazul în care există opțiuni conflictuale.
.RE
.sp
\fB\-\-options\-source\fP \fIsursă\fP
.RS 4
Sursa opțiunilor implicite. \fIsursă\fP este o listă de \fBfstab\fP, \fBmtab\fP și \fBdisable\fP, separate prin virgule. \fBdisable\fP dezactivează \fBfstab\fP și \fBmtab\fP și activează \fB\-\-options\-source\-force\fP. Valoarea implicită este \fBfstab,mtab\fP.
.RE
.sp
\fB\-\-options\-source\-force\fP
.RS 4
Utilizează opțiunile din \fIfstab\fP/\fImtab\fP chiar dacă sunt specificate atât \fIdispozitiv\fP, cât și \fIdir\fP.
.RE
.sp
\fB\-R\fP, \fB\-\-rbind\fP
.RS 4
Remontează un sub\-arbore și toate sub\-montările posibile în altă parte (astfel încât conținutul său să fie disponibil în ambele locuri). A se vedea mai sus, subsecțiunea \fBOperația de montare a legăturii\fP.
.RE
.sp
\fB\-r\fP, \fB\-\-read\-only\fP
.RS 4
Montează sistemul de fișiere numai\-pentru\-citire. Un sinonim este \fB\-o ro\fP.
.sp
Rețineți că, în funcție de tipul de sistem de fișiere, de starea și de comportamentul nucleului, sistemul poate scrie în continuare pe dispozitiv. De exemplu, ext3 și ext4 vor relua jurnalul dacă sistemul de fișiere este murdar. Pentru a preveni acest tip de acces în scriere, este posibil să doriți să montați un sistem de fișiere ext3 sau ext4 cu opțiunile de montare \fBro,noload\fP sau să configurați dispozitivul de bloc propriu\-zis în modul numai\-pentru\-citire, consultați comanda \fBblockdev\fP(8).
.RE
.sp
\fB\-s\fP
.RS 4
Tolerează opțiunile de montare neglijente în loc să eșueze. Aceasta va ignora opțiunile de montare care nu sunt acceptate de un tip de sistem de fișiere. Nu toate sistemele de fișiere acceptă această opțiune. În prezent, este acceptată numai de asistentul de montare \fBmount.nfs\fP.
.RE
.sp
\fB\-\-source\fP \fIdispozitiv\fP
.RS 4
În cazul în care se dă un singur argument pentru comanda \fBmount\fP, atunci argumentul poate fi interpretat ca fiind ținta (punct de montare) sau sursa (dispozitiv). Această opțiune vă permite să definiți în mod explicit că argumentul este sursa de montare.
.RE
.sp
\fB\-\-target\fP \fIdirector\fP
.RS 4
În cazul în care se dă un singur argument pentru comanda \fBmount\fP, atunci argumentul poate fi interpretat ca fiind ținta (punct de montare) sau sursa (dispozitiv). Această opțiune vă permite să definiți în mod explicit că argumentul este ținta de montare.
.RE
.sp
\fB\-\-target\-prefix\fP \fIdirector\fP
.RS 4
Antepune directorul specificat la toate țintele de montare. Această opțiune poate fi utilizată pentru a urma \fIfstab\fP, dar operațiunile de montare sunt efectuate în alt loc, de exemplu:
.sp
\fBmount \-\-all \-\-target\-prefix /chroot \-o X\-mount.mkdir\fP
.sp
montează tot din fișierul \fIfstab\fP al sistemului în \fI/chroot\fP, toate punctele de montare lipsă sunt create (datorită X\-mount.mkdir). Consultați și \fB\-\-fstab\fP pentru a utiliza un \fIfstab\fP alternativ.
.RE
.sp
\fB\-T\fP, \fB\-\-fstab\fP \fIruta\fP
.RS 4
Specifică un fișier \fIfstab\fP alternativ. Dacă \fIruta\fP este un director, atunci fișierele din director sunt sortate de \fBstrverscmp\fP(3); fișierele care încep cu „.” sau fără extensia \fI.fstab\fP sunt ignorate. Opțiunea poate fi specificată de mai multe ori. Această opțiune este concepută în principal pentru scripturile initramfs sau chroot în care se specifică o configurație suplimentară față de configurația standard a sistemului.
.sp
Rețineți că \fBmount\fP nu transmite opțiunea \fB\-\-fstab\fP asistenților \fB/sbin/mount.\fP\fItip\fP, ceea ce înseamnă că fișierele \fIfstab\fP alternative vor fi invizibile pentru asistenți. Acest lucru nu reprezintă o problemă pentru montările normale, dar montările de utilizator (non\-root) necesită întotdeauna \fIfstab\fP pentru a verifica drepturile utilizatorului.
.RE
.sp
\fB\-t\fP, \fB\-\-types\fP \fItip\-sistem\-fișiere\fP
.RS 4
Argumentul care urmează după \fB\-t\fP este utilizat pentru a indica tipul sistemului de fișiere. Tipurile de sisteme de fișiere care sunt acceptate în prezent depind de nucleul care rulează. Consultați \fI/proc/filesystems\fP și \fI/lib/modules/$(uname \-r)/kernel/fs\fP pentru o listă completă a sistemelor de fișiere. Cele mai comune sunt ext2, ext3, ext4, xfs, btrfs, vfat, sysfs, proc, nfs și cifs.
.sp
Programele \fBmount\fP și \fBumount\fP(8) acceptă subtipurile de sisteme de fișiere. Subtipul este definit prin sufixul „.subtip”. De exemplu, „fuse.sshfs”. Se recomandă utilizarea notației de subtip mai degrabă decât adăugarea oricărui prefix la sursa de montare (de exemplu, \*(Aqsshfs#exemplu.com\*(Aq este depreciată).
.sp
Dacă nu este furnizată opțiunea \fB\-t\fP sau dacă este specificat tipul \fBauto\fP, \fBmount\fP va încerca să ghicească tipul dorit. \fBmount\fP utilizează biblioteca \fBlibblkid\fP(3) pentru a ghici tipul sistemului de fișiere; dacă nu găsește nimic familiar, \fBmount\fP va încerca să citească fișierul \fI/etc/filesystems\fP sau, dacă acesta nu există, \fI/proc/filesystems\fP. Se vor încerca toate tipurile de sisteme de fișiere enumerate acolo, cu excepția celor care sunt etichetate „nodev” (de exemplu \fIdevpts\fP, \fIproc\fP și \fInfs\fP). Dacă \fI/etc/filesystems\fP se termină într\-o linie cu un singur *, mount va citi apoi \fI/proc/filesystems\fP. În timpul încercării, toate tipurile de sisteme de fișiere vor fi montate cu opțiunea de montare \fBsilent\fP.
.sp
Tipul \fBauto\fP poate fi util pentru dischete montate de utilizator. Crearea unui fișier \fI/etc/filesystems\fP poate fi utilă pentru a schimba ordinea de scanare (de exemplu, pentru a încerca vfat înainte de msdos sau ext3 înainte de ext2) sau dacă folosiți un auto\-încărcător de module de nucleu.
.sp
Se pot specifica mai multe tipuri într\-o listă separată prin virgule, atât pentru opțiunea \fB\-t\fP, cât și pentru o intrare \fI/etc/fstab\fP. Lista de tipuri de sisteme de fișiere pentru opțiunea \fB\-t\fP poate fi prefixată cu \fBno\fP pentru a specifica tipurile de sisteme de fișiere pentru care nu trebuie întreprinsă nicio acțiune. Prefixul \fBno\fP nu are niciun efect atunci când este specificat într\-o intrare \fI/etc/fstab\fP.
.sp
Prefixul \fBno\fP poate fi semnificativ cu opțiunea \fB\-a\fP. De exemplu, comanda
.sp
\fBmount \-a \-t nomsdos,smbfs\fP
.sp
montează toate sistemele de fișiere, cu excepția celor de tip \fImsdos\fP și \fIsmbfs\fP.
.sp
Pentru majoritatea tipurilor, tot ceea ce trebuie să facă programul \fBmount\fP este să emită un simplu apel de sistem \fBmount\fP(2) și nu este necesară nicio cunoaștere detaliată a tipului de sistem de fișiere. Cu toate acestea, pentru câteva tipuri (cum ar fi nfs, nfs4, cifs, smbfs, ncpfs) este necesar un cod ad hoc. Sistemele de fișiere nfs, nfs4, cifs, smbfs și ncpfs au un program de montare separat. Pentru a face posibilă tratarea tuturor tipurilor într\-un mod uniform, \fBmount\fP va executa programul \fB/sbin/mount.\fP\fItip\fP (dacă acesta există) atunci când este apelat cu tipul \fItip\fP. Deoarece diferite versiuni ale programului \fBsmbmount\fP au convenții de apelare diferite, \fB/sbin/mount.smbfs\fP poate fi necesar să fie un script shell care să configureze apelul dorit.
.RE
.sp
\fB\-U\fP, \fB\-\-uuid\fP \fIuuid\fP
.RS 4
Montează partiția care are \fIuuid\-ul\fP specificat.
.RE
.sp
\fB\-v\fP, \fB\-\-verbose\fP
.RS 4
Activează modul informativ detaliat. Începând cu versiunea 2.41, dacă noul API de montare a nucleului este disponibil, acesta va afișa, de asemenea, mesaje de informații despre nucleu.
.RE
.sp
\fB\-w\fP, \fB\-\-rw\fP, \fB\-\-read\-write\fP
.RS 4
Montează sistemul de fișiere în regim de citire/scriere. Citire\-scriere este opțiunea implicită a nucleului, iar opțiunea implicită a \fBmount\fP este de a încerca numai\-citire în cazul în care apelul syscall \fBmount\fP(2) anterior cu fanioane de citire\-scriere pe dispozitive protejate la scriere a eșuat.
.sp
Un sinonim este \fB\-o rw\fP.
.sp
Rețineți că specificarea \fB\-w\fP în linia de comandă forțează \fBmount\fP să nu încerce niciodată montarea în regim de numai\-citire pe dispozitive protejate la scriere sau pe sisteme de fișiere în regim de numai\-citire deja montate.
.RE
.sp
\fB\-h\fP, \fB\-\-help\fP
.RS 4
Afișează acest mesaj de ajutor și iese.
.RE
.sp
\fB\-V\fP, \fB\-\-version\fP
.RS 4
Afișează versiunea și iese.
.RE
.SH "OPȚIUNI DE MONTARE INDEPENDENTE DE SISTEMUL DE FIȘIERE"
.sp
Unele dintre aceste opțiuni sunt utile doar atunci când apar în fișierul \fI/etc/fstab\fP.
.sp
Unele dintre aceste opțiuni ar putea fi activate sau dezactivate în mod implicit în nucleul sistemului. Pentru a verifica configurația curentă, consultați opțiunile din \fI/proc/mounts\fP. Rețineți că sistemele de fișiere au, de asemenea, opțiuni de montare implicite specifice fiecărui sistem de fișiere în parte (a se vedea, de exemplu, \fBtune2fs \-l\fP output pentru sistemele de fișiere ext\fIN\fP).
.SS "Note privind sistemul de fișiere virtual"
.sp
Sistemul de fișiere virtuale (VFS) este stratul abstract din nucleu care furnizează interfața sistemului de fișiere pentru programele din spațiul utilizatorului. Acesta oferă, de asemenea, o abstracție în cadrul nucleului care permite coexistența diferitelor implementări ale sistemului de fișiere. Unele dintre opțiunile de montare se aplică numai acestui strat.
.sp
Opțiunile \fBnosuid\fP, \fBnoexec\fP, \fBnodiratime\fP, \fBrelatime\fP, \fBnoatime\fP, \fBstrictatime\fP și \fBnosymfollow\fP sunt interpretate numai de stratul abstract al nucleului sistemului de fișiere virtual (VFS) și se aplică nodului punctului de montare și nu sistemului de fișiere în sine. Pentru a obține o prezentare completă a sistemelor de fișiere și a opțiunilor VFS, încercați:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
findmnt \-o TARGET,VFS\-OPTIONS,FS\-OPTIONS
.fam
.fi
.if n .RE
.br
.RE
.ll
.sp
Începând cu versiunea 2.39, libmount poate utiliza o nouă interfață de montare a nucleului pentru a configura atributele VFS recursiv. Pentru compatibilitate cu versiunile anterioare, această caracteristică nu este activată în mod implicit, chiar dacă a fost solicitată operația recursivă (de exemplu, rbind). Noul argument de opțiune „recursive” poate fi specificat, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-orbind,ro=recursive,noexec=recursive,nosuid /foo /bar
.fam
.fi
.if n .RE
.br
.RE
.ll
.sp
Această opțiune leagă recursiv sistemele de fișiere de la /foo la /bar, făcând ca /bar și toate submontările să fie numai pentru citire și noexec, dar numai /bar în sine va fi „nosuid”. Argumentul opțional „recursive” pentru opțiunile de montare VFS este o caracteristică EXPERIMENTALĂ.
.SS "Note privind opțiunea numai\-pentru\-citire"
.sp
Opțiunea numai\-pentru\-citire (\fBro\fP sau \fBrw\fP) este interpretată de sistemul de fișiere virtual și de sistemul de fișiere și depinde de modul în care opțiunea este specificată în linia de comandă \fBmount\fP(8). Pentru compatibilitate cu versiunile anterioare, opțiunea implicită este de a o utiliza pentru ambele straturi în timpul operațiilor standard de montare.
.sp
Operația „\-o bind,remount,ro” se aplică numai punctului de montare VFS, în timp ce operația „\-o remount,ro” se aplică atât la VFS, cât și la super\-blocul sistemului de fișiere. Această semantică permite crearea unui punct de montare numai\-pentru\-citire, în timp ce sistemul de fișiere rămâne inscriptibil de la un alt punct de montare.
.sp
Începând cu versiunea 2.41, libmount are posibilitatea de a utiliza argumentele opționale \fIvfs\fP și \fIfs\fP (de exemplu, ro=fs) pentru a specifica unde ar trebui aplicată opțiunea numai\-pentru\-citire. De exemplu, folosind comanda:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
mount \-o ro=vfs /dev/sdc1 /A
.br
.RE
.ll
.sp
va monta sistemul de fișiere ca citire\-scriere la nivel de superbloc, dar nodul /A va fi definit ca numai\-pentru\-citire. În versiunile anterioare, acest lucru necesita o operație suplimentară „\-o bind,remount,ro” pentru a obține același rezultat.
.SS "Opțiuni de montare generice"
.sp
Următoarele opțiuni se aplică oricărui sistem de fișiere care este montat, dar nu toate sistemele de fișiere le onorează. De exemplu, opțiunea \fBsync\fP are efect numai asupra sistemelor de fișiere ext2, ext3, ext4, fat, vfat, ufs și xfs.
.sp
\fBasync\fP
.RS 4
Toate intrările și ieșirile (In/Ieș) către sistemul de fișiere ar trebui să se facă în mod asincron. (A se vedea, de asemenea, opțiunea \fBsync\fP.)
