bc(1)                       General Commands Manual                      bc(1)

NUME
       bc - un limbaj de calcul cu precizie arbitrara

SINTAXA
       bc [ -hlwsqv ] [op<?>iuni-lungi] [  fi<?>ier ... ]

DESCRIERE
       bc este un limbaj care accepta numere cu precizie arbitrara cu
       execu<?>ie interactiva a instruc<?>iunilor. Exista unele asemanari in
       sintaxa cu limbajul de programare C. O biblioteca de matematica
       standard este disponibila prin op<?>iune de linie de comanda. Daca se
       solicita, biblioteca de matematica este definita inainte de procesarea
       oricaror fi<?>iere. bc incepe prin procesarea codului din toate
       fi<?>ierele enumerate in linia de comanda, in ordinea enumerata. Dupa
       ce toate fi<?>ierele au fost procesate, bc cite<?>te de la intrarea
       standard. Tot codul este executat pe masura ce este citit; (daca un
       fi<?>ier con<?>ine o comanda de oprire a procesorului, bc nu va citi
       niciodata de la intrarea standard).

       Aceasta versiune a bc con<?>ine mai multe extensii care depa<?>esc
       implementarile bc tradi<?>ionale <?>i proiectul de standard POSIX.
       Op<?>iunile din linia de comanda pot face ca aceste extensii sa
       afi<?>eze un avertisment sau sa fie respinse. Acest document descrie
       limbajul acceptat de acest procesor. Extensiile vor fi identificate ca
       atare.

   OP<?>IUNI
       -h, --help
              Afi<?>eaza modul de utilizare <?>i iese.

       -i, --interactive
              For<?>eaza modul interactiv.

       -l, --mathlib
              Define<?>te biblioteca matematica standard.

       -w, --warn
              Furnizeaza avertismente pentru extensiile la POSIX bc.

       -s, --standard
              Proceseaza exact in limbajul POSIX bc.

       -q, --quiet
              Nu afi<?>eaza mesajul normal de bun venit in GNU bc.

       -v, --version
              Afi<?>eaza numarul versiunii <?>i drepturile de autor <?>i iese.

   NUMERE
       Cel mai de baza element in bc este numarul. Numerele sunt numere cu
       precizie arbitrara. Aceasta precizie este atat in partea intreaga, cat
       <?>i in partea frac<?>ionara. Toate numerele sunt reprezentate intern
       in zecimal <?>i toate calculele sunt efectuate in zecimal; (aceasta
       versiune trunchiaza rezultatele opera<?>iilor de impar<?>ire <?>i
       multiplicare). Exista doua atribute ale numerelor, lungimea <?>i scala.
       Lungimea este numarul total de cifre zecimale utilizate de bc pentru a
       reprezenta un numar, iar scala este numarul total de cifre zecimale
       dupa punctul zecimal. De exemplu:
               .000001 are o lungime de 6 <?>i o scala de 6.
               1935.000 are o lungime de 7 <?>i o scala de 3.

   VARIABILE
       Numerele sunt stocate in doua tipuri de variabile, variabile simple
       <?>i matrice. Atat variabilele simple, cat <?>i variabilele matrice
       sunt denumite. Numele incep cu o litera urmata de orice numar de
       litere, cifre <?>i liniu<?>e de subliniere. Toate literele trebuie sa
       fie in minuscule. Numele alfanumerice complete sunt o extensie; in bc
       POSIX toate numele sunt formate dintr-o singura litera minuscula).
       Tipul de variabila este clar in func<?>ie de context, deoarece toate
       numele variabilelor de tip matrice vor fi urmate de paranteze drepte
       ([]).

       Exista patru variabile speciale, scale, ibase, obase, <?>i last. scale
       define<?>te modul in care unele opera<?>ii utilizeaza cifrele dupa
       punctul zecimal. Valoarea implicita a lui scale este 0. ibase <?>i
       obase definesc baza de conversie pentru numerele de intrare <?>i
       ie<?>ire. Valoarea implicita atat pentru intrare, cat <?>i pentru
       ie<?>ire este baza 10. last (o extensie) este o variabila care are
       valoarea ultimului numar afi<?>at. Acestea vor fi discutate mai
       detaliat acolo unde este cazul. Toate aceste variabile pot avea valori
       atribuite, precum <?>i utilizate in expresii.

   COMENTARII
       Comentariile din bc incep cu caracterele /* <?>i se termina cu
       caracterele */. Comentariile pot incepe oriunde <?>i apar ca un singur
       spa<?>iu in textul de intrare; (acest lucru face ca comentariile sa
       delimiteze alte elemente de intrare - de exemplu, un comentariu nu
       poate fi gasit in mijlocul unui nume de variabila). Comentariile includ
       orice linii noi (sfar<?>it de linie) intre inceputul <?>i sfar<?>itul
       comentariului.

       Pentru a oferi suport pentru utilizarea scripturilor pentru bc, a fost
       adaugat un comentariu pe o singura linie ca extensie. Un comentariu pe
       o singura linie incepe la un caracter # <?>i continua pana la urmatorul
       capat de linie. Caracterul de sfar<?>it de linie nu face parte din
       comentariu <?>i este procesat in mod normal.

   EXPRESII
       Numerele sunt manipulate prin expresii <?>i instruc<?>iuni. Deoarece
       limbajul a fost conceput pentru a fi interactiv, instruc<?>iunile <?>i
       expresiile sunt executate cat mai curand posibil. Nu exista un program
       ,,principal".  In schimb, codul este executat pe masura ce este
       intalnit; (func<?>iile, discutate in detaliu mai tarziu, sunt definite
       atunci cand sunt intalnite).

