boot(7)                Miscellaneous Information Manual                boot(7)

NUME
       boot - procesul de pornire a sistemului bazat pe UNIX System V Release
       4

DESCRIERE
       Procesul de pornire (sau ,,secven<?>a de pornire") variaza in detalii
       de la un sistem la altul, dar poate fi impar<?>it in linii mari in faze
       controlate de urmatoarele componente:

       (1)  hardware

       (2)  incarcator de sistem de operare (OS)

       (3)  nucleu

       (4)  proces in spa<?>iul utilizatorului root (init <?>i inittab)

       (5)  scripturi de pornire

       Fiecare dintre acestea este descris mai jos in detaliu.

   Hardware
       Dupa pornirea sau reini<?>ializarea de la buton, controlul este acordat
       unui program stocat in memoria numai pentru citire (in mod normal
       PROM); din motive istorice legate de calculatorul personal, acest
       program este adesea numit ,,BIOS".

       Acest program efectueaza in mod normal un autotest de baza al ma<?>inii
       <?>i acceseaza memoria nevolatila pentru a citi al<?>i parametri.
       Aceasta memorie din PC este o memorie CMOS alimentata de baterie, a<?>a
       ca majoritatea oamenilor se refera la ea ca fiind ,,CMOS"; in afara
       lumii PC-urilor, ea este numita de obicei ,,NVRAM" (RAM nevolatila).

       Parametrii stoca<?>i in NVRAM variaza de la un sistem la altul, dar,
       cel pu<?>in, ar trebui sa precizeze ce dispozitiv poate furniza un
       incarcator de sistem de operare sau, cel pu<?>in, ce dispozitive pot fi
       verificate pentru unul; un astfel de dispozitiv este cunoscut sub
       numele de ,,dispozitivul de pornire". Etapa de pornire hardware incarca
       incarcatorul de sistem de operare dintr-o pozi<?>ie fixa pe
       dispozitivul de pornire <?>i apoi ii transfera controlul.

       Nota:  Dispozitivul de pe care se cite<?>te incarcatorul de sistem de
              operare poate fi ata<?>at prin intermediul unei re<?>ele, caz in
              care detaliile de pornire sunt specificate in continuare prin
              protocoale precum DHCP, TFTP, PXE, Etherboot etc.

   Incarcator de sistem de operare (OS)
       Sarcina principala a incarcatorului de sistem de operare este de a
       localiza nucleul pe un anumit dispozitiv, de a-l incarca <?>i de a-l
       rula. Cele mai multe incarcatoare de SO permit o utilizare interactiva,
       pentru a permite specificarea unui nucleu alternativ (poate un nucleu
       de rezerva in cazul in care ultimul compilat nu func<?>ioneaza) <?>i
       pentru a transmite parametrii op<?>ionali catre nucleu.

       Intr-un PC tradi<?>ional, incarcatorul sistemului de operare este
       localizat in blocul ini<?>ial de 512 octe<?>i al dispozitivului de
       pornire; acest bloc este cunoscut sub numele de ,,MBR" (Master Boot
       Record).

       In majoritatea sistemelor, incarcatorul sistemului de operare este
       foarte limitat din cauza diverselor constrangeri. Chiar <?>i pe
       sistemele non-PC, exista unele limitari privind dimensiunea <?>i
       complexitatea acestui incarcator, dar limitarea dimensiunii MBR pentru
       PC (512 octe<?>i, inclusiv tabelul de parti<?>ii) face aproape
       imposibila introducerea multor func<?>ionalita<?>i in el.

       Prin urmare, majoritatea sistemelor impart rolul de incarcare a
       sistemului de operare intre un incarcator principal <?>i un incarcator
       secundar; acest incarcator secundar poate fi localizat intr-o
       por<?>iune mai mare de stocare persistenta, cum ar fi o parti<?>ie de
       disc.