.RE
.sp
\fBatime\fP
.RS 4
Nu utilizați caracteristica \fBnoatime\fP, astfel încât timpul de acces la nodurile\-i să fie controlat de valorile implicite ale nucleului. Consultați, de asemenea, descrierile opțiunilor de montare \fBrelatime\fP și \fBstrictatime\fP.
.RE
.sp
\fBnoatime\fP
.RS 4
Nu actualizați timpii de acces la nodurile\-i pe acest sistem de fișiere (de exemplu, pentru un acces mai rapid la fluxul de știri pentru a accelera serverele de știri). Acest lucru funcționează pentru toate tipurile de noduri\-i (și pentru directoare), deci implică \fBnodiratime\fP.
.RE
.sp
\fBauto\fP
.RS 4
Se poate monta cu opțiunea \fB\-a\fP.
.RE
.sp
\fBnoauto\fP
.RS 4
Poate fi montat numai în mod explicit (de exemplu, opțiunea \fB\-a\fP nu va determina montarea sistemului de fișiere).
.RE
.sp
\fBcontext=\fP\fIcontext\fP, \fBfscontext=\fP\fIcontext\fP, \fBdefcontext=\fP\fIcontext\fP, și \fBrootcontext=\fP\fIcontext\fP
.RS 4
Opțiunea \fBcontext=\fP este utilă atunci când se montează sisteme de fișiere care nu acceptă atribute extinse, cum ar fi o dischetă sau un disc dur formatat cu VFAT, sau sisteme care nu rulează în mod normal sub SELinux, cum ar fi un disc format ext3 sau ext4 de pe o stație de lucru care nu este SELinux. De asemenea, puteți utiliza \fBcontext=\fP pe sisteme de fișiere în care nu aveți încredere, cum ar fi o dischetă. De asemenea, ajută la compatibilitatea cu sistemele de fișiere care suportă xattr pe versiunile anterioare de kernel 2.4.<x>. Chiar și în cazul în care xattrs sunt acceptate, puteți economisi timp pentru a nu fi nevoit să etichetați fiecare fișier prin atribuirea unui singur context de securitate întregului disc.
.sp
O opțiune utilizată în mod obișnuit pentru mediile detașabile este \fBcontext="system_u:object_r:removable_t\fP.
.sp
Opțiunea \fBfscontext=\fP funcționează pentru toate sistemele de fișiere, indiferent de suportul xattr al acestora. Opțiunea fscontext stabilește eticheta generală a sistemului de fișiere la un anumit context de securitate. Această etichetă a sistemului de fișiere este separată de etichetele individuale de pe fișiere. Ea reprezintă întregul sistem de fișiere pentru anumite tipuri de verificări ale permisiunilor, cum ar fi în timpul montării sau creării fișierelor. Etichetele individuale ale fișierelor se obțin în continuare din xattrs de pe fișierele în sine. Opțiunea „context” stabilește de fapt contextul agregat pe care îl furnizează fscontext, pe lângă faptul că furnizează aceeași etichetă pentru fișierele individuale.
.sp
Puteți stabili contextul de securitate implicit pentru fișierele neetichetate utilizând opțiunea \fBdefcontext=\fP. Aceasta înlocuiește valoarea stabilită pentru fișierele neetichetate în politica de securitate și necesită un sistem de fișiere care acceptă etichetarea xattr.
.sp
Opțiunea \fBrootcontext=\fP vă permite să etichetați explicit nodul\-i rădăcină al unui sistem de fișiere montat înainte ca sistemul de fișiere sau nodul\-i să devină vizibil în spațiul utilizatorului. Această opțiune s\-a dovedit a fi utilă pentru lucruri precum Linux „stateless” (fără stare). Valoarea specială \fB@target\fP poate fi utilizată pentru a atribui contextul curent al locației țintă a punctului de montare.
.sp
Rețineți că nucleul respinge orice cerere de remontare care include opțiunea de context, \fBinclusiv\fP atunci când este neschimbată față de contextul curent.
.sp
\fBAtenție: *valoarea\fP \fIcontext\fP \fBpoate conține virgule\fP, caz în care valoarea trebuie să fie pusă corect între ghilimele, altfel \fBmount\fP va interpreta virgula ca un separator între opțiunile de montare. Nu uitați că shell\-ul elimină ghilimelele și, prin urmare, este necesară \fButilizarea ghilimelelor duble\fP. De exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-t tmpfs none /mnt \-o \(rs
\*(Aqcontext="system_u:object_r:tmp_t:s0:c127,c456",noexec\*(Aq
.fam
.fi
.if n .RE
.br
.RE
.ll
.RE
.sp
Pentru mai multe detalii, consultați \fBselinux\fP(8).
.sp
\fBdefaults\fP
.RS 4
Utilizează opțiunile implicite: \fBrw\fP, \fBsuid\fP, \fBdev\fP, \fBexec\fP, \fBauto\fP, \fBnouser\fP și \fBasync\fP.
.sp
Rețineți că setul real al tuturor opțiunilor de montare implicite depinde de tipul de nucleu și de sistemul de fișiere. Pentru mai multe detalii, consultați începutul acestei secțiuni.
.RE
.sp
\fBdev\fP
.RS 4
Interpretează dispozitivele speciale de caractere sau de blocuri din sistemul de fișiere.
.RE
.sp
\fBnodev\fP
.RS 4
Nu interpretează dispozitivele speciale de caractere sau de blocuri din sistemul de fișiere.
.RE
.sp
\fBdiratime\fP
.RS 4
Actualizează timpii de acces la nodurile\-i ale directoarelor din acest sistem de fișiere. Aceasta este valoarea implicită (această opțiune este ignorată atunci când este definită \fBnoatime\fP).
.RE
.sp
\fBnodiratime\fP
.RS 4
Nu actualizează timpii de acces la nodurile\-i ale directoarelor pe acest sistem de fișiere. (Această opțiune este implicită atunci când \fBnoatime\fP este definită.)
.RE
.sp
\fBdirsync\fP
.RS 4
Toate actualizările de directoare din cadrul sistemului de fișiere ar trebui să se facă în mod sincron. Acest lucru afectează următoarele apeluri de sistem: \fBcreat\fP(2), \fBlink\fP(2), \fBunlink\fP(2), \fBsymlink\fP(2), \fBmkdir\fP(2), \fBrmdir\fP(2), \fBmknod\fP(2) și \fBrename\fP(2).
.RE
.sp
\fBexec\fP
.RS 4
Permite executarea de fișiere binare și alte fișiere executabile.
.RE
.sp
\fBnoexec\fP
.RS 4
Nu permite executarea directă a niciunui binar pe sistemul de fișiere montat.
.RE
.sp
\fBgroup\fP
.RS 4
Permite unui utilizator obișnuit să monteze sistemul de fișiere dacă unul dintre grupurile acelui utilizator se potrivește cu grupul dispozitivului. Această opțiune implică opțiunile \fBnosuid\fP și \fBnodev\fP (cu excepția cazului în care este înlocuită de opțiuni ulterioare, ca în linia de opțiuni \fBgroup,dev,suid\fP).
.RE
.sp
\fBiversion\fP
.RS 4
De fiecare dată când nodul\-i este modificat, câmpul i_version va fi incrementat.
.RE
.sp
\fBnoiversion\fP
.RS 4
Nu se incrementează câmpul nod\-i i_version.
.RE
.sp
\fBmand\fP
.RS 4
Permite blocări obligatorii pe acest sistem de fișiere. A se vedea \fBfcntl\fP(2). Această opțiune a fost eliminată din Linux 5.15.
.RE
.sp
\fBnomand\fP
.RS 4
Nu permite blocaje obligatorii pe acest sistem de fișiere.
.RE
.sp
\fB_netdev\fP
.RS 4
Sistemul de fișiere se află pe un dispozitiv care necesită acces la rețea (utilizat pentru a împiedica sistemul să încerce să monteze aceste sisteme de fișiere până când rețeaua a fost activată pe sistem).
.RE
.sp
\fBnofail\fP
.RS 4
Nu raportează erori pentru acest dispozitiv dacă acesta nu există.
.RE
.sp
\fBrelatime\fP
.RS 4
Actualizează timpii de acces la nodurile\-i în funcție de timpul de modificare sau de schimbare. Timpul de acces este actualizat numai dacă timpul de acces anterior a fost anterior sau egal cu timpul de modificare sau de schimbare curent. (Similar cu \fBnoatime\fP, dar nu întrerupe \fBmutt\fP(1) sau alte aplicații care trebuie să știe dacă un fișier a fost citit de la ultima dată când a fost modificat).
.sp
Începând cu Linux 2.6.30, nucleul utilizează în mod implicit comportamentul oferit de această opțiune (cu excepția cazului în care a fost specificat \fBnoatime\fP), iar opțiunea \fBstrictatime\fP este necesară pentru a obține semantica tradițională. În plus, începând cu Linux 2.6.30, ultima oră de accesare a fișierului este întotdeauna actualizată dacă este mai veche de o zi.
.RE
.sp
\fBnorelatime\fP
.RS 4
Nu utilizează funcția \fBrelatime\fP. A se vedea și opțiunea de montare \fBstrictatime\fP.
.RE
.sp
\fBstrictatime\fP
.RS 4
Permite solicitarea explicită a actualizărilor complete atime. Acest lucru face posibil ca nucleul să aibă ca valoare implicită \fBrelatime\fP sau \fBnoatime\fP, dar să permită totuși spațiului de utilizator să o suprascrie. Pentru mai multe detalii despre opțiunile implicite de montare a sistemului, consultați \fI/proc/mounts\fP.
.RE
.sp
\fBnostrictatime\fP
.RS 4
Utilizează comportamentul implicit al nucleului pentru actualizările timpului de acces la nodurile\-i.
.RE
.sp
\fBlazytime\fP
.RS 4
Actualizează numai timpii (atime, mtime, ctime) pe versiunea în memorie a nodului\-i de fișier.
.sp
Această opțiune de montare reduce în mod semnificativ scrierile în tabelul de noduri\-i pentru sarcinile de lucru care efectuează scrieri aleatorii frecvente în fișiere prealocate.
.sp
Marcajele de timp de pe disc sunt actualizate numai atunci când:
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
nodul\-i trebuie să fie actualizat pentru o modificare care nu are legătură cu marcajele temporale ale fișierelor
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
aplicația utilizează \fBfsync\fP(2), \fBsyncfs\fP(2) sau \fBsync\fP(2).
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
un nod\-i neeliminat este evacuat din memorie
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
au trecut mai mult de 24 de ore de când nodul\-i a fost scris pe disc.
.RE
.RE
.sp
\fBnolazytime\fP
.RS 4
Nu se utilizează caracteristica „lazytime”.
.RE
.sp
\fBsuid\fP
.RS 4
Respectă biții set\-user\-ID și set\-group\-ID sau capacitățile fișierelor atunci când se execută programe din acest sistem de fișiere.
.RE
.sp
\fBnosuid\fP
.RS 4
Nu respectă biții set\-user\-ID și set\-group\-ID și nici capacitățile fișierelor atunci când se execută programe din acest sistem de fișiere. În plus, tranzițiile de domeniu SELinux necesită permisiunea \fInosuid_transition\fP, care, la rândul ei, necesită și capacitatea de politică \fInnp_nosuid_transition\fP.
.RE
.sp
\fBsilent\fP
.RS 4
Activează fanionul de executare silențioasă.
.RE
.sp
\fBloud\fP
.RS 4
Dezactivează fanionul de executare silențioasă.
.RE
.sp
\fBowner\fP
.RS 4
Permite unui utilizator obișnuit să monteze sistemul de fișiere dacă este proprietarul dispozitivului. Această opțiune implică opțiunile \fBnosuid\fP și \fBnodev\fP (cu excepția cazului în care este înlocuită de opțiuni ulterioare, ca în linia de opțiuni \fBowner,dev,suid\fP).
.RE
.sp
\fBremount\fP
.RS 4
Încearcă să remonteze un sistem de fișiere deja montat. Acest lucru este utilizat în mod obișnuit pentru a modifica fanioanele de montare pentru un sistem de fișiere, în special pentru a face ca un sistem de fișiere de tip numai\-pentru\-citire să poată fi inscripționat. Aceasta nu modifică dispozitivul sau punctul de montare.
.sp
Operația de remontare împreună cu fanionul \fBbind\fP are o semantică specială. A se vedea mai sus, subsecțiunea \fBOperația de montare a legăturii\fP.
.sp
Comportamentul implicit al nucleului pentru fanioanele de montare VFS (nodev,nosuid,noexec,ro) este de a reinițializa toate fanioanele nespecificate la remontare. De aceea, \fBmount\fP(8) încearcă să păstreze configurația curentă în conformitate cu \fIfstab\fP sau \fI/proc/self/mountinfo\fP. Acest comportament implicit este posibil de modificat prin \fB\-\-options\-mode\fP. Schimbarea recursivă a fanioanelor de montare (acceptată începând cu v2.39 pe sistemele cu syscall \fBmount_setattr\fP(2)), de exemplu, \fBmount \-o remount,ro=recursive\fP, nu utilizează comportamentul „reset\-unspecified” și funcționează ca o simplă operație de adăugare/eliminare, iar fanioanele nespecificate nu sunt modificate.
.sp
Funcționalitatea de remontare urmează modul standard în care funcționează comanda \fBmount\fP cu opțiunile din \fIfstab\fP. Aceasta înseamnă că \fBmount\fP nu citește \fIfstab\fP (sau \fImtab\fP) decât atunci când sunt specificate atât \fIdispozitiv\fP cât și \fIdir\fP.
.sp
\fBmount \-o remount,rw /dev/foo /dir\fP
.sp
După acest apel, toate vechile opțiuni de montare sunt înlocuite și elementele arbitrare din \fIfstab\fP (sau \fImtab\fP) sunt ignorate, cu excepția opțiunii \fBloop=\fP, care este generată intern și menținută de comanda \fBmount\fP.
.sp
\fBmount \-o remount,rw /dir\fP
.sp
După acest apel, \fBmount\fP citește \fIfstab\fP și combină aceste opțiuni cu opțiunile din linia de comandă (\fB\-o\fP). Dacă nu se găsește niciun punct de montare în \fIfstab\fP, atunci se utilizează în mod implicit opțiunile de montare din \fI/proc/self/mountinfo\fP.
.sp
\fBmount\fP permite utilizarea lui \fB\-\-all\fP pentru a remonta toate sistemele de fișiere deja montate care corespund unui filtru specificat (\fB\-O\fP și \fB\-t\fP). De exemplu:
.sp
\fBmount \-\-all \-o remount,ro \-t vfat\fP
.sp
remontează toate sistemele de fișiere vfat deja montate în modul numai\-pentru\-citire. Fiecare dintre sistemele de fișiere este remontat prin semantica \fBmount \-o remount,ro\fP \fI/dir\fP. Aceasta înseamnă că comanda \fBmount\fP citește \fIfstab\fP sau \fImtab\fP și îmbină aceste opțiuni cu opțiunile din linia de comandă.
.RE
.sp
\fBro\fP[\fB=\fP(\fBrecursive\fP|\fBvfs\fP|\fBfs\fP)]
.RS 4
Montează sistemul de fișiere numai\-pentru\-citire. Argumentul opțional este o caracteristică experimentală oferită numai de API\-ul de montare al nucleului bazat pe descriptori de fișiere și este ignorat în mod silențios pentru vechiul apel de sistem \fBmount\fP(2).