       O expresie simpla este doar o constanta. bc converte<?>te constantele
       in numere zecimale interne folosind baza de intrare curenta,
       specificata de variabila ibase.; (exista o excep<?>ie in func<?>ii).
       Valorile valide pentru ibase sunt de la 2 la 36; (bazele mai mari de 16
       sunt o extensie). Atribuirea unei valori in afara acestui interval
       pentru ibase va avea ca rezultat o valoare de 2 sau 36. Numerele de
       intrare pot con<?>ine caracterele 0-9 <?>i A-Z. - Nota: Acestea trebuie
       sa fie in majuscule. Literele minuscule sunt nume de variabile. -
       Numerele cu o singura cifra au intotdeauna valoarea cifrei indiferent
       de valoarea lui ibase, (de exemplu,  A = 10.) Pentru numerele cu mai
       multe cifre, bc schimba toate cifrele de intrare mai mari sau egale cu
       ibase la valoarea ibase-1. Acest lucru face ca numarul ZZZ sa fie
       intotdeauna cel mai mare numar de 3 cifre din baza de intrare.

       Expresiile complete sunt similare cu multe alte limbaje de nivel inalt.
       Deoarece exista un singur tip de numar, nu exista reguli pentru
       amestecarea tipurilor. In schimb, exista reguli privind scala
       expresiilor. Fiecare expresie are o scala. Aceasta este derivata din
       scala numerelor originale, opera<?>ia efectuata <?>i, in multe cazuri,
       valoarea variabilei scale. Valorile legale ale variabilei scale sunt de
       la 0 la numarul maxim reprezentabil de un numar intreg C.

       In urmatoarele descrieri ale expresiilor valide, ,,expr" se refera la o
       expresie completa, iar ,,var" se refera la o variabila simpla sau la o
       matrice. O variabila simpla este doar o
              nume
       iar o variabila matrice este specificata ca
              nume[expr]
       Cu excep<?>ia cazului in care se men<?>ioneaza in mod specific, scala
       rezultatului este scara maxima a expresiilor implicate.

       - expr Rezultatul este nega<?>ia expresiei.

       ++ var Variabila este incrementata cu unu, iar noua valoare este
              rezultatul expresiei.

       -- var Variabila este decrementata cu unu, iar noua valoare este
              rezultatul expresiei.

       var ++ Rezultatul expresiei este valoarea variabilei <?>i apoi
              variabila este incrementata cu unu.

       var -- Rezultatul expresiei este valoarea variabilei <?>i apoi
              variabila este decrementata cu unu.

       expr + expr
              Rezultatul expresiei este suma celor doua expresii.

       expr - expr
              Rezultatul expresiei este diferen<?>a dintre cele doua expresii.

       expr * expr
              Rezultatul expresiei este produsul celor doua expresii.

       expr / expr
              Rezultatul expresiei este coeficientul celor doua expresii.
              Scala rezultatului este valoarea variabilei scale.

       expr % expr
              Rezultatul expresiei este ,,restul" <?>i este calculat in felul
              urmator. Pentru a calcula a%b, mai intai a/b este calculat la
              cifrele scale. Acest rezultat este utilizat pentru a calcula
              a-(a/b)*b la scala maximului dintre scale+scale(b) <?>i
              scale(a). Daca scale este definita la zero <?>i ambele expresii
              sunt numere intregi, aceasta expresie este func<?>ia de rest
              intreg.

       expr ^ expr
              Rezultatul expresiei este valoarea primei expresii ridicata la a
              doua. A doua expresie trebuie sa fie un numar intreg; (daca a
              doua expresie nu este un numar intreg, este generat un
              avertisment <?>i expresia este trunchiata pentru a ob<?>ine o
              valoare intreaga). Scala rezultatului este scale daca exponentul
              este negativ. Daca exponentul este pozitiv, scala rezultatului
              este minimul dintre scala primei expresii inmul<?>it cu valoarea
              exponentului <?>i maximul dintre scale <?>i scala primei
              expresii; (dde exemplu:  scale(a^b) = min(scale(a)*b, max(
              scale, scale(a)))). Trebuie remarcat faptul ca expr^0 va returna
              intotdeauna valoarea 1.

       ( expr )
              Aceasta modifica preceden<?>a standard pentru a for<?>a
              evaluarea expresiei.

       var = expr
              Variabilei i se atribuie valoarea expresiei.

       var <op>= expr
              Aceasta este echivalenta cu ,,var = var <op> expr", cu
              excep<?>ia faptului ca partea ,,var" este evaluata o singura
              data.  Acest lucru poate face o diferen<?>a daca ,,var" este o
              matrice.

       Expresiile rela<?>ionale sunt un tip special de expresie care evalueaza
       intotdeauna la 0 sau 1, 0 daca rela<?>ia este falsa <?>i 1 daca
       rela<?>ia este adevarata. Acestea pot aparea in orice expresie valida;
       (bc POSIX impune ca expresiile rela<?>ionale sa fie utilizate numai in
       declara<?>iile if, while <?>i for <?>i ca numai un test rela<?>ional sa
       poata fi efectuat in acestea). Operatorii rela<?>ionali sunt

       expr1 < expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 este strict mai mica decat expr2.

       expr1 <= expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 este mai mica sau egala cu expr2.

       expr1 > expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 este strict mai mare decat expr2.

       expr1 >= expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 este mai mare sau egala cu expr2.

       expr1 == expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 este egala cu expr2.

       expr1 != expr2
              Rezultatul este 1 daca expr1 nu este egala cu expr2.