       In Linux, incarcatorul sistemului de operare este adesea grub(8) (o
       alternativa este lilo(8)).

   Nucleu
       Atunci cand este incarcat, nucleul ini<?>ializeaza diverse componente
       ale calculatorului <?>i ale sistemului de operare; fiecare por<?>iune
       de software responsabila pentru o astfel de sarcina este considerata,
       de obicei, ,,un controlor" pentru componenta respectiva. Nucleul
       porne<?>te gestionarul de memorie virtuala ,,swap" (este un proces al
       nucleului, numit ,,kswapd" intr-un nucleu Linux modern) <?>i monteaza
       un anumit sistem de fi<?>iere la ruta radacina, /.

       Unii dintre parametrii care pot fi pasa<?>i nucleului se refera la
       aceste activita<?>i (de exemplu, sistemul de fi<?>iere radacina
       implicit poate fi inlocuit); pentru mai multe informa<?>ii despre
       parametrii nucleului Linux, citi<?>i bootparam(7).

       Abia apoi nucleul creeaza procesul ini<?>ial al utilizatorului, caruia
       i se atribuie numarul 1 ca PID (ID de proces). In mod tradi<?>ional,
       acest proces executa programul /sbin/init, caruia ii sunt trecu<?>i
       parametrii care nu au fost deja gestiona<?>i de nucleu.

   Proces in spa<?>iul utilizatorului root
       Nota:  Urmatoarea descriere se aplica unui sistem de operare bazat pe
              UNIX System V Release 4.  Cu toate acestea, o serie de sisteme
              utilizate pe scara larga au adoptat o abordare conexa, dar
              fundamental diferita, cunoscuta sub numele de systemd(1), pentru
              care procesul de pornire este detaliat in bootup(7).

       Cand porne<?>te /sbin/init, acesta cite<?>te /etc/inittab pentru
       instruc<?>iuni suplimentare. Acest fi<?>ier define<?>te ceea ce ar
       trebui sa fie rulat atunci cand programul /sbin/init este instruit sa
       intre intr-un anumit nivel de execu<?>ie, oferind administratorului o
       modalitate u<?>oara de a stabili un mediu pentru o anumita utilizare;
       fiecare nivel de execu<?>ie este asociat cu un set de servicii (de
       exemplu, nivelul de execu<?>ie S este modul mono-utilizator, iar
       nivelul de execu<?>ie 2 presupune rularea majorita<?>ii serviciilor de
       re<?>ea).

       Administratorul poate modifica nivelul actual de execu<?>ie prin
       init(1) <?>i poate interoga nivelul actual de execu<?>ie prin
       runlevel(8).

       Cu toate acestea, deoarece nu este convenabil sa gestiona<?>i
       serviciile individuale prin editarea acestui fi<?>ier, /etc/inittab se
       limiteaza doar sa apeleze un set de scripturi care pornesc/opresc
       efectiv serviciile individuale.

   Scripturi de pornire
       Nota:  Urmatoarea descriere se aplica unui sistem de operare bazat pe
              UNIX System V Release 4. Cu toate acestea, o serie de sisteme
              utilizate pe scara larga (Slackware Linux, FreeBSD, OpenBSD) au
              o schema oarecum diferita pentru scripturile de pornire.

       Pentru fiecare serviciu gestionat (po<?>ta electronica, server nfs,
       cron etc.), exista un singur script de pornire localizat intr-un
       director specific (/etc/init.d in majoritatea versiunilor de Linux).
       Fiecare dintre aceste scripturi accepta ca un singur argument cuvantul
       <<start>> (care determina pornirea serviciului) sau cuvantul <<stop>>
       (care determina oprirea serviciului). Scriptul poate accepta op<?>ional
       <?>i al<?>i parametri de ,,utilitate" (de exemplu, <<restart>> pentru a
       opri <?>i apoi a porni, <<status>> pentru a afi<?>a starea serviciului
       etc.). Rularea scriptului fara parametri afi<?>eaza argumentele
       posibile.