.sp
Argumentul \fBrecursive\fP forțează ca atributul VFS să fie aplicat recursiv.
.sp
Argumentele \fBvfs\fP și \fBfs\fP specifică nivelul la care ar trebui să se aplice opțiunea de numai\-pentru\-citire. \fBfs\fP specifică superblocul sistemului de fișiere (instanța unică a sistemului de fișiere din nucleu), iar \fBvfs\fP specifică nodul de montare. Dacă nu este specificat niciun atribut, atunci ambele straturi sunt configurate ca fiind numai\-pentru\-citire.
.sp
Pentru mai multe detalii, consultați secțiunea \fBNote privind opțiunea numai\-pentru\-citire\fP.
.RE
.sp
\fBrw\fP[\fB=\fP(\fBrecursive\fP|\fBvfs\fP|\fBfs\fP)]
.RS 4
Montează sistemul de fișiere în regim de citire\-scriere.
.RE
.sp
\fBsync\fP
.RS 4
Toate intrările și ieșirile (In/Ieș) către sistemul de fișiere ar trebui să se facă în mod sincron. În cazul mediilor cu un număr limitat de cicluri de scriere (de exemplu, unele unități flash), \fBsync\fP poate cauza scurtarea ciclului de viață.
.RE
.sp
\fBuser\fP
.RS 4
Permite unui utilizator obișnuit să monteze sistemul de fișiere. Numele utilizatorului care face montarea este scris în fișierul \fImtab\fP (sau în fișierul privat libmount din \fI/run/mount\fP pe sistemele fără \fImtab\fP obișnuit), astfel încât același utilizator să poată demonta din nou sistemul de fișiere. Această opțiune implică opțiunile \fBnoexec\fP, \fBnosuid\fP și \fBnodev\fP (cu excepția cazului în care este înlocuită de opțiuni ulterioare, ca în linia de opțiuni \fBuser,exec,dev,suid\fP).
.RE
.sp
\fBnouser\fP
.RS 4
Interzice unui utilizator obișnuit să monteze sistemul de fișiere. Aceasta este opțiunea implicită; nu implică alte opțiuni.
.RE
.sp
\fBusers\fP
.RS 4
Permite oricărui utilizator să monteze și să demonteze sistemul de fișiere, chiar și atunci când un alt utilizator obișnuit l\-a montat. Această opțiune implică opțiunile \fBnoexec\fP, \fBnosuid\fP și \fBnodev\fP (cu excepția cazului în care este înlocuită de opțiuni ulterioare, ca în linia de opțiuni \fBusers,exec,dev,suid\fP).
.RE
.sp
\fBX\-\fP*
.RS 4
Toate opțiunile cu prefixul „X\-” sunt interpretate ca fiind comentarii sau ca opțiuni specifice aplicațiilor din spațiul utilizatorului. Aceste opțiuni nu sunt stocate în spațiul utilizatorului (de exemplu, în fișierul \fImtab\fP) și nici nu sunt trimise la asistenții mount.\fItip\fP sau la apelul de sistem \fBmount\fP(2). Formatul sugerat este \fBX\-\fP**\fInume\-aplicație\fP. \fIopțiune\fP.
.RE
.sp
\fBx\-\fP*
.RS 4
Același lucru ca și opțiunile \fBX\-\fP*, dar stocate permanent în spațiul utilizatorului. Acest lucru înseamnă că opțiunile sunt disponibile și pentru \fBumount\fP(8) sau alte operațiuni. Rețineți că menținerea opțiunilor de montare în spațiul utilizatorului este complicată, deoarece este necesară utilizarea instrumentelor bazate pe libmount și nu există nicio garanție că opțiunile vor fi întotdeauna disponibile (de exemplu, după o operațiune de mutare a montării sau în spațiul de nume nepartajat).
.sp
Rețineți că înainte de util\-linux v2.30 opțiunile x\-* nu au fost menținute de libmount și stocate în spațiul utilizatorului (funcționalitatea era aceeași ca și pentru X\-* acum), dar datorită numărului tot mai mare de cazuri de utilizare (în initrd, systemd etc.) funcționalitatea a fost extinsă pentru a păstra configurațiile \fIfstab\fP existente utilizabile fără modificări.
.RE
.sp
\fBX\-mount.auto\-fstypes\fP=\fIlistă\fP
.RS 4
Specifică tipurile de sisteme de fișiere permise sau interzise pentru detectarea automată a sistemelor de fișiere.
.sp
\fIlistă\fP este o listă de nume de sisteme de fișiere, separate prin virgule. Detectarea automată a sistemului de fișiere este declanșată de tipul de sistem de fișiere „auto” sau atunci când tipul de sistem de fișiere nu este specificat.
.sp
\fIlista\fP urmărește modul în care «mount» evaluează tiparele de tip (a se vedea \fB\-t\fP pentru mai multe detalii). Numai tipurile de sisteme de fișiere specificate sunt permise sau toate tipurile specificate sunt interzise dacă lista este precedată de „no”.
.sp
De exemplu, X\-mount.auto\-fstypes="ext4,btrfs" acceptă numai ext4 și btrfs, iar X\-mount.auto\-fstypes="novfat,xfs" acceptă toate sistemele de fișiere, cu excepția vfat și xfs.
.sp
Rețineți că virgula este utilizată ca separator între opțiunile de montare, ceea ce înseamnă că valorile auto\-fstypes trebuie să fie corect încadrate între ghilimele, nu uitați că shell\-ul elimină ghilimelele și, prin urmare, sunt necesare ghilimelele duble. De exemplu:
.RE
.RS 3
.ll -.6i
.sp
mount \-t auto \-o\(cqX\-mount.auto\-fstypes="noext2,ext3"\*(Aq /dev/sdc1 /mnt/test
.br
.RE
.ll
.sp
\fBX\-mount.mkdir\fP[\fB=\fP\fImod\fP]
.RS 4
Permite crearea unui director țintă (punct de montare) în cazul în care acesta nu există încă. Argumentul opțional \fImod\fP specifică modul de acces la sistemul de fișiere utilizat pentru \fBmkdir\fP(2) în notație octală. Modul implicit este 0755. Această funcționalitate este suportată numai pentru utilizatorii root sau atunci când \fBmount\fP este executat fără permisiuni suid. Opțiunea este, de asemenea, suportată ca \fBx\-mount.mkdir\fP, dar această notație este depășită începând cu v2.30. A se vedea și opțiunea de linie de comandă \fB\-\-mkdir\fP.
.RE
.sp
\fBX\-mount.nocanonicalize\fP[\fB=\fP\fItip\fP]
.RS 4
Permite dezactivarea canonizării pentru rutele sursă și țintă de montare. În mod implicit, comanda \f(CRmount\fP rezolvă toate rutele la rutele lor absolute fără legături simbolice. Cu toate acestea, acest comportament poate să nu fie dorit în anumite situații, cum ar fi atunci când se leagă o montare peste o legătură simbolică, sau o legătură simbolică peste un director sau o altă legătură simbolică. Argumentul opțional \fItip\fP poate fi „source” sau „target” (punct de montare). Dacă nu se specifică \fItipul\fP, atunci canonizarea este dezactivată pentru ambele tipuri. Această opțiune de montare nu afectează conversia etichetelor sursă (de exemplu, LABEL= sau UUID=) și procesarea fstab. Translated with DeepL.com (free version)
.sp
The command\-line option \fB\-\-no\-canonicalize\fP overrides this mount option and affects all path and tag conversions in all situations, but for backward compatibility, it does not modify open_tree syscall flags and does not allow the bind\-mount over a symlink use case.
.sp
Rețineți că \fBmount\fP(8) încă corectează și canonizează rutele sursă și țintă specificate în linia de comandă de către utilizatorii non\-root, indiferent de configurația lui X\-mount.nocanonicalize.
.RE
.sp
\fBX\-mount.noloop\fP
.RS 4
Nu creează și nu montează un dispozitiv de buclă, chiar dacă sursa montării este un fișier obișnuit.
.RE
.sp
*X\-mount.subdir=*\fIdirector\fP
.RS 4
Permite montarea unui subdirector dintr\-un sistem de fișiere în locul directorului rădăcină. Deocamdată, această caracteristică este implementată prin montarea temporară a directorului rădăcină al sistemului de fișiere în spațiul de nume nepartajat, apoi prin legarea subdirectorului la punctul de montare final și prin demontarea rădăcinii sistemului de fișiere. Montarea subdirectorului apare atomic pentru restul sistemului, deși este implementată prin mai multe apeluri de sistem \fBmount\fP(2).
.sp
Rețineți că această caracteristică nu va funcționa în sesiunea cu un spațiu de nume de montare privat nepartajat (după \fBunshare \-\-mount\fP) pe nuclee vechi sau cu \fBmount\fP(8) fără suport pentru API\-ul nucleului de montare bazat pe descriptori de fișiere. În acest caz, aveți nevoie de \fBunshare \-\-mount \-\-propagation shared\fP.
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
Această caracteristică este EXPERIMENTALĂ.
.fam
.fi
.if n .RE
.RE
.sp
\fBX\-mount.owner\fP=\fInume\-utilizator\fP|\fIUID\fP, \fBX\-mount.group\fP=\fIgrup\fP|\fIGID\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul punctului de montare \fIpunct\-montare\fP după montare. Nume rezolvate în spațiul de nume de montare țintă, a se vedea \fB\-N\fP.
.RE
.sp
\fBX\-mount.mode\fP=\fImod\fP
.RS 4
Stabilește modul (de permisiuni) pentru \fIpunct\-montare\fP după montare.
.RE
.sp
\fBX\-mount.idmap\fP=\fIid\-tip\fP:\fIid\-montare\fP:\fIid\-gazdă\fP:\fIid\-interval\fP [\fIid\-tip\fP:\fIid\-montare\fP:\fIid\-gazdă\fP:\fIid\-interval\fP], \fBX\-mount.idmap\fP=\fIfișier\fP
.RS 4
Utilizați această opțiune pentru a crea o montare idmapped (cu id\-ul atribuit). O montare idmapped permite schimbarea proprietății tuturor fișierelor aflate sub o montare în conformitate cu atribuirea ID asociată cu un spațiu de nume de utilizator. Schimbarea proprietății este legată de durata de viață și localizată la montarea respectivă. Atribuirea ID relevantă poate fi specificată în două moduri:
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Un utilizator poate specifica direct atribuirea ID\-ului.
.sp
Atibuirea ID\-urilor trebuie să fie specificată folosind sintaxa \fIid\-tip\fP:\fIid\-montare\fP:\fIid\-gazdă\fP:\fIid\-interval\fP. Dacă se specifică \fBu\fP ca prefix pentru \fIid\-tip\fP, se creează o atribuire UID, \fBg\fP creează o atribuire GID, iar dacă se omite \fIid\-tip\fP sau se specifică \fBb\fP se creează atât o atribuire UID, cât și una GID. Parametrul \fIid\-montare\fP indică ID\-ul de pornire în noua montare. Parametrul \fIid\-gazdă\fP indică ID\-ul de pornire în sistemul de fișiere. Parametrul \fIid\-interval\fP indică numărul de ID\-uri care urmează să fie atribuite. Este posibil să se specifice mai multe atribuiri de ID\-uri.
.sp
Atribuirile ID individuale trebuie să fie separate prin spații. Vă rugăm să rețineți că în fișierul \fI/etc/fstab\fP, spațiile sunt interpretate ca separatoare între câmpuri. Pentru a evita acest lucru, trebuie să le eludați folosind \(rs040. De exemplu, X\-mount.idmap=0:0:1\(rs040500:1000:1.
.sp
De exemplu, atribuirea ID \fBX\-mount.idmap=u:1000:0:1 g:1001:1:2 5000:1000:2\fP creează o montare idmapped în care UID 0 este asociat cu UID 1000, GID 1 este asociat cu GUID 1001, GID 2 este asociat cu GID 1002, UID și GID 1000 sunt asociate cu 5000, iar UID și GID 1001 sunt asociate cu 5001 în montare.
.sp
În cazul în care se specifică direct o atribuire ID, un nou spațiu de nume de utilizator va fi alocat cu atribuirea ID solicitată. Spațiul de nume de utilizator nou creat va fi atașat la montare.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Un utilizator poate specifica un fișier de spațiu de nume de utilizator.
.sp
Spațiul de nume de utilizator va fi apoi atașat la montare, iar atribuirea ID a spațiului de nume de utilizator va deveni asocierea ID a montării.
.sp
De exemplu, \fBX\-mount.idmap=/proc/PID/ns/user\fP va atașa spațiul de nume de utilizator al procesului PID la montare.
.RE
.RE
.sp
\fBnosymfollow\fP
.RS 4
Nu urmărește legăturile simbolice la rezolvarea rutelor. Legăturile simbolice pot fi create în continuare, iar \fBreadlink\fP(1), \fBreadlink\fP(2), \fBrealpath\fP(1) și \fBrealpath\fP(3) funcționează în continuare corect.
.RE
.SH "OPȚIUNI DE MONTARE SPECIFICE SISTEMULUI DE FIȘIERE"
.sp
Această secțiune enumeră opțiunile care sunt specifice anumitor sisteme de fișiere. Acolo unde este posibil, ar trebui să consultați mai întâi paginile de manual specifice sistemului de fișiere pentru detalii. Unele dintre aceste pagini sunt enumerate în tabelul următor.
.TS
allbox tab(:);
ltB ltB.
T{
.sp
\fBSistemul de fișiere\fP
T}:T{
.sp
\fBPagina de manual\fP
T}
.T&
lt lt.
T{
.sp
btrfs
T}:T{
.sp
\fBbtrfs\fP(5)
T}
T{
.sp
cifs
T}:T{
.sp
\fBmount.cifs\fP(8)
T}
T{
.sp
ext2, ext3, ext4
T}:T{
.sp
\fBext4\fP(5)
T}
T{
.sp
fuse
T}:T{
.sp
\fBfuse\fP(8)
T}
T{
.sp
nfs
T}:T{
.sp
\fBnfs\fP(5)
T}
T{
.sp
tmpfs
T}:T{
.sp
\fBtmpfs\fP(5)
T}
T{
.sp
xfs
T}:T{
.sp
\fBxfs\fP(5)
T}
.TE
.sp
.sp
Rețineți că este posibil ca unele dintre paginile enumerate mai sus să fie disponibile numai după ce ați instalat respectivele instrumente pentru utilizator.
.sp
Următoarele opțiuni se aplică numai anumitor sisteme de fișiere. Le sortăm în funcție de sistemul de fișiere. Toate opțiunile urmează fanionul \fB\-o\fP.
.sp
Opțiunile acceptate depind un pic de nucleul care rulează. Informații suplimentare pot fi disponibile în fișierele specifice sistemului de fișiere din subdirectorul sursă al nucleului \fIDocumentation/filesystems\fP.
.SS "Opțiuni de montare pentru ADFS"
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul fișierelor din sistemul de fișiere (implicit: uid=gid=0).