       Opera<?>iile booleene sunt, de asemenea, valabile. (POSIX bc NU are
       opera<?>ii booleene). Rezultatul tuturor opera<?>iilor booleene sunt 0
       <?>i 1 (pentru fals <?>i adevarat) ca in expresiile rela<?>ionale.
       Operatorii booleeni sunt:

       !expr  Rezultatul este 1 daca expr este 0.

       expr && expr
              Rezultatul este 1 daca ambele expresii sunt diferite de zero.

       expr || expr
              Rezultatul este 1 daca oricare dintre expresii este diferita de
              zero.

       Preceden<?>a expresiilor este dupa cum urmeaza: (de la cea mai mica la
       cea mai mare)
              operator ||, asociativ la stanga
              operator &&, asociativ la stanga
              operator !, neasociativ
              operatori rela<?>ionali, asociativi la stanga
              operator de atribuire, asociativ la dreapta
              operatori + <?>i -, asociativ la stanga
              operatori *, / <?>i %, asociativ la stanga
              operator ^, asociativ la dreapta
              operator unar -, neasociativ
              operatori ++ <?>i --, neasociativi

       Aceasta preceden<?>a a fost aleasa astfel incat programele bc conforme
       cu POSIX sa ruleze corect. Acest lucru va face ca utilizarea
       operatorilor logici <?>i rela<?>ionali sa aiba un comportament
       neobi<?>nuit atunci cand sunt utiliza<?>i cu expresii de atribuire.
       Lua<?>i in considerare expresia:
              a = 3 < 5

       Majoritatea programatorilor C ar presupune ca acest lucru ar atribui
       rezultatul ,,3 < 5" (valoarea 1) variabilei ,,a". Ceea ce face acest
       lucru in bc este sa atribuie valoarea 3 variabilei ,,a" <?>i apoi sa
       compare 3 cu 5. Cel mai bine este sa folosi<?>i paranteze atunci cand
       utiliza<?>i operatorii rela<?>ionali <?>i logici cu operatorii de
       atribuire.

       Mai exista cateva expresii speciale care sunt furnizate in bc. Acestea
       au de-a face cu func<?>ii definite de utilizator <?>i func<?>ii
       standard. Toate apar ca ,,nume(parametri)".  Consulta<?>i sec<?>iunea
       privind func<?>iile, pentru func<?>iile definite de utilizator.
       Func<?>iile standard sunt:

       length ( expresie )
              Valoarea func<?>iei length este numarul de cifre semnificative
              din expresie.

       read ( )
              Func<?>ia read (o extensie) va citi un numar de la intrarea
              standard, indiferent de locul in care apare func<?>ia.
              Aten<?>ie, acest lucru poate cauza probleme cu amestecul de date
              <?>i program la intrarea standard. Cea mai buna utilizare a
              acestei func<?>ii este intr-un program scris anterior care are
              nevoie de intrare de la utilizator, dar nu permite niciodata
              introducerea codului de program de la utilizator. Valoarea
              func<?>iei read este numarul citit de la intrarea standard
              folosind valoarea curenta a variabilei ibase pentru baza de
              conversie.

       scale ( expresie )
              Valoarea func<?>iei scale este numarul de cifre dupa punctul
              zecimal din expresie.

       sqrt ( expresie )
              Valoarea func<?>iei sqrt este radacina patrata a expresiei. Daca
              expresia este negativa, este generata o eroare in timpul
              execu<?>iei.

   INSTRUC<?>IUNI
       Instruc<?>iunile (ca in majoritatea limbajelor algebrice) asigura
       secven<?>a de evaluare a expresiilor. In bc instruc<?>iunile sunt
       executate ,,de indata ce este posibil". Execu<?>ia are loc atunci cand
       este intalnita o linie noua <?>i exista una sau mai multe
       instruc<?>iuni complete. Datorita acestei execu<?>ii imediate, liniile
       noi sunt foarte importante in bc. De fapt, atat punctul <?>i virgula,
       cat <?>i linia noua sunt utilizate ca separatoare de instruc<?>iuni. O
       linie noua plasata necorespunzator va cauza o eroare de sintaxa.
       Deoarece liniile noi sunt separatoare de instruc<?>iuni, este posibil
       sa se ascunda o linie noua prin utilizarea caracterului de bara oblica
       inversa. Secven<?>a ,,\<nl>", unde <nl> este linia noua, apare pentru
       bc ca spa<?>iu alb in loc de o linie noua. O lista de instruc<?>iuni
       este o serie de instruc<?>iuni separate prin punct <?>i virgula <?>i
       linii noi. Urmatoarea este o lista de instruc<?>iuni bc <?>i ce fac
       acestea: (Lucrurile incluse in paranteze ([]) sunt par<?>i op<?>ionale
       ale instruc<?>iunii).