   Directoare de execu<?>ie in ordine
       Pentru a face ca anumite scripturi sa porneasca/sa se opreasca la
       anumite niveluri de execu<?>ie <?>i intr-o anumita ordine, exista
       directoare de execu<?>ie in ordine, in mod normal de forma
       /etc/rc[0-6S].d. In fiecare dintre aceste directoare, exista legaturi
       (de obicei simbolice) catre scripturile din directorul /etc/init.d.

       Un script principal (de obicei /etc/rc) este apelat din inittab(5);
       acest script principal apeleaza scriptul fiecarui serviciu prin
       intermediul unei legaturi din directorul de execu<?>ie in ordine
       relevant. Fiecare legatura al carei nume incepe cu ,,S" este apelata cu
       argumentul <<start>> (pornind astfel serviciul respectiv). Fiecare
       legatura al carei nume incepe cu ,,K" este apelata cu argumentul
       <<stop>> (oprind astfel serviciul).

       Pentru a defini ordinea de pornire sau de oprire in cadrul aceluia<?>i
       nivel de execu<?>ie, numele unei legaturi con<?>ine un numar de ordine.
       De asemenea, pentru claritate, numele unei legaturi se termina de
       obicei cu numele serviciului la care se refera. De exemplu, legatura
       /etc/rc2.d/S80sendmail porne<?>te serviciul sendmail(8) la nivelul de
       execu<?>ie 2. Acest lucru se intampla dupa ce /etc/rc2.d/S12syslog este
       rulat, dar inainte de a fi rulat /etc/rc2.d/S90xfs.

       Gestionarea acestor legaturi inseamna gestionarea ordinii de pornire
       <?>i a nivelurilor de execu<?>ie; in multe sisteme, exista instrumente
       care ajuta la aceasta sarcina (de exemplu, chkconfig(8)).

   Configura<?>ia de pornire
       Un program care furnizeaza un serviciu este adesea numit ,,demon". De
       obicei, un demon poate primi diverse op<?>iuni <?>i parametri de linie
       de comanda. Pentru a permite unui administrator de sistem sa modifice
       aceste intrari fara a edita un intreg script de pornire, se utilizeaza
       un anumit fi<?>ier de configurare separat, care este localizat intr-un
       anumit director in care un script de pornire asociat il poate gasi
       (/etc/sysconfig pe sistemele Red Hat mai vechi).

       In sistemele UNIX mai vechi, un astfel de fi<?>ier con<?>inea
       op<?>iunile reale ale liniei de comanda pentru un demon, dar in
       sistemele Linux moderne (<?>i, de asemenea, in HP-UX), acesta con<?>ine
       doar variabile de shell. Un script de pornire din /etc/init.d cite<?>te
       <?>i include fi<?>ierul sau de configurare (adica ,,sursele"
       fi<?>ierului sau de configurare) <?>i apoi utilizeaza valorile
       variabilelor.

FI<?>IERE
       /etc/init.d/, /etc/rc[S0-6].d/, /etc/sysconfig/

CONSULTA<?>I <?>I
       init(1), systemd(1), inittab(5), bootparam(7), bootup(7), runlevel(8),
       shutdown(8)

TRADUCERE
       Traducerea in limba romana a acestui manual a fost facuta de Remus-
       Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Aceasta traducere este documenta<?>ie gratuita; citi<?>i Licen<?>a
       publica generala GNU Versiunea 3
       <https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html> sau o versiune ulterioara
       cu privire la condi<?>ii privind drepturile de autor.  NU se asuma
       NICIO RESPONSABILITATE.

       Daca gasi<?>i erori in traducerea acestui manual, va rugam sa
       trimite<?>i un e-mail la <translation-team-ro@lists.sourceforge.net>.

Pagini de manual de Linux 6.06 31 octombrie 2023                       boot(7)