.RE
.sp
\fBownmask=\fP\fIvaloare\fP și \fBothmask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește masca de permisiuni pentru permisiunile ADFS „owner” (proprietarul) și, respectiv, „other” (altul) (implicit: 0700 și, respectiv, 0077). A se vedea, de asemenea, \fI/usr/src/linux/Documentation/filesystems/adfs.rst\fP.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru AFFS"
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul rădăcinii sistemului de fișiere (implicit: uid=gid=0, dar cu opțiunea \fBuid\fP sau \fBgid\fP fără valoare specificată, se iau UID și GID ale procesului curent).
.RE
.sp
\fBsetuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBsetgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul tuturor fișierelor.
.RE
.sp
\fBmode=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește modul tuturor fișierelor la \fIvaloarea\fP & 0777, fără a ține cont de permisiunile originale. Adaugă permisiunea de căutare la directoarele care au permisiunea de citire. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBprotect\fP
.RS 4
Nu permite nicio modificare a biților de protecție din sistemul de fișiere.
.RE
.sp
\fBusemp\fP
.RS 4
Stabilește UID și GID ale rădăcinii sistemului de fișiere la UID și GID ale punctului de montare la prima sincronizare sau demontare, apoi șterge această opțiune. Ciudat...
.RE
.sp
\fBverbose\fP
.RS 4
Afișează un mesaj informativ pentru fiecare montare reușită.
.RE
.sp
\fBprefix=\fP\fIșir\fP
.RS 4
Prefixul utilizat înaintea numelui volumului, atunci când se urmărește o legătură.
.RE
.sp
\fBvolume=\fP\fIșir\fP
.RS 4
Prefixul (cu o lungime de cel mult 30 de caractere) utilizat înaintea lui „/” atunci când se urmează o legătură simbolică.
.RE
.sp
\fBreserved=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
(Valoarea implicită: 2.) Numărul de blocuri neutilizate la începutul dispozitivului.
.RE
.sp
\fBroot=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Indică în mod explicit locația blocului rădăcină.
.RE
.sp
\fBbs=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Precizează dimensiunea blocurilor. Valorile admise sunt 512, 1024, 2048, 4096.
.RE
.sp
\fBgrpquota\fP|\fBnoquota\fP|\fBquota\fP|\fBusrquota\fP
.RS 4
Aceste opțiuni sunt acceptate, dar ignorate. (Cu toate acestea, utilitarele de cote pot reacționa la astfel de șiruri de caractere din \fI/etc/fstab\fP).
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru Debugfs (depanarea sistemului de fișiere)"
.sp
Sistemul de fișiere debugfs este un pseudo\-sistem de fișiere, montat în mod tradițional pe \fI/sys/kernel/debug\fP. Începând cu versiunea 3.4 a nucleului, debugfs are următoarele opțiuni:
.sp
\fBuid=\fP\fIn\fP\fB, gid=\fP\fIn\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul punctului de montare.
.RE
.sp
\fBmode=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește modul (permisiunile) punctului de montare.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru Devpts"
.sp
Sistemul de fișiere devpts este un pseudo\-sistem de fișiere, montat în mod tradițional pe \fI/dev/pts\fP. Pentru a achiziționa un pseudoterminal, un proces deschide \fI/dev/ptmx\fP; numărul pseudoterminalului este apoi pus la dispoziția procesului, iar pseudoterminalul sclav poate fi accesat ca \fI/dev/pts/\fP<număr>.
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Aceasta stabilește proprietarul sau grupul de pseudoterminale nou create la valorile specificate. În cazul în care nu se specifică nimic, acestea vor fi setate la UID și GID ale procesului de creare. De exemplu, dacă există un grup tty cu GID 5, atunci \fBgid=5\fP va face ca pseudoterminalele nou create să aparțină grupului tty.
.RE
.sp
\fBmode=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește modul pseudoterminalelor nou create la valoarea specificată. Valoarea implicită este 0600. O valoare de \fBmode=620\fP și \fBgid=5\fP face ca „mesg y” să fie valoarea implicită pentru pseudoterminalele nou create.
.RE
.sp
\fBnewinstance\fP
.RS 4
Creează o instanță privată a sistemului de fișiere devpts, astfel încât indicii pseudoterminalelor alocate în această nouă instanță să fie independenți de indicii creați în alte instanțe ale devpts.
.sp
Toate montările de devpts fără această opțiune \fBnewinstance\fP au în comun același set de indici pseudoterminal (adică, modul tradițional). Fiecare montare de devpts cu opțiunea \fBnewinstance\fP are un set privat de indici pseudoterminal.
.sp
Această opțiune este utilizată în principal pentru a permite utilizarea containerelor în nucleul Linux. Este implementată în versiunile de kernel Linux începând cu 2.6.29. În plus, această opțiune de montare este valabilă numai dacă opțiunea \fBCONFIG_DEVPTS_MULTIPLE_INSTANCES\fP este activată în configurația nucleului.
.sp
Pentru a utiliza această opțiune în mod eficient, \fI/dev/ptmx\fP trebuie să fie o legătură simbolică către \fIpts/ptmx\fP. Pentru detalii, consultați \fIDocumentation/filesystems/devpts.txt\fP în arborele sursă al nucleului Linux.
.RE
.sp
\fBptmxmode=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește modul pentru noul nod de dispozitiv \fIptmx\fP în sistemul de fișiere devpts.
.sp
Cu suportul pentru mai multe instanțe de devpts (a se vedea opțiunea \fBnewinstance\fP de mai sus), fiecare instanță are un nod privat \fIptmx\fP în rădăcina sistemului de fișiere devpts (de obicei \fI/dev/pts/ptmx\fP).
.sp
Pentru compatibilitate cu versiunile mai vechi ale nucleului, modul implicit al noului nod \fIptmx\fP este 0000. \fBptmxmode=\fP\fIvaloare\fP specifică un mod mai util pentru nodul \fIptmx\fP și este foarte recomandat atunci când se specifică opțiunea \fBnewinstance\fP.
.sp
Această opțiune este implementată numai în versiunile nucleului Linux începând cu 2.6.29. În plus, această opțiune este valabilă numai dacă opțiunea \fBCONFIG_DEVPTS_MULTIPLE_INSTANCES\fP este activată în configurația nucleului.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru FAT"
.sp
(Notă: \fIfat\fP nu este un sistem de fișiere separat, ci o parte comună a sistemelor de fișiere \fImsdos\fP, \fIumsdos\fP și \fIvfat\fP.)
.sp
\fBblocksize=\fP{\fB512\fP|\fB1024\fP|\fB2048\fP}
.RS 4
Stabilește dimensiunea blocurilor (implicit 512). Această opțiune este învechită.
.RE
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul tuturor fișierelor. (Implicit: UID și GID ale procesului curent.)
.RE
.sp
\fBumask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește „umask” (masca de biți a permisiunilor care \fBnu\fP sunt prezente). Valoarea implicită este valoarea „umask” a procesului curent. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBdmask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește valoarea „umask” care se aplică numai directoarelor. Valoarea implicită este valoarea „umask” a procesului curent. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBfmask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește valoarea „umask” aplicată numai fișierelor obișnuite. Valoarea implicită este valoarea „umask” aprocesului curent. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBallow_utime=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Această opțiune controlează verificarea permisiunilor pentru mtime/atime.
.sp
\fB20\fP
.RS 4
Dacă procesul curent se află în grupul ID\-ului de grup al fișierului, puteți modifica data și ora (marcajul de timp).
.RE
.sp
\fB2\fP
.RS 4
Alți utilizatori pot modifica data și ora (marcajul de timp).
.RE
.RE
.sp
Valoarea implicită este stabilită de opțiunea „dmask”. (În cazul în care directorul este inscriptibil, este permisă și \fButime\fP(2). De exemplu: ~dmask & 022)
.sp
În mod normal, \fButime\fP(2) verifică dacă procesul curent este proprietarul fișierului sau dacă are capacitatea \fBCAP_FOWNER\fP. Dar sistemele de fișiere FAT nu au UID/GID pe disc, astfel încât verificarea normală este mult prea inflexibilă. Cu această opțiune o puteți relaxa.
.sp
\fBcheck=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Pot fi alese trei niveluri diferite de exigență:
.sp
\fBr\fP[\fBelaxed\fP]
.RS 4
Majusculele și minusculele sunt acceptate și echivalente, părțile lungi ale numelui sunt trunchiate (de exemplu, \fIverylongname.foobar\fP devine \fIverylong.foo\fP), spațiile de început și de sfârșit sunt acceptate în fiecare parte a numelui (nume și extensie).
.RE
.sp
\fBn\fP[\fBormal\fP]
.RS 4
Precum „relaxed”, dar sunt respinse multe caractere speciale (*, ?, <, spații etc.). Aceasta este valoarea implicită.
.RE
.sp
\fBs\fP[\fBtrict\fP]
.RS 4
Precum „normal”, dar sunt respinse numele care conțin părți lungi sau caractere speciale care sunt folosite uneori în Linux, dar care nu sunt acceptate de MS\-DOS (+, = etc.).
.RE
.RE
.sp
\fBcodepage=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește pagina de cod pentru conversia în caractere de nume scurte pe sistemele de fișiere FAT și VFAT. În mod implicit, se utilizează pagina de cod 437.
.RE
.sp
\fBconv=\fP\fImod\fP
.RS 4
Această opțiune este învechită și poate eșua sau să fie ignorată.
.RE
.sp
\fBcvf_format=\fP\fImodul\fP
.RS 4
Forțează controlorul să utilizeze modulul CVF (Compressed Volume File) cvf\fI_module\fP în loc de autodetecție. Dacă nucleul acceptă \fBkmod\fP, opțiunea \fBcvf_format=\fP\fIxxx\fP controlează, de asemenea, încărcarea la cerere a modulului CVF. Această opțiune este învechită.
.RE
.sp
\fBcvf_option=\fP\fIoptiune\fP
.RS 4
Opțiunea transmisă modulului CVF. Această opțiune este învechită.
.RE
.sp
\fBdebug\fP
.RS 4
Activează fanionul \fIdebug\fP. Vor fi afișate un șir de versiuni și o listă a parametrilor sistemului de fișiere (aceste date sunt afișate și în cazul în care parametrii par a fi inconsecvenți).
.RE
.sp
\fBdiscard\fP
.RS 4
Dacă este definită, determină emiterea de comenzi discard/TRIM către dispozitivul de blocuri atunci când blocurile sunt eliberate. Acest lucru este util pentru dispozitivele SSD și LUN\-urile cu alocare redusă/slabă.
.RE
.sp
\fBdos1xfloppy\fP
.RS 4
Dacă este definită, utilizează o configurație implicită de rezervă a blocului de parametri BIOS, determinată de dimensiunea dispozitivului de copii de rezervă. Acești parametri statici corespund valorilor implicite asumate de DOS 1.x pentru dischete și imagini de dischete de 160 kio, 180 kio, 320 kio și 360 kio.
.RE
.sp
\fBerrors=\fP{\fBpanic\fP|\fBcontinue\fP|\fBremount\-ro\fP}
.RS 4
Specifică comportamentul FAT în cazul erorilor critice: panică, continuă fără a face nimic sau remontează partiția în modul numai\-pentru\-citire ( comportamentul implicit).
.RE
.sp
\fBfat=\fP{\fB12\fP|\fB16\fP|\fB32\fP}
.RS 4
Specifică un FAT de 12, 16 sau 32 de biți. Acest lucru anulează rutina de detectare automată a tipului FAT. Folosiți cu prudență!
.RE
.sp
\fBiocharset=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Setul de caractere care trebuie utilizat pentru conversia între caracterele pe 8 biți și caracterele Unicode pe 16 biți. Valoarea implicită este iso8859\-1. Numele lungi ale fișierelor sunt stocate pe disc în format Unicode.
.RE
.sp
\fBnfs=\fP{\fBstale_rw\fP|\fBnostale_ro\fP}
.RS 4
Activați această opțiune numai dacă doriți să exportați sistemul de fișiere FAT prin NFS.
.sp
\fBstale_rw\fP: Această opțiune menține un index (cache) al nodurilor\-i de directoare care este utilizat de codul nfs pentru a îmbunătăți căutările. Operațiile complete cu fișiere (citire/scriere) prin NFS sunt acceptate, dar cu evacuarea cache\-ului la serverul NFS, acest lucru ar putea duce la erori \fBESTALE\fP false.
.sp
\fBnostale_ro\fP: Această opțiune se bazează pe numărul de nodului\-i și gestionarea fișierelor pe baza locației pe disc a unui fișier în intrarea de director FAT. Acest lucru garantează că \fBESTALE\fP nu va fi returnat după ce un fișier este evacuat din memoria cache a nodurilor\-i. Cu toate acestea, aceasta înseamnă că operațiile de redenumire, creare și eliminare a legăturilor ar putea face ca operatorii de fișiere care indicau anterior un fișier să indice un alt fișier, ceea ce ar putea cauza o eventuală corupție a datelor. Din acest motiv, această opțiune montează, de asemenea, sistemul de fișiere în regim numai\-pentru\-citire.
.sp
Pentru a menține compatibilitatea retroactivă, \fB\-o nfs\fP este, de asemenea, acceptată, fiind implicită la \fBstale_rw\fP.
.RE
.sp
\fBtz=UTC\fP
.RS 4
Această opțiune dezactivează conversia marcajelor de timp între ora locală (utilizată de Windows pe FAT) și UTC (pe care Linux o utilizează în mod intern). Acest lucru este deosebit de util atunci când se montează dispozitive (cum ar fi camerele digitale) care sunt configurate la UTC, pentru a evita capcanele timpului local.
.RE
.sp
\fBtime_offset=\fP\fIminute\fP
.RS 4
Stabilește decalajul pentru conversia marcajelor temporale de la ora locală utilizată de FAT la UTC. Adică, \fIminute\fP vor fi scăzute din fiecare marcaj de timp pentru a\-l converti în UTC utilizat intern de Linux. Acest lucru este util atunci când fusul orar definit în nucleu prin \fBsettimeofday\fP(2) nu este fusul orar utilizat de sistemul de fișiere. Rețineți că această opțiune tot nu oferă marcaje orare corecte în toate cazurile în prezența DST (ora de vară) \- marcajele orare într\-o configurație DST diferită vor fi decalate cu o oră.
.RE
.sp
\fBquiet\fP
.RS 4
Activează fanionul de \fIliniște\fP. Încercările de a executa chown sau chmod asupra fișierelor nu returnează erori, deși eșuează. Utilizați cu prudență!
.RE
.sp
\fBrodir\fP
.RS 4
FAT are atributul \fBATTR_RO\fP („read\-only”: numai\-pentru\-citire). În Windows, \fBatributul *ATTR_RO\fP al directorului va fi pur și simplu ignorat și este utilizat doar de aplicații ca indicator (de exemplu, este activat pentru dosarul personalizat).
.sp
Dacă doriți să utilizați \fBATTR_RO\fP ca indicator de numai\-citire chiar și pentru director, definiți această opțiune.