       expresie
              Aceasta instruc<?>iune face unul din doua lucruri. Daca expresia
              incepe cu ,,<variable> <assignment> ...", aceasta este
              considerata a fi o instruc<?>iune de atribuire. Daca expresia nu
              este o instruc<?>iune de atribuire, expresia este evaluata <?>i
              imprimata la ie<?>ire. Dupa imprimarea numarului, este imprimata
              o linie noua. De exemplu, ,,a=1" este o instruc<?>iune de
              atribuire, iar ,,(a=1)" este o expresie care are o atribuire
              incorporata. Toate numerele care sunt imprimate sunt imprimate
              in baza specificata de variabila obase. Valorile valide pentru
              obase sunt de la 2 pana la BC_BASE_MAX; (ase vedea sec<?>iunea
              LIMITE.) Pentru bazele de la 2 la 16, se utilizeaza metoda
              obi<?>nuita de scriere a numerelor. Pentru baze mai mari de 16,
              bc utilizeaza o metoda de imprimare a cifrelor cu mai multe
              caractere, in care fiecare cifra de baza superioara este
              imprimata ca un numar de baza 10. Cifrele cu mai multe caractere
              sunt separate prin spa<?>ii. Fiecare cifra con<?>ine numarul de
              caractere necesare pentru a reprezenta valoarea in baza zece a
              ,,obase-1". Deoarece numerele sunt de o precizie arbitrara, este
              posibil ca unele numere sa nu poata fi imprimate pe o singura
              linie de ie<?>ire. Aceste numere lungi vor fi impar<?>ite pe
              linii folosind ,,\" ca ultim caracter pe o linie. Numarul maxim
              de caractere imprimate pe linie este de 70. Datorita naturii
              interactive a bc, imprimarea unui numar are ca efect secundar
              atribuirea valorii imprimate variabilei speciale last. Acest
              lucru permite utilizatorului sa recupereze ultima valoare
              imprimata fara a fi nevoit sa rescrie expresia care a imprimat
              numarul. Atribuirea la last este valabila <?>i va suprascrie
              ultima valoare imprimata cu valoarea atribuita. Valoarea nou
              atribuita va ramane pana la imprimarea urmatorului numar sau
              pana la atribuirea unei alte valori la last; (unele instala<?>ii
              pot permite utilizarea unui singur punct (.) care nu face parte
              dintr-un numar ca nota<?>ie scurta pentru last).

       <?>ir  <?>irul este imprimat la ie<?>ire. <?>irurile incep cu un
              caracter de ghilimele duble <?>i con<?>in toate caracterele pana
              la urmatorul caracter de ghilimele duble. Toate caracterele sunt
              luate literal, inclusiv orice linie noua. Dupa <?>ir nu se
              imprima niciun caracter de linie noua.

       print lista
              Instruc<?>iunea print (o extensie) ofera o alta metoda de
              ie<?>ire. ,,Lista" este o lista de <?>iruri de caractere <?>i
              expresii separate prin virgule. Fiecare <?>ir sau expresie este
              imprimata in ordinea din lista. Nu se imprima nicio linie noua
              de incheiere. Expresiile sunt evaluate, iar valoarea lor este
              imprimata <?>i atribuita variabilei last. <?>irurile de
              caractere din instruc<?>iunea print sunt imprimate la ie<?>ire
              <?>i pot con<?>ine caractere speciale. Caracterele speciale
              incep cu caracterul de bara oblica inversa (\). Caracterele
              speciale recunoscute de bc sunt ,,a" (alerta sau clopo<?>el),
              ,,b" (backspace), ,,f" (salt de pagina), ,,n" (linie noua), ,,r"
              (retur de carucior), ,,q" (ghilimele duble), ,,t" (tabulator)
              <?>i ,,\" (bara oblica inversa). Orice alt caracter care urmeaza
              barei inverse va fi ignorat.

       { lista_instruc<?>iuni }
              Aceasta este instruc<?>iunea compusa. Aceasta permite gruparea
              mai multor instruc<?>iuni pentru execu<?>ie.

       if ( expresie ) instruc<?>iune1 [else instruc<?>iune2]
              Instruc<?>iunea if evalueaza expresia <?>i executa
              instruc<?>iunea1 sau instruc<?>iunea2 in func<?>ie de valoarea
              expresiei. Daca expresia este diferita de zero, se executa
              instruc<?>iunea1. Daca instruc<?>iunea2 este prezenta <?>i
              valoarea expresiei este 0, atunci instruc<?>iunea2 este
              executata; (clauza else este o extensie).

       while ( expresie ) instruc<?>iune
              Instruc<?>iunea while va executa instruc<?>iunea in timp ce
              expresia este diferita de zero. Aceasta evalueaza expresia
              inainte de fiecare execu<?>ie a instruc<?>iunii. Incheierea
              buclei este cauzata de o valoare zero a expresiei sau de
              executarea unei instruc<?>iuni break.

       for ( expresie1] ; [expresie2] ; [expresie3] ) instruc<?>iune
              Instruc<?>iunea for controleaza executarea repetata a
              instruc<?>iunii. Expresia1 este evaluata inainte de bucla.
              Expresia2 este evaluata inainte de fiecare execu<?>ie a
              instruc<?>iunii. Daca este diferita de zero, instruc<?>iunea
              este evaluata. Daca este zero, bucla este terminata. Dupa
              fiecare execu<?>ie a instruc<?>iunii, expresia3 este evaluata
              inainte de reevaluarea expresiei2. Daca expresia1 sau expresia3
              lipsesc, nu se evalueaza nimic in momentul in care acestea ar fi
              evaluate. Daca expresia2 lipse<?>te, este la fel ca <?>i
              inlocuirea expresiei2 cu valoarea 1; (expresiile op<?>ionale
              sunt o extensie, POSIX bc necesita toate cele trei expresii).
              Urmatorul este codul echivalent pentru instruc<?>iunea for:
              expresie1;
              while (expresie2) {
                 declara<?>ie
                 expresie3;
              }

       break  Aceasta instruc<?>iune determina o ie<?>ire for<?>ata din cea
              mai recenta instruc<?>iune while sau for care o include.

       continue
              Instruc<?>iunea continue (o extensie) face ca cea mai recenta
              instruc<?>iune for sa inceapa urmatoarea itera<?>ie.

       halt   Instruc<?>iunea halt (o extensie) este o instruc<?>iune
              executata care determina procesorul bc sa se opreasca numai
              atunci cand este executata. De exemplu, ,,if (0 == 1) halt" nu
              va determina terminarea bc deoarece instruc<?>iunea halt nu este
              executata.

       return Returneaza valoarea 0 de la o func<?>ie; (consulta<?>i
              sec<?>iunea privind func<?>iile).

       return ( expresie )
              Returneaza valoarea expresiei dintr-o func<?>ie; (consulta<?>i
              sec<?>iunea privind func<?>iile). Ca extensie, parantezele nu
              sunt necesare.

   PSEUDO INSTRUC<?>IUNI
       Aceste instruc<?>iuni nu sunt instruc<?>iuni in sensul tradi<?>ional.
       Ele nu sunt instruc<?>iuni executate.  Func<?>ia lor este indeplinita
       la momentul ,,compilarii".

       limits Afi<?>eaza limitele locale impuse de versiunea locala a bc.
              Aceasta este o extensie.

       quit   Atunci cand instruc<?>iunea quit este citita, procesorul bc se
              termina, indiferent unde se gase<?>te instruc<?>iunea quit. De
              exemplu, ,,if (0 == 1) quit" va determina terminarea
              procesorului bc.

       warranty
              Afi<?>eaza o notificare de garan<?>ie mai lunga. Aceasta este o
              extensie.

   FUNC<?>II
       Func<?>iile ofera o metoda de definire a unui calcul care poate fi
       executat ulterior. Func<?>iile din bc calculeaza intotdeauna o valoare
       <?>i o returneaza apelantului. Defini<?>iile func<?>iilor sunt
       ,,dinamice" in sensul ca o func<?>ie este nedefinita pana cand o
       defini<?>ie este intalnita in intrare. Acea defini<?>ie este apoi
       utilizata pana cand este intalnita o alta func<?>ie de defini<?>ie
       pentru acela<?>i nume. Noua defini<?>ie inlocuie<?>te atunci vechea
       defini<?>ie. O func<?>ie este definita dupa cum urmeaza:
              define nume( parametri ) { linie noua     lista_auto lista_de_instruc<?>iuni }
       Un apel de func<?>ie este doar o expresie de forma ,,nume(parametri)".

       Parametrii sunt numere sau matrici (o extensie). In defini<?>ia
       func<?>iei, zero sau mai mul<?>i parametri sunt defini<?>i prin
       enumerarea numelor lor separate prin virgula. To<?>i parametrii sunt
       parametrii de apel prin valoare. Matricele sunt specificate in
       defini<?>ia parametrilor prin nota<?>ia ,,nume[]". In apelul
       func<?>iei, parametrii efectivi sunt expresii complete pentru
       parametrii numerici. Pentru pasarea matricelor se utilizeaza aceea<?>i
       nota<?>ie ca <?>i pentru definirea parametrilor matricelor. Matricea
       numita este pasata prin valoare catre func<?>ie. Deoarece defini<?>iile
       func<?>iilor sunt dinamice, numarul <?>i tipul parametrilor sunt
       verificate atunci cand se apeleaza o func<?>ie. Orice neconcordan<?>a
       in ceea ce prive<?>te numarul sau tipurile de parametri va provoca o
       eroare in timpul execu<?>iei. O eroare de execu<?>ie va aparea <?>i in
       cazul apelarii unei func<?>ii nedefinite.

       auto_list este o lista op<?>ionala de variabile care sunt pentru
       utilizare ,,locala". Sintaxa listei auto (daca este prezenta) este
       ,,auto nume, ... ;". (Punctul <?>i virgula este op<?>ional.) Fiecare
       nume este numele unei variabile auto. Matricele pot fi specificate prin
       utilizarea aceleia<?>i nota<?>ii ca in cazul parametrilor. Aceste
       variabile au valorile lor plasate pe o stiva la inceputul func<?>iei.
       Variabilele sunt apoi ini<?>ializate la zero <?>i utilizate pe
       parcursul execu<?>iei func<?>iei. La ie<?>irea din func<?>ie, aceste
       variabile sunt scoase, astfel incat valoarea ini<?>iala (la momentul
       apelului func<?>iei) a acestor variabile sa fie restaurata. Parametrii
       sunt de fapt variabile automate care sunt ini<?>ializate la o valoare
       furnizata in apelul func<?>iei. Variabilele automate sunt diferite de
       variabilele locale tradi<?>ionale deoarece, daca func<?>ia A apeleaza
       func<?>ia B, B poate accesa variabilele automate ale func<?>iei A
       folosind doar acela<?>i nume, cu excep<?>ia cazului in care func<?>ia B
       le-a numit variabile automate. Datorita faptului ca variabilele
       automate <?>i parametrii sunt plasa<?>i pe o stiva, bc accepta
       func<?>ii recursive.

       Corpul func<?>iei este o lista de instruc<?>iuni bc. Din nou,
       instruc<?>iunile sunt separate prin punct <?>i virgula sau linii noi.
       Instruc<?>iunile return determina terminarea unei func<?>ii <?>i
       returnarea unei valori. Exista doua versiuni ale instruc<?>iunii
       return. Prima forma, ,,return", returneaza valoarea 0 la expresia
       apelanta. A doua forma, ,,return ( expresie )", calculeaza valoarea
       expresiei <?>i returneaza aceasta valoare expresiei apelante. Exista un
       ,,return (0)" implicit la sfar<?>itul fiecarei func<?>ii. Acest lucru
       permite unei func<?>ii sa se incheie <?>i sa returneze 0 fara o
       instruc<?>iune de returnare explicita.

       Func<?>iile modifica, de asemenea, utilizarea variabilei ibase. Toate
       constantele din corpul func<?>iei vor fi convertite folosind valoarea
       lui ibase la momentul apelului func<?>iei. Modificarile lui ibase vor
       fi ignorate in timpul executarii func<?>iei, cu excep<?>ia func<?>iei
       standard read, care va utiliza intotdeauna valoarea curenta a lui ibase
       pentru conversia numerelor.