.RE
.sp
\fBshowexec\fP
.RS 4
Dacă este activată, biții de permisiune de execuție a fișierului vor fi permiși numai dacă partea de extensie a numelui este .EXE, .COM sau .BAT. Nu este activată în mod implicit.
.RE
.sp
\fBsys_immutable\fP
.RS 4
Dacă este activată, atributul \fBATTR_SYS\fP de pe FAT este tratat ca și fanionul \fBIMMUTABLE\fP pe Linux. Nu este activată în mod implicit.
.RE
.sp
\fBflush\fP
.RS 4
Dacă este activată, sistemul de fișiere va încerca să se descarce pe disc mai devreme decât în mod normal. Nu este activată în mod implicit.
.RE
.sp
\fBusefree\fP
.RS 4
Utilizează valoarea \fI„free clusters”: clusterelor libere\fP stocată în \fBFSINFO\fP. Aceasta va fi utilizată pentru a determina numărul de clustere libere fără a scana discul. Dar nu este utilizată în mod implicit, deoarece, în unele cazuri, Windows\-urile recente nu o actualizează corect. Dacă sunteți sigur că valoarea „free clusters” din \fBFSINFO\fP este corectă, prin această opțiune puteți evita scanarea discului.
.RE
.sp
\fBdots\fP, \fBnodots\fP, \fBdotsOK=\fP[\fByes\fP|\fBno\fP]
.RS 4
Diverse încercări greșite de a forța convențiile Unix sau DOS pe un sistem de fișiere FAT.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru HFS"
.sp
\fBcreator=\fP\fIcccc\fP\fB, type=\fP\fIcccc\fP
.RS 4
Stabilește valorile creator/tip așa cum sunt afișate de Finder (programul de căutare) MacOS utilizat pentru crearea de fișiere noi. Valori implicite: \*(Aq????\*(Aq.
.RE
.sp
\fBuid=\fP\fIn\fP\fB, gid=\fP\fIn\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul tuturor fișierelor. (Implicit: UID și GID ale procesului curent.)
.RE
.sp
\fBdir_umask=\fP\fIn\fP\fB, file_umask=\fP\fIn\fP\fB, umask=\fP\fIn\fP
.RS 4
Stabilește valoarea „umask” utilizată pentru toate directoarele, toate fișierele obișnuite sau toate fișierele și directoarele. Valoarea implicită este valoarea „umask” a procesului curent.
.RE
.sp
\fBsession=\fP\fIn\fP
.RS 4
Selectează sesiunea CDROM care urmează să fie montată. În mod implicit, această decizie este lăsată la latitudinea controlorului CDROM. Această opțiune nu va funcționa dacă dispozitivul de bază nu este un CDROM.
.RE
.sp
\fBpart=\fP\fIn\fP
.RS 4
Selectează partiția cu numărul n din dispozitiv. Are sens numai pentru CD\-ROM\-uri. În mod implicit, nu analizează deloc tabelul de partiții.
.RE
.sp
\fBquiet\fP
.RS 4
Nu se plânge de opțiunile de montare incorecte.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru HPFS"
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul și grupul tuturor fișierelor. (Implicit: UID și GID ale procesului curent.)
.RE
.sp
\fBumask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește „umask” (masca de biți a permisiunilor care \fBnu\fP sunt prezente). Valoarea implicită este valoarea „umask” a procesului curent. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBcase=\fP{\fBlower\fP|\fBasis\fP}
.RS 4
Convertește toate numele fișierelor în minuscule sau le lasă cum sunt. (Implicit: \fBcase=lower\fP.)
.RE
.sp
\fBconv=\fP\fImod\fP
.RS 4
Această opțiune este învechită și poate eșua sau poate fi ignorată.
.RE
.sp
\fBnocheck\fP
.RS 4
Nu întrerupe montarea în cazul în care anumite verificări de consistență eșuează.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru ISO9660"
.sp
ISO 9660 este un standard care descrie o structură de sistem de fișiere care urmează să fie utilizată pe CD\-ROM\-uri. (Acest tip de sistem de fișiere este întâlnit și pe unele DVD\-uri. A se vedea, de asemenea, sistemul de fișiere \fIudf\fP).
.sp
Numele de fișiere \fIiso9660\fP normale apar într\-un format 8.3 (adică restricții de tip DOS privind lungimea numelui de fișier) și, în plus, toate caracterele sunt scrise cu majuscule. De asemenea, nu există niciun câmp pentru proprietatea fișierelor, protecție, numărul de legături, prevederi pentru dispozitive de blocuri/caractere, etc.
.sp
Rock Ridge este o extensie a iso9660 care oferă toate aceste caracteristici de tip UNIX. Practic, există extensii la fiecare înregistrare de director care furnizează toate informațiile suplimentare, iar atunci când Rock Ridge este utilizat, sistemul de fișiere nu se poate distinge de un sistem de fișiere UNIX normal (cu excepția faptului că este numai pentru citire, desigur).
.sp
\fBnorock\fP
.RS 4
Dezactivează utilizarea extensiilor Rock Ridge, chiar dacă sunt disponibile. A se vedea \fBmap\fP.
.RE
.sp
\fBnojoliet\fP
.RS 4
Dezactivează utilizarea extensiilor Microsoft Joliet, chiar dacă sunt disponibile. A se vedea \fBmap\fP.
.RE
.sp
\fBcheck=\fP{\fBr\fP[\fBelaxed\fP]|\fBs\fP[\fBtrict\fP]}
.RS 4
Cu \fBcheck=relaxed\fP, un nume de fișier este mai întâi convertit în minuscule înainte de a efectua căutarea. Probabil că acest lucru are sens numai împreună cu \fBnorock\fP și \fBmap=normal\fP. (Implicit: \fBcheck=strict\fP.)
.RE
.sp
\fBuid=\fP\fIvaloare\fP și \fBgid=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Atribuie tuturor fișierelor din sistemul de fișiere ID\-ul de utilizator sau de grup indicat, eventual înlocuind informațiile găsite în extensiile Rock Ridge. (Implicit: \fBuid=0,gid=0\fP.)
.RE
.sp
\fBmap=\fP{\fBn\fP[\fBormal\fP]|\fBo\fP[\fBff\fP]|\fBa\fP[\fBcorn\fP]}
.RS 4
Pentru volumele care nu sunt Rock Ridge, transformarea normală a numelui face corespondența între majuscule și minuscule ASCII, elimină un „;1” și convertește „;” în „.”. Cu \fBmap=off\fP nu se face nicio conversie de nume. A se vedea \fBnorock\fP. (Implicit: \fBmap=normal\fP.) \fBmap=acorn\fP este la fel ca \fBmap=normal\fP, dar aplică și extensiile Acorn dacă sunt prezente.
.RE
.sp
\fBmode=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Pentru volumele care nu sunt Rock Ridge, se atribuie tuturor fișierelor modul indicat. (Implicit: permisiuni de citire și execuție pentru toată lumea.) Valorile modului octal necesită un 0 în față.
.RE
.sp
\fBunhide\fP
.RS 4
De asemenea, afișează fișierele ascunse și asociate. (Dacă fișierele obișnuite și fișierele asociate sau ascunse au aceleași nume de fișiere, este posibil ca fișierele obișnuite să devină inaccesibile).
.RE
.sp
\fBblock=\fP{\fB512\fP|\fB1024\fP|\fB2048\fP}
.RS 4
Stabilește dimensiunea blocului la valoarea indicată. (Valoarea implicită: \fBblock=1024\fP.)
.RE
.sp
\fBconv=\fP\fImod\fP
.RS 4
Această opțiune este învechită și poate eșua sau poate fi ignorată.
.RE
.sp
\fBcruft\fP
.RS 4
În cazul în care octetul de rang înalt al lungimii fișierului conține alte date nesolicitate, stabiliți această opțiune de montare pentru a ignora biții de rang înalt ai lungimii fișierului. Aceasta înseamnă că un fișier nu poate fi mai mare de 16 MB.
.RE
.sp
\fBsession=\fP\fIx\fP
.RS 4
Selectează numărul de sesiuni pe un CD multisesiune.
.RE
.sp
\fBsbsector=\fP\fIxxx\fP
.RS 4
Sesiunea începe din sectorul xxx.
.RE
.sp
Următoarele opțiuni sunt aceleași ca și pentru vfat, iar specificarea lor are sens doar atunci când se utilizează discuri codificate cu ajutorul extensiilor Joliet de la Microsoft.
.sp
\fBiocharset=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Set de caractere care trebuie utilizat pentru a converti caracterele Unicode pe 16 biți de pe CD în caractere pe 8 biți. Valoarea implicită este iso8859\-1.
.RE
.sp
\fButf8\fP
.RS 4
Convertește caracterele Unicode de 16 biți de pe CD în UTF\-8.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru JFS"
.sp
\fBiocharset=\fP\fInume\fP
.RS 4
Set de caractere care trebuie utilizat pentru conversia din Unicode în ASCII. Valoarea implicită este de a nu face nicio conversie. Utilizați \fBiocharset=utf8\fP pentru traduceri UTF8. Acest lucru necesită ca opțiunea \fBCONFIG_NLS_UTF8\fP să fie activată în fișierul \fI.config\fP al nucleului.
.RE
.sp
\fBresize=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Redimensionează volumul la blocuri de \fIvaloare\fP. JFS acceptă doar creșterea unui volum, nu și micșorarea acestuia. Această opțiune este valabilă numai în timpul unei remontări, atunci când volumul este montat în regim de citire\-scriere. Cuvântul cheie \fBresize\fP fără valoare va crește volumul la dimensiunea completă a partiției.
.RE
.sp
\fBnointegrity\fP
.RS 4
Nu se scrie în jurnal. Această opțiune este utilizată în principal pentru a permite o performanță mai mare la restaurarea unui volum de pe un suport de copie de rezervă. Integritatea volumului nu este garantată în cazul în care sistemul se încheie în mod anormal.
.RE
.sp
\fBintegrity\fP
.RS 4
Implicit. Introduce modificările metadatelor în jurnal. Utilizați această opțiune pentru a remonta un volum în care a fost specificată anterior opțiunea \fBnointegrity\fP pentru a restabili comportamentul normal.
.RE
.sp
\fBerrors=\fP{\fBcontinue\fP|\fBremount\-ro\fP|\fBpanic\fP}
.RS 4
Definește comportamentul în cazul în care se întâlnește o eroare. (Fie ignoră erorile și marchează sistemul de fișiere ca fiind eronat și continuă, fie remontează sistemul de fișiere doar\-pentru\-citire, fie intră în panică și oprește sistemul).
.RE
.sp
\fBnoquota\fP|\fBquota\fP|\fBusrquota\fP|\fBgrpquota\fP
.RS 4
Aceste opțiuni sunt acceptate, dar ignorate.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru MS\-DOS"
.sp
Consultați opțiunile de montare pentru FAT. În cazul în care sistemul de fișiere \fImsdos\fP detectează o inconsecvență, raportează o eroare și configurează sistemul de fișiere numai pentru citire. Sistemul de fișiere poate fi făcut din nou inscriptibil prin remontarea lui.
.SS "Opțiuni de montare pentru Ncpfs"
.sp
La fel ca \fInfs\fP, implementarea \fIncpfs\fP așteaptă un argument binar (o \fIstruct ncp_mount_data\fP) pentru apelul de sistem \fBmount\fP(2). Acest argument este construit de \fBncpmount\fP(8), iar versiunea actuală a \fBmount\fP (2.12) nu știe nimic despre ncpfs.
.SS "Opțiuni de montare pentru NTFS"
.sp
\fBiocharset=\fP\fInume\fP
.RS 4
Setul de caractere care trebuie utilizat la returnarea numelor de fișiere. Spre deosebire de VFAT, NTFS suprimă numele care conțin caractere neconvertibile. Depreciată.
.RE
.sp
\fBnls=\fP\fInume\fP
.RS 4
Nume nou pentru opțiunea numită anterior \fIiocharset\fP.
.RE
.sp
\fButf8\fP
.RS 4
Utilizează UTF\-8 pentru conversia numelor de fișiere.
.RE
.sp
\fBuni_xlate=\fP{\fB0\fP|\fB1\fP|\fB2\fP}
.RS 4
Pentru 0 (sau „no” sau „false”), nu se utilizează secvențe de evadare pentru caractere Unicode necunoscute. Pentru 1 (sau „yes” sau „true”) sau 2, utilizează secvențe de evacuare de 4 octeți în stil vfat care încep cu „:”. Aici 2 oferă o codificare little\-endian și 1 o codificare bigendian cu schimbare de octeți.
.RE
.sp
\fBposix=[0|1]\fP
.RS 4
Dacă este activată (posix=1), sistemul de fișiere face distincția între majuscule și minuscule. Numele de alias 8.3 sunt prezentate ca legături dure în loc să fie suprimate. Această opțiune este învechită.
.RE
.sp
\fBuid=\fP\fIvaluoar\fP, \fBgid=\fP\fIvaloare\fP și \fBumask=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește permisiunea de fișier pe sistemul de fișiere. Valoarea umask este exprimată în octal. În mod implicit, fișierele sunt deținute de root și nu pot fi citite de altcineva.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru suprapunere"
.sp
Începând cu Linux 3.18, pseudo\-sistemul de fișiere suprapus implementează o montare de uniune pentru alte sisteme de fișiere.
.sp
Un sistem de fișiere suprapus combină două sisteme de fișiere \- un sistem de fișiere \fBsuperior\fP și un sistem de fișiere \fBinferior\fP. Atunci când un nume există în ambele sisteme de fișiere, obiectul din sistemul de fișiere superior este vizibil, în timp ce obiectul din sistemul de fișiere inferior este fie ascuns, fie, în cazul directoarelor, fuzionat cu obiectul superior.
.sp
Sistemul de fișiere inferior poate fi orice sistem de fișiere acceptat de Linux și nu este necesar să fie inscriptibil. Sistemul de fișiere inferior poate fi chiar și un alt „overlayfs” sistem de fișiere suprapus. Sistemul de fișiere superior va fi în mod normal inscriptibil și, dacă este, trebuie să suporte crearea de atribute extinse trusted.* și trebuie să furnizeze un d_type valid în răspunsurile readdir, astfel încât NFS nu este potrivit.
.sp
O suprapunere de numai\-citire a două sisteme de fișiere de numai\-citire poate utiliza orice tip de sistem de fișiere. Opțiunile \fBlowerdir\fP și \fBupperdir\fP sunt combinate într\-un director fuzionat prin utilizarea:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mount \-t overlay\&  overlay\&  \(rs
  \-olowerdir=/lower,upperdir=/upper,workdir=/work\&  /merged
.fam
.fi
.if n .RE
.br
.RE
.ll
.sp
\fBlowerdir=\fP\fI_director\fP
.RS 4
Orice sistem de fișiere, nu este necesar să fie pe un sistem de fișiere inscriptibil.
.RE
.sp
\fBupperdir=\fP\fIdirector\fP
.RS 4
În mod normal, „upperdir” directorul superior se află pe un sistem de fișiere inscriptibil.
.RE
.sp
\fBworkdir=\fP\fIdirector\fP
.RS 4
„Workdir” directorul de lucru trebuie să fie un director gol pe același sistem de fișiere ca și „upperdir” directorul superior.