       Func<?>iilor le-au fost adaugate mai multe extensii. In primul rand,
       formatul defini<?>iei a fost u<?>or relaxat. Standardul cere ca acolada
       de deschidere sa fie pe aceea<?>i linie cu cuvantul-cheie define <?>i
       toate celelalte par<?>i trebuie sa fie pe liniile urmatoare. Aceasta
       versiune a bc va permite orice numar de linii noi inainte <?>i dupa
       acolada de deschidere a func<?>iei. De exemplu, urmatoarele defini<?>ii
       sunt valabile.

              define d (n) { return (2*n); }
              define d (n)
                { return (2*n); }

       Func<?>iile pot fi definite ca void. O func<?>ie vida nu returneaza
       nicio valoare <?>i, prin urmare, nu poate fi utilizata in niciun loc
       care necesita o valoare. O func<?>ie vida nu produce niciun rezultat
       atunci cand este apelata singura pe o linie de intrare. Cuvantul cheie
       void este plasat intre cuvantul cheie define <?>i numele func<?>iei. De
       exemplu, lua<?>i in considerare urmatoarea sesiune.

              define py (y) { print "--->", y, "<---", "\n"; }
              define void px (x) { print "--->", x, "<---", "\n"; }
              py(1)
              --->1<---
              0
              px(1)
              --->1<---
       Din moment ce py nu este o func<?>ie nula (void), apelul la py(1)
       imprima rezultatul dorit <?>i apoi imprima o a doua linie care este
       valoarea func<?>iei. Deoarece valoarea unei func<?>ii care nu
       prime<?>te o instruc<?>iune de revenire explicita este zero, se imprima
       zero. Pentru px(1), nu se imprima niciun zero deoarece func<?>ia este o
       func<?>ie nula.

       De asemenea, a fost adaugat apelul prin variabila pentru matrice.
       Pentru a declara o matrice cu apel prin variabila, declara<?>ia
       parametrului matricei in defini<?>ia func<?>iei arata ca ,,*nume[]".
       Apelul la func<?>ie ramane acela<?>i ca in cazul apelului prin valoare
       a matricelor.

   BIBLIOTECA DE MATEMATICA
       Daca bc este invocat cu op<?>iunea -l, o biblioteca de matematica este
       preincarcata, iar scala implicita este fixata la 20. Func<?>iile
       matematice i<?>i vor calcula rezultatele la scala stabilita in momentul
       apelarii lor.  Biblioteca de matematica define<?>te urmatoarele
       func<?>ii:

       s (x)  Sinusul lui x, x este exprimat in radiani.

       c (x)  Cosinusul lui x, x este exprimat in radiani.

       a (x)  Arctangenta lui x, arctangenta returneaza radiani.

       l (x)  Logaritmul natural al lui x.

       e (x)  The exponential function of raising e to the value x.

       j (n,x)
              Func<?>ia Bessel de ordin intreg n a lui x.

   EXEMPLE
       In /bin/sh, urmatorul text va atribui valoarea ,,pi" variabilei shell
       pi.
               pi=$(echo "scale=10; 4*a(1)" | bc -l)

       The following is the definition of the exponential function used in the
       math library.  This function is written in POSIX bc.

              scale = 20

              /* Folose<?>te faptul ca e^x = (e^(x/2))^2
                 Cand x este suficient de mic, se folose<?>te seria:
                   e^x = 1 + x + x^2/2! + x^3/3! + ...
              */

              define e(x) {
                auto  a, d, e, f, i, m, v, z

                /* Verifica semnul lui x. */
                if (x<0) {
                  m = 1
                  x = -x
                }

                /* Precondi<?>ie x. */
                z = scale;
                scale = 4 + z + .44*x;
                while (x > 1) {
                  f += 1;
                  x /= 2;
                }

                /* Ini<?>ializeaza variabilele. */
                v = 1+x
                a = x
                d = 1

                for (i=2; 1; i++) {
                  e = (a *= x) / (d *= i)
                  if (e == 0) {
                    if (f>0) while (f--)  v = v*v;
                    scale = z
                    if (m) return (1/v);
                    return (v/1);
                  }
                  v += e
                }
              }

       In continuare este prezentat codul care utilizeaza caracteristicile
       extinse ale bc pentru a implementa un program simplu de calculare a
       soldurilor carnetului de cecuri. Acest program este cel mai bine sa fie
       pastrat intr-un fi<?>ier pentru a putea fi utilizat de mai multe ori
       fara a fi nevoie sa il rescrie<?>i la fiecare utilizare.

              scale=2
              print ,,\nProgramul registrului de balan<?>e!\n"
              print ,, <?>ine<?>i minte, depozitele sunt tranzac<?>ii negative.\n"
              print ,, Ie<?>ire printr-o tranzac<?>ie 0.\n\n"

              print "Soldul ini<?>ial? "; bal = read()
              bal /= 1
              print "\n"
              while (1) {
                "current balance = "; bal
                "transaction? "; trans = read()
                if (trans == 0) break;
                bal -= trans
                bal /= 1
              }
              quit

       Urmatoarea este defini<?>ia func<?>iei factoriale recursive.

              define f (x) {
                if (x <= 1) return (1);
                return (f(x-1) * x);
              }

   OP<?>IUNI PENTRU READLINE <?>I LIBEDIT
       bc GNU poate fi compilat (prin intermediul unei op<?>iuni configure)
       pentru a utiliza biblioteca editorului de intrare GNU readline sau
       biblioteca BSD libedit. Acest lucru permite utilizatorului sa editeze
       liniile inainte de a le trimite la bc. De asemenea, permite un istoric
       al liniilor tastate anterior. Cand aceasta op<?>iune este selectata, bc
       mai are o variabila speciala. Aceasta variabila speciala, history este
       numarul de linii de istoric re<?>inute. Pentru readline, o valoare de
       -1 inseamna ca se pastreaza un numar nelimitat de linii de istoric.
       Stabilirea valorii history la un numar pozitiv limiteaza numarul de
       linii de istoric la numarul dat. Valoarea 0 dezactiveaza func<?>ia de
       istoric. Valoarea implicita este 100. Pentru mai multe informa<?>ii,
       citi<?>i manualele de utilizare pentru bibliotecile GNU readline,
       history <?>i BSD libedit. Nu se pot activa in acela<?>i timp readline
       <?>i libedit.

   DIFEREN<?>E
       Aceasta versiune a bc a fost implementata pornind de la proiectul POSIX
       P1003.2/D11 <?>i con<?>ine mai multe diferen<?>e <?>i extensii in
       raport cu proiectul <?>i implementarile tradi<?>ionale. Aceasta nu este
       implementata in mod tradi<?>ional folosind dc(1). Aceasta versiune este
       un proces unic care analizeaza <?>i executa o traducere a codului de
       octe<?>i al programului. Exista o op<?>iune ,,nedocumentata" (-c) care
       face ca programul sa trimita codul de octe<?>i la ie<?>irea standard in
       loc sa il execute. Aceasta a fost utilizata in principal pentru
       depanarea analizorului <?>i pregatirea bibliotecii de matematica.

       O sursa majora de diferen<?>e este reprezentata de extensii, atunci
       cand o caracteristica este extinsa pentru a adauga mai multe
       func<?>ionalita<?>i <?>i de adaugiri, atunci cand sunt adaugate noi
       caracteristici. Urmatoarea este lista de diferen<?>e <?>i extensii.

       variabila de mediu LANG
              Aceasta versiune nu este conforma cu standardul POSIX in ceea ce
              prive<?>te prelucrarea variabilei de mediu LANG <?>i a tuturor
              variabilelor de mediu care incep cu LC_.

       nume   bc tradi<?>ional <?>i POSIX au nume cu o singura litera pentru
              func<?>ii, variabile <?>i matrici. Acestea au fost extinse
              pentru a fi nume cu mai multe caractere care incep cu o litera
              <?>i pot con<?>ine litere, numere <?>i caracterul de subliniere.

       <?>iruri
              <?>irurile nu au voie sa con<?>ina caractere NUL.  POSIX spune
              ca toate caracterele trebuie sa fie incluse in <?>iruri.

       last   bc POSIX nu are o variabila last. Unele implementari ale bc
              utilizeaza punctul (.) intr-un mod similar.

       compara<?>ii
              bc POSIX permite compara<?>iile numai in instruc<?>iunea if,
              instruc<?>iunea while <?>i a doua expresie a instruc<?>iunii
              for. De asemenea, numai o opera<?>ie rela<?>ionala este permisa
              in fiecare dintre aceste instruc<?>iuni.

       instruc<?>iunea if, clauza else
              bc POSIX nu are o clauza else.

       instruc<?>iunea for
              bc POSIX impune ca toate expresiile sa fie prezente in
              instruc<?>iunea for.

       &&, ||, !
              bc POSIX nu are operatori logici.

       func<?>ia read
              bc POSIX nu are o func<?>ie de citire.

       instruc<?>iunea print
              bc POSIX nu are o instruc<?>iune print .

       instruc<?>iunea continue
              bc POSIX nu are o instruc<?>iune continue.

       instruc<?>iunea return
              bc POSIX necesita paranteze in jurul expresiei return.

       parametri de matrice
              bc POSIX nu accepta (in prezent) parametrii matricei in
              intregime. Gramatica POSIX permite utilizarea matricelor in
              defini<?>iile func<?>iilor, dar nu ofera o metoda de a specifica
              o matrice ca parametru real; (aceasta este, cel mai probabil, o
              omisiune a gramaticii). Implementarile tradi<?>ionale ale bc au
              doar parametrii de tip matrice cu apel prin valoare.

       formatul func<?>iei
              bc POSIX impune ca paranteza de deschidere sa se afle pe
              aceea<?>i linie cu cuvantul-cheie define, iar declara<?>ia auto
              pe linia urmatoare.

       =+, =-, =*, =/, =%, =^
              POSIX bc nu necesita definirea acestor operatori de atribuire
              ,,in stil vechi".  Aceasta versiune poate permite aceste
              atribuiri ,,in stil vechi". Utiliza<?>i declara<?>ia limits
              pentru a vedea daca versiunea instalata le accepta. Daca accepta
              operatorii de atribuire ,,in stil vechi", instruc<?>iunea ,,a =-
              1" va decrementa a cu 1 in loc sa stabileasca a la valoarea -1.

       spa<?>ii in numere
              Alte implementari ale bc permit spa<?>ii in numere. De exemplu,
              ,,x=1 3" ar atribui valoarea 13 variabilei x. Aceea<?>i
              afirma<?>ie ar cauza o eroare de sintaxa in aceasta versiune a
              bc.

       erori <?>i execu<?>ie
              Aceasta implementare difera de alte implementari in ceea ce
              prive<?>te codul care va fi executat atunci cand se gasesc erori
              de sintaxa <?>i alte erori in program. Daca se gase<?>te o
              eroare de sintaxa in defini<?>ia unei func<?>ii, recuperarea
              erorilor incearca sa gaseasca inceputul unei instruc<?>iuni <?>i
              sa continue analizarea func<?>iei. Odata ce este gasita o eroare
              de sintaxa in func<?>ie, func<?>ia nu va mai putea fi apelata
              <?>i devine nedefinita. Erorile de sintaxa din codul de
              execu<?>ie interactiv vor invalida blocul de execu<?>ie curent.
              Blocul de execu<?>ie este incheiat de un sfar<?>it de linie care
              apare dupa o secven<?>a completa de instruc<?>iuni. De exemplu,
              a = 1
              b = 2
       are doua blocuri de execu<?>ie <?>i
              { a = 1
                b = 2 }
       are un singur bloc de execu<?>ie. Orice eroare in timp de execu<?>ie va
       incheia execu<?>ia blocului de execu<?>ie curent. Un avertisment de
       timp de execu<?>ie nu va incheia blocul de execu<?>ie curent.