.RE
.sp
\fBuserxattr\fP
.RS 4
Utilizează „\fBuser.overlay.\fP” xattr în loc de „\fBtrusted.overlay.\fP”. Acest lucru este util pentru montarea neprivilegiată a sistemelor de fișiere suprapuse.
.RE
.sp
\fBredirect_dir=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP|\fBfollow\fP|\fBnofollow\fP}
.RS 4
Dacă funcția \fIredirect_dir\fP este activată, atunci directorul va fi copiat (dar nu și conținutul). Apoi, atributul extins „{\fBtrusted\fP|\fBuser\fP}.overlay.redirect” este configurat la ruta locației originale din rădăcina suprapunerii. În cele din urmă, directorul este mutat în noua locație.
.sp
\fBon\fP
.RS 4
Redirecționările sunt activate.
.RE
.sp
\fBoff\fP
.RS 4
Redirecționările nu sunt create și sunt urmate doar dacă caracteristica „redirect_always_follow” este activată în configurația nucleului/modulului.
.RE
.sp
\fBfollow\fP
.RS 4
Redirecționările nu sunt create, dar sunt urmate.
.RE
.sp
\fBnofollow\fP
.RS 4
Redirecționările nu sunt create și nu sunt urmate (echivalent cu „redirect_dir=off” dacă funcția „redirect_always_follow” nu este activată).
.RE
.RE
.sp
\fBindex=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP}
.RS 4
Indexul nodurilor\-i. Dacă această funcție este dezactivată și se copiază un fișier cu mai multe legături dure, atunci legătura se va „rupe”. Modificările nu vor fi propagate la alte nume care fac referire la același nod\-i.
.RE
.sp
\fBuuid=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP}
.RS 4
Poate fi utilizată pentru a înlocui UUID\-ul sistemului de fișiere subiacent în gestionarea fișierelor cu null și pentru a dezactiva efectiv verificările UUID. Acest lucru poate fi util în cazul în care discul de bază este copiat, iar UUID\-ul acestei copii este modificat. Acest lucru se aplică numai în cazul în care toate directoarele inferioare/superioare/de lucru se află pe același sistem de fișiere, în caz contrar se va reveni la comportamentul normal.
.RE
.sp
\fBnfs_export=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP}
.RS 4
În cazul în care sistemele de fișiere suportă exportul NFS și funcția „nfs_export” este activată, un sistem de fișiere suprapus poate fi exportat în NFS.
.sp
Cu caracteristica „nfs_export”, la copierea oricărui obiect inferior, se creează o intrare de index în directorul de index. Numele intrării de index este reprezentarea hexazecimală a gestionarului fișierului de origine al copierii. Pentru un obiect care nu este un director, intrarea de index este o legătură dură la nodul\-i superior. În cazul unui obiect de director, intrarea de index are un atribut extins „{\fBtrusted\fP|\fBuser\fP}.overlay.upper” cu un gestionar de fișier codificat al nodului\-i al directorului superior.
.sp
Atunci când se codifică un gestionar de fișier dintr\-un obiect de sistem de fișiere suprapus, se aplică următoarele reguli:
.RS 4
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Pentru un obiect care nu este superior, codifică un gestionar de fișier inferior din nodul\-i inferior
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Pentru un obiect indexat, codifică un gestionar de fișier inferior din originea copy_up
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Pentru un obiect pur superior și pentru un obiect superior neindexat existent, codifică un gestionar de fișier superior din nodul\-i superior
.RE
.RE
.sp
Gestionarul fișierului de suprapunere codificat include
.RS 4
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Antet care include informații despre tipul de rută (de exemplu: inferioară/superioară)
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
UUID al sistemului de fișiere subiacent
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Codificarea sistemului de fișiere subiacent al nodului\-i subiacent
.RE
.RE
.sp
Acest format de codificare este identic cu formatul de codificare al gestionarilor de fișiere care sunt stocate în atributul extins "{\fBtrusted\fP|\fBuser\fP}.overlay.origin". La decodificarea unui gestionar de fișier de suprapunere, se urmează următorii pași:
.RS 4
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Găsește stratul subiacent după UUID și informații despre tipul de rută.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Decodifică gestionarul de fișier al sistemului de fișiere subiacent în structura subiacentă.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Pentru un gestionar de fișier inferior, caută gestionarul din directorul index după nume.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
Dacă se găsește un „whiteout” (loc gol) în index, se returnează \fBESTALE\fP. Aceasta reprezintă un obiect de suprapunere care a fost șters după ce a fost codificat gestionarul său de fișier.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
În cazul în care nu este vorba de un director, creează o instanță a structurii de suprapunere deconectată din structura de subiacentă decodificată, tipul de rută și nodul\-i de index, dacă este găsit.
.RE
.sp
.RS 4
.ie n \{\
\h'-04'\(bu\h'+03'\c
.\}
.el \{\
.  sp -1
.  IP \(bu 2.3
.\}
În cazul unui director, se utilizează structura de bază decodificată conectată, tipul de rută și indicele pentru a căuta o structură de suprapunere conectată.
.RE
.RE
.sp
Decodificarea unui gestionar de fișier care nu este un director poate returna o structură deconectată. „copy_up” a acestei structuri deconectate va crea o intrare de index superior fără alias superior.
.sp
În cazul în care sistemul de fișiere suprapuse are mai multe niveluri inferioare, un director de nivel mediu poate avea o „redirecționare” către un director inferior. Deoarece „redirecționările” din stratul de mijloc nu sunt indexate, un gestionar de fișier inferior care a fost codificat din directorul de origine al „redirecționării” nu poate fi utilizat pentru a găsi directorul din stratul de mijloc sau superior. În mod similar, un gestionar de fișier inferior care a fost codificat dintr\-un descendent al directorului de origine a „redirecționării” nu poate fi utilizat pentru a reconstrui o rută de suprapunere conectată. Pentru a atenua cazurile de directoare care nu pot fi decodificate de la un gestionar de fișier inferior, aceste directoare sunt copiate în sus la codificare și codificate ca un gestionar de fișier superior. Pe un sistem de fișiere suprapuse fără strat superior, această atenuare nu poate fi utilizată. Exportul NFS în această configurație necesită dezactivarea redirecționării (de exemplu, „\fIredirect_dir=nofollow\fP”).
.sp
Sistemele de fișiere suprapuse nu acceptă gestionari de fișiere care nu pot fi conectați la directoare, astfel încât exportul cu configurația „\fIsubtree_check\fP exportfs” va cauza eșecuri în căutarea fișierelor prin NFS.
.sp
Atunci când este activată funcția de export NFS, toate intrările indexului de directoare sunt verificate în momentul montării pentru a verifica dacă gestionarii de fișiere superioare nu sunt expirați. În unele cazuri, această verificare poate provoca o supraîncărcare semnificativă.
.sp
Notă: opțiunile de montare \fIindex=off,nfs_export=on\fP sunt în conflict pentru o montare de tip citire\-scriere și vor genera o eroare.
.RE
.sp
\fBxino=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP|\fBauto\fP}
.RS 4
Caracteristica „xino” compune un identificator unic al obiectului din obiectul real st_ino și un indice fsid subiacent. Caracteristica „xino” utilizează pentru fsid biții cu număr mare de nod\-i, deoarece sistemele de fișiere subiacente utilizează rareori biții cu număr mare de nod\-i. În cazul în care numărul de nod\-i subiacent depășește numărul de biți „xino”, sistemul de fișiere suprapus va reveni la comportamentul non\-„xino” pentru acel nod\-i.
.sp
Pentru o descriere detaliată a efectului acestei opțiuni, vă rugăm să consultați \c
.URL "https://docs.kernel.org/filesystems/overlayfs.html" "" ""
.RE
.sp
\fBmetacopy=\fP{\fBon\fP|\fBoff\fP}
.RS 4
Atunci când este activată caracteristica de copiere numai a metadatelor, „overlayfs” sistemul de fișiere suprapus va copia numai metadatele (spre deosebire de întregul fișier), atunci când se efectuează o operație specifică metadatelor, cum ar fi chown/chmod. Fișierul complet va fi copiat ulterior, atunci când fișierul este deschis pentru operația WRITE.
.sp
Cu alte cuvinte, aceasta este o operație de copiere întârziată a datelor, iar datele sunt copiate în sus atunci când este necesar să se modifice efectiv datele.
.RE
.sp
\fBvolatile\fP
.RS 4
Nu este garantat faptul că montările volatile vor supraviețui unui accident. Se recomandă cu tărie utilizarea de montări volatile numai dacă datele scrise în suprapunere pot fi recreate fără eforturi semnificative.
.sp
Avantajul montării cu opțiunea „volatile” este că toate formele de apeluri de sincronizare către sistemul de fișiere superior sunt omise.
.sp
Pentru a evita un fals sentiment de siguranță, semantica syncfs (și fsync) a montărilor volatile este ușor diferită de cea a restului VFS. În cazul în care apare o eroare de scriere înapoi pe sistemul de fișiere din directorul superior după ce are loc o montare volatilă, toate funcțiile de sincronizare vor returna o eroare. Odată ce această condiție este atinsă, sistemul de fișiere nu își va reveni, iar fiecare apel de sincronizare ulterior va returna o eroare, chiar dacă directorul superior nu a înregistrat o nouă eroare de la ultimul apel de sincronizare.
.sp
Atunci când suprapunerea este montată cu opțiunea „volatile”, se creează directorul „$workdir/work/incompat/volatile”. În timpul următoarei montări, suprapunerea verifică dacă există acest director și refuză montarea dacă este prezent. Acesta este un indicator puternic care arată că utilizatorul ar trebui să renunțe la directoarele superior și de lucru și să creeze unele noi. În cazuri foarte limitate, în care utilizatorul știe că sistemul nu s\-a prăbușit și conținutul directorului superior este intact, directorul „volatile” poate fi eliminat.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru ReiserFS"
.sp
Reiserfs este un sistem de fișiere cu jurnalizare.
.sp
\fBconv\fP
.RS 4
Instruiește software\-ul reiserfs versiunea 3.6 să monteze un sistem de fișiere versiunea 3.5, utilizând formatul 3.6 pentru obiectele nou create. Acest sistem de fișiere nu va mai fi compatibil cu instrumentele reiserfs 3.5.
.RE
.sp
\fBhash=\fP{\fBrupasov\fP|\fBtea\fP|\fBr5\fP|\fBdetect\fP}
.RS 4
Alege ce funcție de calculare a sumelor de control va folosi reiserfs pentru a găsi fișierele din directoare.
.sp
\fBrupasov\fP
.RS 4
O funcție de calculare a sumelor de control inventată de Yury Yu. Rupasov. Este rapidă și păstrează localizarea, făcând corespondența între nume de fișiere apropiate lexicografic și valori de sume de control apropiate. Această opțiune nu ar trebui utilizată, deoarece determină o probabilitate mare de coliziuni a sumelor de control.
.RE
.sp
\fBtea\fP
.RS 4
O funcție Davis\-Meyer implementată de Jeremy Fitzhardinge. Folosește biți de permutare a sumei de control în nume. Obține un grad ridicat de aleatorie și, prin urmare, o probabilitate scăzută de coliziuni a sumelor de control, cu un anumit cost pentru CPU. Aceasta poate fi utilizată în cazul în care se înregistrează erori \fBEHASHCOLLISION\fP cu sumele de control produse de funcția „r5”.
.RE
.sp
\fBr5\fP
.RS 4
O versiune modificată a funcției de calculare a sumelor de control „rupasov”. Este utilizată în mod implicit și este cea mai bună alegere, cu excepția cazului în care sistemul de fișiere are directoare uriașe și modele neobișnuite de nume de fișiere.
.RE
.sp
\fBdetect\fP
.RS 4
Dă instrucțiuni lui \fBmount\fP să detecteze ce funcție de calculare a sumelor de control este utilizată prin examinarea sistemului de fișiere montat și să scrie aceste informații în super\-blocul reiserfs. Acest lucru este util numai la prima montare a unui sistem de fișiere în format vechi.
.RE
.RE
.sp
\fBhashed_relocation\fP
.RS 4
Ajustează alocatorul de blocuri. Acest lucru poate oferi îmbunătățiri de performanță în anumite situații.
.RE
.sp
\fBno_unhashed_relocation\fP
.RS 4
Ajustează alocatorul de blocuri. Acest lucru poate oferi îmbunătățiri de performanță în anumite situații.
.RE
.sp
\fBnoborder\fP
.RS 4
Dezactivează algoritmul de alocare a limitelor inventat de Yury Yu. Rupasov. Acest lucru poate oferi îmbunătățiri de performanță în anumite situații.
.RE
.sp
\fBnolog\fP
.RS 4
Dezactivează jurnalizarea. Acest lucru va oferi ușoare îmbunătățiri ale performanței în unele situații, cu prețul pierderii recuperării rapide a reiserfs în caz de accident. Chiar și cu această opțiune activată, reiserfs continuă să efectueze toate operațiunile de jurnalizare, cu excepția scrierilor efective în zona de jurnalizare. Punerea în aplicare a \fInolog\fP este o activitate în curs de desfășurare.
.RE
.sp
\fBnotail\fP
.RS 4
În mod implicit, reiserfs stochează fișiere mici și „cozi de fișiere” direct în arborele său. Acest lucru creează confuzie în cazul unor utilitare precum \fBlilo\fP(8). Această opțiune este utilizată pentru a dezactiva împachetarea fișierelor în arbore.
.RE
.sp
\fBreplayonly\fP
.RS 4
Repetă tranzacțiile care se află în jurnal, dar fără a monta efectiv sistemul de fișiere. Folosită în principal de \fIreiserfsck\fP.
.RE
.sp
\fBresize=\fP\fInumăr\fP
.RS 4
O opțiune de remontare care permite extinderea interactivă a partițiilor reiserfs. Îi indică lui reiserfs să presupună că dispozitivul are \fInumărul\fP de blocuri. Această opțiune este concepută pentru a fi utilizată cu dispozitive care se află sub gestionarea volumelor logice (LVM). Există un instrument special \fIresizer\fP care poate fi obținut de la \fI\c
.URL "ftp://ftp.namesys.com/pub/reiserfsprogs" "" "\fP."
.RE
.sp
\fBuser_xattr\fP
.RS 4
Activează atributele extinse ale utilizatorului. Consultați pagina de manual \fBattr\fP(1).
.RE
.sp
\fBacl\fP
.RS 4
Activează listele de control al accesului POSIX. Consultați pagina de manual \fBacl\fP(5).
.RE
.sp
\fBbarrier=none\fP / \fBbarrier=flush\fP
.RS 4
Aceasta dezactivează/activează utilizarea barierelor de scriere în codul de jurnalizare. \fBbarrier=none\fP dezactivează, \fBbarrier=flush\fP activează (implicit). Acest lucru necesită, de asemenea, o stivă In/Ieș care poate suporta bariere, iar dacă reiserfs primește o eroare la o scriere cu bariere, va dezactiva din nou barierele cu un avertisment. Barierele de scriere impun ordonarea corectă pe disc a comenzilor de jurnal, făcând zonele de prestocare a scrierii volatile pe disc sigure pentru utilizare, cu o anumită penalizare de performanță. Dacă discurile dumneavoastră sunt alimentate de la baterie într\-un fel sau altul, dezactivarea barierelor poate îmbunătăți în mod sigur performanța.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru UBIFS"
.sp
UBIFS este un sistem de fișiere flash care funcționează peste volumele UBI. Rețineți că \fBatime\fP nu este suportat și este întotdeauna dezactivat.
.sp
Numele dispozitivului poate fi specificat ca
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBubiX_Y\fP
.RS 4
Numărul dispozitivului UBI \fBX\fP, numărul volumului \fBY\fP
.RE
.sp
\fBubiY\fP
.RS 4
Numărul dispozitivului UBI \fB0\fP, numărul volumului \fBY\fP
.RE
.sp
\fBubiX:NUME\fP
.RS 4
Numărul dispozitivului UBI \fBX\fP, volum cu numele \fBNUME\fP
.RE
.sp
\fBubi:NUME\fP
.RS 4
Numărul dispozitivului UBI \fB0\fP, volum cu numele \fBNUME\fP
.RE
.br
.RE
.ll
.sp
Separatorul alternativ \fB!\fP poate fi utilizat în loc de \fB:\fP.
.sp
Sunt disponibile următoarele opțiuni de montare:
.sp
\fBbulk_read\fP
.RS 4
Activează citirea în masă. Citirea în avans a VFS este dezactivată deoarece încetinește sistemul de fișiere. Citirea în masă este o optimizare internă. Unele flash\-uri se pot citi mai repede dacă datele sunt citite deodată, mai degrabă decât la mai multe cereri de citire. De exemplu, OneNAND poate face citirea la încărcare „read\-while\-load” dacă citește mai mult de o pagină NAND.
.RE
.sp
\fBno_bulk_read\fP
.RS 4
Do not bulk\-read. This is the default.
.RE
.sp
\fBchk_data_crc\fP
.RS 4
Verifică suma de control CRC\-32 a datelor. Aceasta este valoarea implicită.
.RE
.sp
\fBno_chk_data_crc\fP
.RS 4
Nu verifică sumele de control CRC\-32 ale datelor. Cu această opțiune, sistemul de fișiere nu verifică suma de control CRC\-32 pentru date, dar o verifică pentru informațiile de indexare internă. Această opțiune afectează doar citirea, nu și scrierea. CRC\-32 se calculează întotdeauna la scrierea datelor.
.RE
.sp
\fBcompr=\fP{\fBnone\fP|\fBlzo\fP|\fBzlib\fP}
.RS 4
Selectează compresorul implicit care este utilizat atunci când se scriu fișiere noi. Este în continuare posibilă citirea fișierelor comprimate dacă sunt montate cu opțiunea \fBnone\fP.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru UDF"
.sp
UDF este sistemul de fișiere „Universal Disk Format” definit de OSTA, Optical Storage Technology Association, și este adesea utilizat pentru DVD\-ROM, adesea sub forma unui sistem de fișiere hibrid UDF/ISO\-9660. Cu toate acestea, este perfect utilizabil ca atare pe unități de disc, unități flash și alte dispozitive de tip bloc. A se vedea și \fIiso9660\fP.
.sp
\fBuid=\fP
.RS 4
Face ca toate fișierele din sistemul de fișiere să aparțină utilizatorului dat. Perechea „uid=forget” poate fi specificată independent de (sau, de obicei, în plus față de) uid=<utilizator> și are ca rezultat faptul că UDF nu stochează uid\-urile pe suport. De fapt, uid\-ul înregistrat este uid\-ul de depășire pe 32 de biți \-1, așa cum este definit de standardul UDF. Valoarea este dată fie ca <utilizator>, care este un nume de utilizator valid sau id\-ul de utilizator zecimal corespunzător, fie șirul special „forget”.
.RE
.sp
\fBgid=\fP
.RS 4
Face ca toate fișierele din sistemul de fișiere să aparțină grupului dat. Perechea „gid=forget” poate fi specificată independent de (sau, de obicei, în plus față de) gid=<grup> și are ca rezultat faptul că UDF nu stochează gid\-urile pe suport. De fapt, gid\-ul înregistrat este gid\-ul de depășire pe 32 de biți gid \-1, așa cum este definit de standardul UDF. Valoarea este dată fie ca <grup>, care este un nume de grup valid sau id\-ul de grup zecimal corespunzător, fie șirul special „forget”.
.RE
.sp
\fBumask=\fP
.RS 4
Maschează permisiunile date din toate nodurile\-i citite din sistemul de fișiere. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBmode=\fP
.RS 4
Dacă este stabilit \fBmode=\fP, permisiunile tuturor nodurilor\-i care nu sunt directoare și care sunt citite din sistemul de fișiere vor fi stabilite la modul dat. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBdmode=\fP
.RS 4
Dacă este stabilit \fBdmode=\fP, permisiunile tuturor nodurilor\-i de directoare citite din sistemul de fișiere vor fi stabilite în funcție de valoarea „dmode” dată. Valoarea este dată în octal.
.RE
.sp
\fBbs=\fP
.RS 4
Stabilește dimensiunea blocului. Valoarea implicită înainte de versiunea 2.6.30 a nucleului era 2048. Începând cu versiunea 2.6.30 și înainte de versiunea 4.11, aceasta a fost dimensiunea blocului dispozitivului logic cu revenire la 2048. Începând cu versiunea 4.11, este dimensiunea blocului logic cu revenire la orice dimensiune de bloc validă între dimensiunea blocului dispozitivului logic și 4096.
.sp
Pentru alte detalii, consultați pagina de manual \fBmkudffs\fP(8) 2.0+, vedeți secțiunile \fBCOMPATIBILITY\fP și \fBBLOCK SIZE\fP.
.RE
.sp
\fBunhide\fP
.RS 4
Afișează fișiere altfel ascunse.
.RE
.sp
\fBundelete\fP
.RS 4
Afișează fișierele șterse în liste.
.RE
.sp
\fBadinicb\fP
.RS 4
Încorporează datele în nodul\-i. (implicit)
.RE
.sp
\fBnoadinicb\fP
.RS 4
Nu încorporează datele în nodul\-i.
.RE
.sp
\fBshortad\fP
.RS 4
Utilizează descriptori de adrese UDF scurte.
.RE
.sp
\fBlongad\fP
.RS 4
Utilizează descriptori de adrese UDF lungi. (implicit)
.RE
.sp
\fBnostrict\fP
.RS 4
Dezactivează conformarea strictă.
.RE
.sp
\fBiocharset=\fP
.RS 4
Stabilește setul de caractere NLS. Aceasta necesită un nucleu compilat cu opțiunea \fBCONFIG_UDF_NLS\fP.
.RE
.sp
\fButf8\fP
.RS 4
Stabilește setul de caractere UTF\-8.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru depanare și recuperare în caz de dezastru"
.sp
\fBnovrs\fP
.RS 4
Ignoră Secvența de recunoaștere a volumului și încearcă să monteze oricum.
.RE
.sp
\fBsession=\fP
.RS 4
Selectează numărul sesiunii pentru suporturile optice înregistrate în mai multe sesiuni. („default= last”; implicit= ultima sesiune)
.RE
.sp
\fBanchor=\fP
.RS 4
Substituie locația standard a ancorei. (implicit= 256)
.RE
.sp
\fBlastblock=\fP
.RS 4
Stabilește ultimul bloc al sistemului de fișiere.
.RE
.SS "Opțiuni de montare istorice neutilizate care pot fi întâlnite și care ar trebui eliminate"
.sp
\fBuid=ignore\fP
.RS 4
Ignorată, utilizați în schimb uid=<utilizator>.
.RE
.sp
\fBgid=ignore\fP
.RS 4
Ignorată, utilizați în schimb gid=<grup>.
.RE
.sp
\fBvolume=\fP
.RS 4
Neimplementată și ignorată.
.RE
.sp
\fBpartition=\fP
.RS 4
Neimplementată și ignorată.
.RE
.sp
\fBfileset=\fP
.RS 4
Neimplementată și ignorată.
.RE
.sp
\fBrootdir=\fP
.RS 4
Neimplementată și ignorată.
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru UFS"
.sp
\fBufstype=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
UFS este un sistem de fișiere utilizat pe scară largă în diferite sisteme de operare. Problema constă în diferențele dintre implementări. Caracteristicile unor implementări sunt nedocumentate, astfel încât este greu de recunoscut automat tipul de UFS. De aceea, utilizatorul trebuie să specifice tipul de ufs prin opțiunea „mount”. Valorile posibile sunt:
.sp
\fBold\fP
.RS 4
Vechiul format al ufs, acesta este cel implicit, numai pentru citire. (Nu uitați să dați opțiunea \fB\-r\fP.)
.RE
.sp
\fB44bsd\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de un sistem de tip BSD (NetBSD, FreeBSD, OpenBSD).
.RE
.sp
\fBufs2\fP
.RS 4
Utilizat în FreeBSD 5.x, acceptat ca fiind de citire\-scriere.
.RE
.sp
\fB5xbsd\fP
.RS 4
Sinonim pentru ufs2.
.RE
.sp
\fBsun\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de SunOS sau Solaris pe Sparc.
.RE
.sp
\fBsunx86\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de Solaris pe x86.
.RE
.sp
\fBhp\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de HP\-UX, numai\-pentru\-citire.
.RE
.sp
\fBnextstep\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de NeXTStep (pe stația NeXT) (în prezent numai\-pentru\-citire).
.RE
.sp
\fBnextstep\-cd\fP
.RS 4
Pentru CDROM\-urile NextStep (block_size == 2048), numai\-pentru\-citire.
.RE
.sp
\fBopenstep\fP
.RS 4
Pentru sistemele de fișiere create de OpenStep (în prezent numai\-pentru\-citire). Același tip de sistem de fișiere este utilizat și de macOS.
.RE
.RE
.sp
\fBonerror=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Stabilește comportamentul în caz de eroare:
.sp
\fBpanic\fP
.RS 4
În cazul în care se întâlnește o eroare, provoacă o panică a nucleului.
.RE
.sp
[\fBlock\fP|\fBumount\fP|\fBrepair\fP]
.RS 4
Aceste opțiuni de montare nu fac nimic deocamdată; atunci când se întâlnește o eroare, este afișat doar un mesaj de consolă.
.RE
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru UMSDOS"
.sp
Consultați opțiunile de montare pentru msdos. Opțiunea \fBdotsOK\fP este eliminată în mod explicit de \fIumsdos\fP.
.SS "Opțiuni de montare pentru VFAT"
.sp
În primul rând, opțiunile de montare pentru \fIfat\fP sunt recunoscute. Opțiunea \fBdotsOK\fP este eliminată în mod explicit de \fIvfat\fP. În plus, există
.sp
\fBuni_xlate\fP
.RS 4
Convertește caracterele Unicode negestionate în secvențe speciale de evadare. Acest lucru vă permite să faceți copii de rezervă și să restaurați nume de fișiere create cu orice caractere Unicode. Fără această opțiune, se utilizează un „?” atunci când nu este posibilă conversia. Caracterul de evadare este „:”, deoarece altfel nu este valabil în sistemul de fișiere vfat. Secvența de evadare care se utilizează, unde u este caracterul Unicode, este: „:”, (u & 0x3f), ((u>>6) & 0x3f), (u>>12).
.RE
.sp
\fBposix\fP
.RS 4
Permite două fișiere cu nume care diferă doar prin majuscule și minuscule. Această opțiune este depășită.
.RE
.sp
\fBnonumtail\fP
.RS 4
Încearcă mai întâi să creeze un nume scurt fără număr de secvență, înainte de a încerca \fInume~num.ext\fP.
.RE
.sp
\fButf8\fP
.RS 4
UTF8 este codificarea pe 8 biți a Unicode, sigură pentru sistemul de fișiere, care este utilizată de consolă. Aceasta poate fi activată pentru sistemul de fișiere cu această opțiune sau dezactivată cu utf8=0, utf8=no sau utf8=false. Dacă se stabilește \fIuni_xlate\fP, UTF8 este dezactivat.
.RE
.sp
\fBshortname=\fP\fImod\fP
.RS 4
Definește comportamentul pentru crearea și afișarea numelor de fișiere care se încadrează în 8.3 caractere. Dacă există un nume lung pentru un fișier, acesta va fi întotdeauna preferat pentru afișare. Există patru \fImoduri\fP:
.sp
\fBlower\fP
.RS 4
Forțează numele scurt să fie scris cu minuscule la afișare; stochează un nume lung atunci când numele scurt nu este scris cu majuscule.
.RE
.sp
\fBwin95\fP
.RS 4
Forțează numele scurt în majuscule la afișare; stochează un nume lung atunci când numele scurt nu este tot cu majuscule.
.RE
.sp
\fBwinnt\fP
.RS 4
Afișează numele scurt așa cum este; stochează un nume lung atunci când numele scurt nu este format numai din litere minuscule sau majuscule.
.RE
.sp
\fBmixed\fP
.RS 4
Afișează numele scurt așa cum este; stochează un nume lung atunci când numele scurt nu este format numai din majuscule. Acest mod este cel implicit începând cu Linux 2.6.32.
.RE
.RE
.SS "Opțiuni de montare pentru Usbfs"
.sp
\fBdevuid=\fP\fIuid\fP și \fBdevgid=\fP\fIgid\fP și \fBdevmode=\fP\fImod\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul, grupul și modul fișierelor de dispozitiv din sistemul de fișiere usbfs (implicit: uid=gid=0, mode=0644). Modul este dat în octal.
.RE
.sp
\fBbusuid=\fP\fIuid\fP și \fBbusgid=\fP\fIgid\fP și \fBbusmode=\fP\fImod\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul, grupul și modul directoarelor de bus din sistemul de fișiere usbfs (implicit: uid=gid=0, mode=0555). Modul este dat în octal.
.RE
.sp
\fBlistuid=\fP\fIuid\fP și \fBlistgid=\fP\fIgid\fP și \fBlistmode=\fP\fImod\fP
.RS 4
Stabilește proprietarul, grupul și modul de acces pentru fișierul \fIdevices\fP (implicit: uid=gid=0, mode=0444). Modul este dat în octal.
.RE
.SH "SUPORT PENTRU DM\-VERITY"
.sp
Ținta verity a „device\-mapper” oferă o verificare transparentă a integrității dispozitivelor de blocuri, numai pentru citire, utilizând API\-ul criptografic al nucleului. Comanda \fBmount\fP poate deschide dispozitivul dm\-verity și poate efectua verificarea integrității înainte ca sistemul de fișiere al dispozitivului să fie montat. Necesită libcryptsetup cu în libmount (opțional prin \fBdlopen\fP(3)). Dacă libcryptsetup suportă extragerea sumei de control (hash) rădăcină al unui dispozitiv deja montat, dispozitivele existente vor fi reutilizate automat în caz de potrivire. Opțiuni de montare pentru dm\-verity:
.sp
\fBverity.hashdevice=\fP\fIruta\fP
.RS 4
Ruta către dispozitivul arborelui de sume de control (hash) asociat volumului sursă care trebuie transmis către dm\-verity.