       intreruperi
              In timpul unei sesiuni interactive, semnalul SIGINT (generat de
              obicei de caracterul control-C din terminal) va determina
              intreruperea execu<?>iei blocului de execu<?>ie curent. Se va
              afi<?>a o eroare ,,runtime" indicand func<?>ia care a fost
              intrerupta. Dupa ce toate structurile de timp de execu<?>ie au
              fost cura<?>ate, va fi afi<?>at un mesaj pentru a notifica
              utilizatorul ca bc este gata pentru mai multe intrari. Toate
              func<?>iile definite anterior raman definite, iar valoarea
              tuturor variabilelor non-auto este valoarea din punctul de
              intrerupere. Toate variabilele automate <?>i parametrii
              func<?>iilor sunt elimina<?>i in timpul procesului de
              cura<?>are. In timpul unei sesiuni non-interactive, semnalul
              SIGINT va pune capat intregii execu<?>ii a bc.

   LIMITE
       Urmatoarele sunt limitele existente in prezent pentru acest procesor
       bc. Este posibil ca unele dintre ele sa fi fost modificate de o
       instalare. Utiliza<?>i declara<?>ia limits pentru a vedea valorile
       actuale.

       BC_BASE_MAX
              Baza maxima de ie<?>ire este de cel pu<?>in 10^9. Baza maxima de
              intrare este 16.

       BC_DIM_MAX
              In prezent, aceasta este o limita arbitrara de 65535, a<?>a cum
              este distribuita. Instalarea dvs. poate fi diferita.

       BC_SCALE_MAX
              Numarul de cifre dupa punctul zecimal este limitat la INT_MAX
              cifre. De asemenea, numarul de cifre inainte de punctul zecimal
              este limitat la INT_MAX cifre.

       BC_STRING_MAX
              Limita numarului de caractere dintr-un <?>ir este INT_MAX
              caractere.

       exponent
              Valoarea exponentului in opera<?>ia de ridicare la putere (^)
              este limitata la LONG_MAX.

       nume de variabile
              Limita actuala a numarului de nume unice este de 32767 pentru
              fiecare dintre variabilele simple, matrici <?>i func<?>ii.

VARIABILE DE MEDIU
       Urmatoarele variabile de mediu sunt prelucrate de bc:

       POSIXLY_CORRECT
              Aceasta este aceea<?>i ca <?>i op<?>iunea -s.

       BC_ENV_ARGS
              Acesta este un alt mecanism pentru a ob<?>ine argumente pentru
              bc. Formatul este acela<?>i ca al argumentelor din linia de
              comanda. Aceste argumente sunt procesate primele, astfel incat
              orice fi<?>iere listate in argumentele de mediu sunt procesate
              inaintea oricaror fi<?>iere de argumente din linia de comanda.
              Acest lucru permite utilizatorului sa configureze op<?>iuni <?>i
              fi<?>iere ,,standard" care sa fie procesate la fiecare invocare
              a bc. Fi<?>ierele din variabilele de mediu ar con<?>ine, de
              obicei, defini<?>ii de func<?>ii pentru func<?>iile pe care
              utilizatorul dore<?>te sa le defineasca de fiecare data cand bc
              este rulat.

       BC_LINE_LENGTH
              Acesta trebuie sa fie un numar intreg care sa specifice numarul
              de caractere dintr-o linie de ie<?>ire pentru numere. Acesta
              include caracterele de bara oblica inversa <?>i de linie noua
              pentru numerele lungi. Ca extensie, valoarea zero dezactiveaza
              func<?>ia de linii multiple. Orice alta valoare a acestei
              variabile care este mai mica de 3 stabile<?>te lungimea liniei
              la 70.

DIAGNOSTICARE
       Daca un fi<?>ier din linia de comanda nu poate fi deschis, bc va
       raporta ca fi<?>ierul nu este disponibil <?>i se va incheia. De
       asemenea, exista diagnostice de compilare <?>i de execu<?>ie care ar
       trebui sa se explice de la sine.

ERORI
       Recuperarea erorilor nu este inca foarte buna.

       Trimite<?>i rapoartele de erori prin po<?>ta electronica la adresa
       bug-bc@gnu.org.  Asigura<?>i-va ca include<?>i cuvantul ,,bc" undeva in
       campul ,,Subiect:".

AUTOR
       Philip A. Nelson
       philnelson@acm.org

MUL<?>UMIRI
       Autorul dore<?>te sa ii mul<?>umeasca lui Steve Sommars
       (Steve.Sommars@att.com) pentru ajutorul sau extins in testarea
       implementarii. Au fost oferite multe sugestii excelente. Acesta este un
       produs mult mai bun datorita implicarii sale.

TRADUCERE
       Traducerea in limba romana a acestui manual a fost facuta de Remus-
       Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Aceasta traducere este documenta<?>ie gratuita; citi<?>i Licen<?>a
       publica generala GNU Versiunea 3
       <https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html> sau o versiune ulterioara
       cu privire la condi<?>ii privind drepturile de autor.  NU se asuma
       NICIO RESPONSABILITATE.

       Daca gasi<?>i erori in traducerea acestui manual, va rugam sa
       trimite<?>i un e-mail la <translation-team-ro@lists.sourceforge.net>.

Proiectul GNU                   5 ianuarie 2025                          bc(1)