.RE
.sp
\fBverity.roothash=\fP\fIhex\fP
.RS 4
Suma de control (hash) codificată în hexazecimal al rădăcinii din \fIverity.hashdevice\fP. Se exclude reciproc cu \fIverity.roothashfile.\fP
.RE
.sp
\fBverity.roothashfile=\fP\fIruta\fP
.RS 4
Ruta către fișierul care conține suma de control (hash)l codificată în hexazecimal a rădăcinii lui \fIverity.hashdevice.\fP Se exclude reciproc cu \fIverity.roothash.\fP
.RE
.sp
\fBverity.hashoffset=\fP\fIpoziția\fP
.RS 4
Dacă dispozitivul arborelui sumelor de control (hash) este încorporat în volumul sursă, \fIpoziția\fP (implicit: 0) este utilizată de dm\-verity pentru a ajunge la arbore.
.RE
.sp
\fBverity.fecdevice=\fP\fIruta\fP
.RS 4
Ruta către dispozitivul FEC (Forward Error Correction) asociat volumului sursă care trebuie transmis către dm\-verity. Opțional. Necesită un nucleu construit cu opțiunea \fBCONFIG_DM_VERITY_FEC\fP activată.
.RE
.sp
\fBverity.fecoffset=\fP\fIpoziția\fP
.RS 4
În cazul în care dispozitivul FEC este încorporat în volumul sursă, dm\-verity utilizează \fIpoziția\fP (implicit: 0) pentru a ajunge la zona FEC. Opțional.
.RE
.sp
\fBverity.fecroots=\fP\fIvaloare\fP
.RS 4
Octeți de paritate pentru FEC (implicit: 2). Opțional.
.RE
.sp
\fBverity.roothashsig=\fP\fIruta\fP
.RS 4
Ruta către semnătura \fBpkcs7\fP(1ssl) a șirului hexazecimal de sumă de control (hash) rădăcină. Necesită crypt_activate_by_signed_key() din cryptsetup și un nucleu construit cu opțiunea \fBCONFIG_DM_VERITY_VERIFY_ROOTHASH_SIG\fP. Pentru reutilizarea dispozitivelor, semnăturile trebuie să fie utilizate fie de toate montările unui dispozitiv, fie de niciuna. Opțional.
.RE
.sp
\fBverity.oncorruption=\fP\fIignore\fP|\fIrestart\fP|\fIpanic\fP
.RS 4
Indică nucleului să ignore, să repornească sau să intre în panică atunci când este detectată o corupție. În mod implicit, operația de In/Ieș eșuează pur și simplu. Necesită Linux 4.1 sau o versiune mai nouă și libcrypsetup 2.3.4 sau o versiune mai nouă. Opțional.
.RE
.sp
Compatibil începând cu util\-linux v2.35.
.sp
De exemplu, comenzile:
.sp
.if n .RS 4
.nf
.fam C
mksquashfs /etc /tmp/etc.raw
veritysetup format /tmp/etc.raw /tmp/etc.verity \-\-root\-hash\-file=/tmp/etc.roothash
openssl smime \-sign \-in /tmp/etc.roothash \-nocerts \-inkey private.key \(rs
\-signer private.crt \-noattr \-binary \-outform der \-out /tmp/etc.roothash.p7s
mount \-o verity.hashdevice=/tmp/etc.verity,verity.roothashfile=/tmp/etc.roothash,\(rs
verity.roothashsig=/tmp/etc.roothash.p7s /tmp/etc.raw /mnt
.fam
.fi
.if n .RE
.sp
creează imaginea squashfs din directorul \fI/etc\fP, verifică dispozitivul sumelor de control (hash) și montează imaginea sistemului de fișiere verificat pe \fI/mnt\fP. În cazul în care se utilizează roothashsig, nucleul va verifica dacă suma de control a rădăcinii este semnată de o cheie din inelul de chei al nucleului.
.SH "SUPORT PENTRU DISPOZITIVE DE BUCLĂ"
.sp
Un alt tip posibil este o montare prin intermediul dispozitivului de buclă. De exemplu, comanda
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount /tmp/disk.img /mnt \-t vfat \-o loop=/dev/loop3\fP
.br
.RE
.ll
.sp
va configura dispozitivul de buclă \fI/dev/loop3\fP pentru a corespunde fișierului \fI/tmp/disk.img\fP, iar apoi va monta acest dispozitiv pe \fI/mnt\fP.
.sp
Dacă nu este menționat nici un dispozitiv de buclă explicit (ci doar o opțiune \*(Aq\fB\-o loop\fP\*(Aq), atunci \fBmount\fP va încerca să găsească un dispozitiv de buclă nefolosit și îl va folosi, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount /tmp/disk.img /mnt \-o loop\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Comanda \fBmount\fP creează \fBautomat\fP un dispozitiv de buclă dintr\-un fișier obișnuit dacă nu este specificat un tip de sistem de fișiere sau dacă sistemul de fișiere este cunoscut pentru libblkid, de exemplu:
.RS 3
.ll -.6i
.sp
\fBmount /tmp/disk.img /mnt\fP
.sp
\fBmount \-t ext4 /tmp/disk.img /mnt\fP
.br
.RE
.ll
.sp
Acest tip de montare cunoaște trei opțiuni, și anume \fBloop\fP, \fBoffset\fP și \fBsizelimit\fP, care sunt de fapt opțiuni pentru \fBlosetup\fP(8). (Aceste opțiuni pot fi utilizate în plus față de cele specifice tipului de sistem de fișiere).
.sp
Începând cu Linux 2.6.25 este acceptată autodistrugerea automată a dispozitivelor de buclă, ceea ce înseamnă că orice dispozitiv de buclă alocat de \fBmount\fP va fi eliberat de \fBumount\fP independent de \fI/etc/mtab\fP.
.sp
Puteți, de asemenea, să eliberați manual un dispozitiv în buclă, utilizând \fBlosetup \-d\fP sau \fBumount \-d\fP.
.sp
Începând cu util\-linux v2.29, \fBmount\fP reutilizează dispozitivul de buclă în loc să inițializeze un nou dispozitiv dacă același fișier de suport este deja utilizat pentru un alt dispozitiv de buclă cu aceleași valori de poziție și limită de dimensiune. Acest lucru este necesar pentru a evita o corupție a sistemului de fișiere.
.SH "STARE DE IEȘIRE"
.sp
\fBmount\fP are următoarele valori ale stării de ieșire (biții pot fi combinați prin OR):
.sp
\fB0\fP
.RS 4
succes
.RE
.sp
\fB1\fP
.RS 4
invocare sau permisiuni incorecte
.RE
.sp
\fB2\fP
.RS 4
eroare de sistem (lipsă de memorie, nu se poate crea o bifurcare, nu mai există dispozitive de buclă)
.RE
.sp
\fB4\fP
.RS 4
eroare \fBmount\fP internă
.RE
.sp
\fB8\fP
.RS 4
întrerupere a utilizatorului
.RE
.sp
\fB16\fP
.RS 4
probleme la scrierea sau blocarea \fI/etc/mtab\fP
.RE
.sp
\fB32\fP
.RS 4
montare eșuată
.RE
.sp
\fB64\fP
.RS 4
unele montări au reușit
.sp
Comanda \fBmount \-a\fP returnează 0 (toate au reușit), 32 (toate au eșuat) sau 64 (unele au eșuat, altele au reușit).
.RE
.sp
\fB126\fP
.RS 4
nu s\-a putut să se execute asistentul de montare extern /sbin/mount.<tip> (de la util\-linux v2.41)
.RE
.SH "ASISTENȚI EXTERNI"
.sp
Sintaxa asistenților externi de montare este:
.sp
\fB/sbin/mount.\fP\fIsufix\fP \fIspec dir\fP [\fB\-sfnv\fP] [\fB\-N\fP \fIspațiu\-nume\fP] [\fB\-o\fP \fIopțiuni\fP] [\fB\-t\fP \fItip\fP\fB.\fP\fIsubtip\fP]
.sp
unde \fIsufix\fP este tipul sistemului de fișiere, iar opțiunile \fB\-sfnvoN\fP au același înțeles ca și opțiunile normale de montare. Opțiunea \fB\-t\fP este utilizată pentru sistemele de fișiere cu suport pentru subtipuri (de exemplu \fB/sbin/mount.fuse \-t fuse.sshfs\fP).
.sp
Comanda \fBmount\fP nu pasează opțiunile de montare \fBunbindable\fP, \fBrunbindable\fP, \fBprivate\fP, \fBrprivate\fP, \fBslave\fP, \fBrslave\fP, \fBshared\fP, \fBrshared\fP, \fBauto\fP, \fBnoauto\fP, \fBcomment\fP, \fBx\-\fP*, \fBloop\fP, \fBoffset\fP și \fBsizelimit\fP către asistenții mount. <sufix>. Toate celelalte opțiuni sunt utilizate într\-o listă separată prin virgule ca argument pentru opțiunea \fB\-o\fP.
.sp
Valoarea stării de ieșire a asistentului este returnată ca stare de ieșire a programului \fBmount\fP(8). Valoarea 126 este atribuită dacă programul asistentului «mount» este găsit, dar execl() a eșuat.
.SH "MEDIU"
.sp
\fBLIBMOUNT_FORCE_MOUNT2\fP={always|never|auto}
.RS 4
forțează utilizarea apelului de sistem clasic \fBmount\fP(2) (necesită suport pentru noua API de montare bazată pe descriptori de fișiere). Valoarea implicită este \fBauto\fP; în acest caz, libmount încearcă să fie inteligent și să utilizeze \fBmount\fP(2) clasic numai pentru probleme bine cunoscute. Dacă noua API de montare nu este disponibilă, libmount poate utiliza în continuare \fBmount\fP(2) clasic, deși LIBMOUNT_FORCE_MOUNT2 este stabilită la \fBnever\fP.
.RE
.sp
\fBLIBMOUNT_FSTAB\fP=<ruta>
.RS 4
suprascrie locația implicită a fișierului \fIfstab\fP (ignorată pentru suid)
.RE
.sp
\fBLIBMOUNT_DEBUG\fP=all
.RS 4
activează ieșirea de depanare a libmount
.RE
.sp
\fBLIBBLKID_DEBUG\fP=all
.RS 4
activează ieșirea de depanare a libblkid
.RE
.sp
\fBLOOPDEV_DEBUG\fP=all
.RS 4
activează ieșirea de depanare a configurației dispozitivului de buclă
.RE
.SH "FIȘIERE"
.sp
Consultați de asemenea „\fBFișierele /etc/fstab, /etc/mtab și /proc/mounts\fP” din secțiunea de mai sus.
.sp
\fI/etc/fstab\fP
.RS 4
tabelul sistemului de fișiere
.RE
.sp
\fI/run/mount\fP
.RS 4
directorul privat de execuție libmount
.RE
.sp
\fI/etc/mtab\fP
.RS 4
tabelul cu sistemele de fișiere montate sau legătura simbolică către \fI/proc/mounts\fP
.RE
.sp
\fI/etc/mtab~\fP
.RS 4
fișier de blocare (nefolosit pe sistemele cu legătură simbolică \fImtab\fP)
.RE
.sp
\fI/etc/mtab.tmp\fP
.RS 4
fișier temporar (nefolosit pe sistemele cu legătură simbolică \fImtab\fP)
.RE
.sp
\fI/etc/filesystems\fP
.RS 4
o listă de tipuri de sisteme de fișiere care trebuie încercate
.RE
.SH "ISTORIC"
.sp
Comanda \fBmount\fP a apărut în versiunea 5 AT&T UNIX.
.SH "ERORI"
.sp
Este posibil ca un sistem de fișiere corupt să provoace o defecțiune.
.sp
Unele sisteme de fișiere Linux nu acceptă \fB\-o sync\fP și \fB\-o dirsync\fP (sistemele de fișiere ext2, ext3, ext4, fat și vfat acceptă actualizări sincrone (a la BSD) atunci când sunt montate cu opțiunea \fBsync\fP).
.sp
Este posibil ca \fB\-o remount\fP să nu poată modifica parametrii de montare (de exemplu, toți parametrii specifici \fIext2fs\fP, cu excepția \fBsb\fP, pot fi modificați cu o remontare, dar nu puteți modifica \fBgid\fP sau \fBumask\fP pentru \fIfatfs\fP).
.sp
Este posibil ca fișierele \fI/etc/mtab\fP și \fI/proc/mounts\fP să nu se potrivească pe sistemele cu un fișier \fImtab\fP obișnuit. Primul fișier se bazează doar pe opțiunile comenzii \fBmount\fP, dar conținutul celui de\-al doilea fișier depinde și de nucleu și de alte configurații (de exemplu, pe un server NFS la distanță \- în anumite cazuri, comanda \fBmount\fP poate raporta informații nesigure despre un punct de montare NFS, iar fișierul \fI/proc/mount\fP conține de obicei informații mai fiabile). Acesta este un alt motiv pentru a înlocui fișierul \fImtab\fP cu o legătură simbolică către fișierul \fI/proc/mounts\fP.
.sp
Verificarea fișierelor de pe sistemele de fișiere NFS la care se face referire prin descriptori de fișiere (de exemplu, familiile de funcții \fBfcntl\fP și \fBioctl\fP) poate duce la rezultate incoerente din cauza lipsei unei verificări a consistenței în nucleu, chiar dacă se utilizează opțiunea de montare \fBnoac\fP.
.sp
Opțiunea \fBloop\fP cu opțiunile \fBoffset\fP sau \fBsizelimit\fP utilizate poate eșua atunci când se utilizează nuclee mai vechi, dacă comanda \fBmount\fP nu poate confirma că dimensiunea dispozitivului de bloc a fost configurată conform solicitării. Această situație poate fi rezolvată prin utilizarea manuală a comenzii \fBlosetup\fP(8) înainte de a apela \fBmount\fP cu dispozitivul de buclă configurat.
.SH "AUTORI"
.sp
.MTO "kzak\(atredhat.com" "Karel Zak" ""
.SH "CONSULTAȚI ȘI"
.sp
\fBmount\fP(2), \fBumount\fP(2), \fBfilesystems\fP(5), \fBfstab\fP(5), \fBnfs\fP(5), \fBxfs\fP(5), \fBmount_namespaces\fP(7), \fBxattr\fP(7), \fBe2label\fP(8), \fBfindmnt\fP(8), \fBlosetup\fP(8), \fBlsblk\fP(8), \fBmke2fs\fP(8), \fBmountd\fP(8), \fBnfsd\fP(8), \fBswapon\fP(8), \fBtune2fs\fP(8), \fBumount\fP(8), \fBxfs_admin\fP(8)
.SH "RAPORTAREA ERORILOR"
.sp
Pentru rapoarte de eroare, folosiți \c
.URL "https://github.com/util\-linux/util\-linux/issues" "sistemul de urmărire al erorilor" "."
.SH "DISPONIBILITATE"
.sp
Comanda \fBmount\fP face parte din pachetul util\-linux care poate fi descărcat de la \c
.URL "https://www.kernel.org/pub/linux/utils/util\-linux/" "Linux Kernel Archive" "."